2ra-2920/14 — Anularea ordinului, repunerea în funcţie, încasarea salariului

prima instanţă:E.Pşeniţa nr. 2ra-2920/14 instanţa de apel:S.Procopciuc, E.Grumeza, I.Talpă DECIZIE 19 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Elena Covalenco, Dumitru Mardari, Galina Stratulat examinînd recursurile declarate de către ÎCS „Moldova Zahăr” SRL şi Gheorghe Farmaciuc, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Farmaciuc împotriva ÎCS „Moldova Zahăr” SRL cu privire la anularea ordinului de reducere a statelor de personal, a ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu, repararea prejudiciului material şi moral, anularea ordinelor de stabilire a premiilor şi încasarea diferenţei de salariu, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 08 iulie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Gheorghe Farmaciuc, cu casarea parţială a hotărîrii Judecătoriei Edineţ din 28 octombrie 2013 şi pronunţarea unei noui hotărîri de admitere a pretenţiilor în partea anulării ordinului de reducere a statelor de personal, a ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu, repararea prejudiciului moral, c o n s t a t ă La 07 mai 2013,

Gheorghe Farmaciuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „Moldova Zahăr” SRL cu privire la anularea ordinului de reducere a statelor de personal, a ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu, repararea prejudiciului material şi moral, anularea ordinelor de stabilire a premiilor şi încasarea diferenţei de salariu. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, prin Ordinul nr.13-k din 12 martie 2012 şi contractul individual de munca nr. 13/12 din 12 martie 2012, a fost angajat pe durată nedeterminată la ÎCS „Moldova Zahăr” SRL în funcţia de Director comercial.

La 11 iulie 2012 Gheorghe Farmaciuc şi ÎCS „Moldova Zahăr” SRL au încheiat un Acord Adiţional cu nr. 13/56, prin care au fost operate unele modificări la CIM nr. 13/12 din 12 martie 2012, printre care: prin pct. 3 al Acordului adiţional nominalizat, s-a schimbat funcţia în care a fost angajat Gheorghe Farmaciuc, din Director comercial în Director materie primă; prin pct. 4 al aceluiaşi acord, s-a modificat clauza de la pct. 5.1 al contractului individual de muncă în următoarea redacţie: „Angajatorul garantează achitarea salariatului a salariului în mărime de 2 000,00 Euro netto, inclusiv, premiul în mărime de 1 000,00 Euro”.

Susţine reclamantul că, activînd în funcţia de Director comercial, ulterior Director materie primă, şi-a îndeplinit în modul corespunzător toate obligaţiile de muncă, a depus diligență maximă în gestionarea Departamentului materie primă, nu a avut sancţiuni disciplinare, relaţiile de muncă desfaşurîndu-se cu respectarea de către ambele părţi a obligaţiilor contractuale. În luna august 2012, la ÎCS „Moldova Zahăr” SRL a fost numit un nou Director general, în persoana lui Wojcieech Kolignan, care fără nici un temei legal a dispus reducerea cuantumului salariului lunar achitat reclamantului, deşi conform pct. 4 al Acordului Adiţional nr. 13/56 din 11 iulie 2012 angajatorul a garantat achitarea lui Gheorghe Farmaciuc a salariului în mărime de 2 000,00 Euro netto, inclusiv, premiul în mărime de 1 000,00 Euro.

Invocă reclamantul că, i-au fost achitate drepturile salariale după cum urmează: iulie 2012 – 14 401, 69 lei MDL, august 2012 – 27 108,55 lei MDL, septembrie 2012 – 26 391,50 lei MDL, octombrie 2012 – 31 139,30 lei MDL, noiembrie 2012 – 30 691,65 lei MDL, decembrie 2012 -13 775,95 lei MDL, ianuarie 2013 – 55 492,04 lei MDL. Prin urmare consideră că, restanţele salariale faţă de reclamant sunt în mărime totală de 79 667,75 lei. La 07 septembrie 2012, în legătură cu neachitarea integrală a drepturilor salariale, reclamantul s-a adresat către pîrît cu o cerere privind explicare temeiurilor de fapt şi de drept ale reţinerilor salariale, prezentarea ordinului prin care s-au dispus reţinerile salariale şi anularea acestuia.

Prin răspunsul nr. 203 din 24 septembrie 2012 ÎCS „Moldova Zahăr” SRL a comunicat că nu au fost emise ordine administrative privind efectuarea unor reţineri salariale şi nu au avut loc careva reţineri salariale, iar premiul nu face parte din salariul de bază, ci constituie o stimulare, stabilirea cuantumului căruia rămîne la discreţia angajatorului. Indică că, prin Ordinul nr. 162 din 29 noiembrie 2012 cu privire la reducerea statelor de personal, a fost redusă funcţia de director materie primă care era ocupată de reclamant, iar prin Ordinul nr. 01 din 29 ianuarie 2013 Gheorghe Farmaciuc a fost concediat. Susţine reclamantul că reducerea statelor de personal a fost efectuată cu scopul justificării concedierii ilegale.

Mai mult ca atît, în ordinul nr. 162 din 29 noiembrie 2012 cu privire la reducerea statelor de personal, reducerea funcţiei de director materie primă a fost motivată prin micşorarea volumului de producere şi comercializare a produselor, precum şi perfecţionarea statelor de personal şi organizarea muncii, motive care le consideră formale şi declarative, care nu îşi găsesc o justificare în realităţile activităţii întreprinderii, fiind invocate în scopul unei reduceri fictive a funcţiei reclamantului pentru justificarea concedierii acestuia.

Consideră că atribuţiile de gestionare a Departamentului materie primă şi a Departamentului agronomic pe care le exercita reclamantul intrau în competenţa exclusivă a directorului departamentelor nominalizate, acestea neputînd fi funcţionale fără existenţa unei persoane cu funcţii decizionale care să le gestioneze, atribuţii care sunt esenţiale pentru funcţionarea departamentelor în cauză şi nu este posibilă activitatea acestora fără ca cineva să coordoneze activitatea lor. Mai invocă reclamantul, că nu a existat o micşorare a volumului de producere care să justifice lipsa necesităţii unei persoane cu funcţii de răspundere care să gestioneze şi supravegheze Departamentul materie primă, lichidarea acestei funcţii nu poate nicidecum să perfecționeze structura statelor şi organizarea muncii, întrucît Departamentul, care nu a fost lichidat, are nevoie să fie gestionat şi supravegheat de o persoană cu funcţie de răspundere.

Prin urmare, consideră că nu a fost urmărit şi nici atins scopul unei perfecționări a statelor de personal a unei organizări mai eficiente a muncii, şi nici nu a existat o reducere a volumului de producţie şi comercializare care să justifice lipsa necesităţii unui salariat care să coordoneze activitatea Departamentului materie primă. Susţine că, pentru a se putea efectua concedierea pe motivul reducerii statelor de personal, reorganizarea întreprinderii trebuie să fie efectivă şi să nu se rezume la o schimbare formală sau mascată a unor posturi pentru a desface contractul individual de muncă cu anumiţi salariaţi. Totodată consideră că, atribuţiile funcţiei sale le exercită un alt angajat al societăţii şi anume Fracishek Sacs, astfel pîrîtul cu rea-credinţă afirmă în răspunsul nr. 99 din 22 martie 2013 precum că atribuţiile de funcţie ale Directorului achiziţii materie primă nu le exercită nimeni, deoarece ÎCS „Moldova Zahăr” SRL nu are nevoie de ele.

Mai indică reclamantul că pîrîtul a încălcat procedura de concediere a reclamantului, deoarece la emiterea ordinul de concediere nr. 01 din 29 ianuarie 2013 ÎCS „Moldova Zahăr” SRL nu a respectat prevederile legislaţiei muncii referitoare la procedura de concediere, potrivit art. 183 Codul Muncii. Consideră reclamantul că contrar prevederilor pct. 4 al Acordului Adiţional nr. 13/56 din 11 iulie 2012 prin care angajatorul a garantat achitarea lui Gheorghe Farmaciuc a salariului în mărime de 2 000,00 Euro netto, i-a fost achitat salariul parţial, fapt prin care i-a fost încălcat dreptul prevăzut de art. 1 Protocolul 1 CEDO. Totodată, indică reclamantul că conform art. 330 Codul Muncii, angajatorul este obligat să compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit în toate cazurile privării ilegale de posibilitatea de a munci.

În temeiul prevederilor legale nominalizate, solicită reclamantul încasarea din contul ÎCS „Moldova Zahăr” SRL în beneficiul său a penalităţii de întîrziere a plăţii salariului în mărime de 0,1% pentru fiecare zi de întîrziere din suma salariului restant de 79 667,75 lei. Consideră că, pîrîtul urmează să-i mai achite şi salariul pentru absenţa forţată de la muncă şi penalităţile de întîrziere a plăţii drepturilor salariale în conformitate cu prevederile art. 90 Codul Muncii.

Solicita reclamantul Gheorghe Farmaciuc declararea ilegală şi anularea ordinului nr. 162 din 29 noiembrie 2012 cu privire la cererea statelor de personal; declararea ilegală şi anularea ordinului de concediere nr. 01 din 29 ianuarie 2013; restabilirea lui Gheorghe Farmaciuc în funcţia de director materie primă la ÎCS „Moldova Zahăr” SRL; încasarea din contul pîrîtului în beneficiul reclamantului a salariului pentru absenţa forţată de la muncă în mărime de 2 000,00 Euro pentru fiecare lună de absenţă forţată (pentru perioada februarie 2013 - adoptării hotăririi judecătoreşti) şi a penalităţii de întîrziere a plăţii salariului în mărime de 0,1% pentru fiecare zi de întîrziere, în ordinea art. 330 alin. (2) Codul Muncii; încasarea salariului restant neachitat în mărime de 79 667,75 lei pentru perioada iulie 2012 - ianuarie 2013 şi a penalităţii de întîrziere a plăţii salariului, în mărime de 0,1% pentru fiecare zi de întîrziere, în ordinea art. 330 alin. (2) Codul Muncii; încasarea prejudiciului moral în mărime de 10 000,00 Euro, ceea ce constituie 5 salarii medii lunare; încasarea din contul pîrîtului a cheltuielilor de judecată şi de asistenţă juridică.

Prin hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 28 octombrie 2013 au fost anulate ordinele nr. 10-r din 31 iulie 2012, nr. 12 din 05 septembrie 2012, nr. 13-r din 03 octombrie 2012, nr. 16-r din 28 decembrie 2012 şi nr. 02-r din 04 februarie 2013 emise de ÎCS „Moldova-Zahăr” SRL. A fost încasat de la ÎCS „Moldova-Zahăr” SRL în beneficiul lui Gheorghe Farmaciuc restanţa salarială în mărime de 79 667,75 lei, penalitate de întîrziere în mărime de 39 443,09 lei, prejudiciu moral în mărime de 2 000 lei. Cerinţele de anulare a ordinelor nr. 162 din 29 noiembrie 2012, nr. 01-d din 29 ianuarie 2013, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru perioada absenţei de la lucru, au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 08 iulie 2014 a fost admis apelul declarat de Gheorghe Farmaciuc, casată parţial hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 28 octombrie 2013, în partea ce ţine de anularea ordinului de reducere a statelor de personal şi concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu şi recuperarea prejudiciului moral, cu emiterea în partea dată a unei hotărîri noi prin care, acţiunea civilă în partea dată a fost admisă. Au fost anulate ordinele ÎCS „Moldova Zahăr” SRL nr. 162 din 29 noiembrie 2012 cu privire la reducerea statelor de personal, în partea ce ţine de reducerea funcţiei de director materie primă, ordinul nr. 01-d din 29 ianuarie 2013 privind concedierea lui Farmaciuc Gheroghe din funcţia de director materie primă.

A fost restabilit Gheorghe Farmaciuc în funcţia de director materie primă la ÎCS „Moldova Zahăr” SRL. A fost încasat de la ÎCS „Moldova Zahăr” SRL în beneficiul lui Farmaciu Gheorghe salariul pentru lipsa forţată de la serviciu în mărime de 34 000 euro, echivalentul în lei la momentul executării hotărîrii judecătoreşti şi 2 000 euro, echivalentul în lei la momentul executării cu titlu de prejudiciu moral, în rest hotărîrea a fost menţinută.

La 16 iulie 2014 şi la 30 septembrie 2014 ÎCS „Moldova Zahăr” SRL a declarant recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 08 iulie 2014, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Edineţ din 28 octombrie 2013. În motivarea recursului a menţionat că, decizia instanţei de apel este emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural, nu au fost verificate toate circumstanţele şi rapoartele juridice invocate de către recurent, care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, fiind apreciate incorect probele.

La 23 septembrie 2014 Gheorghe Farmaciuc a declarant recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 08 iulie 2014, solicitînd casarea parţială a deciziei instanţei de apel, în partea ce ţine de respingerea pretenţiilor de încasare a penalităţilor de întîrziere la plata salariului în mărime de 159 366,45 lei, prejudiciului moral în mărime de 10 000 Euro, cheltuielilor de judecată formate din acordarea asistenţei juridice în mărime de 4 987 lei, şi pronunţarea unei noi hotăîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului Gheorghe Farmaciuc a indicat că, instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea, şi anume prevederile art. 330 Codul muncii, mai mult ca atît, în partea prejudiciului moral consideră că instanţa eronat a aplicat prevederile art. 90 alin. (2) Codul muncii, în cazul în care prin privarea sa ilegală de dreptul la muncă i-au fost cauzate prejudicii enorme.

Consideră că, dispunerea încasării prejudiciului moral în cunatumul unui salariu mediu, este una disproporţionată suferinţelor suportate. Echivalarea prejudiciului suportat de către recurent la valoarea minimă prevăzută de normele legale, nu reprezintă o reparaţie efectivă a suferinţelor, în condiţiile în care prin privarea sa de muncă i-a fost încălcat dreptul constitutional la muncă şi dreptul garantat de art. 8 CEDO. Deasemenea, susţine recurentul Gheorghe Farmaciuc că instanţa de apel, eronat a interpretat şi prevederile art. 96 CPC. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recurs la 16 iulie 2014 şi 23 septembrie 2014, în termen, în cazul în care hotărîrea instanţei li-a fost comunicată la 08 august 2014. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursurilor, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul declarat de către Gheorghe Farmaciuc şi de a admite recursul declarat de către ÎCS „Moldova Zahăr” SRL cu casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe.

Materialele cauzei denotă cu certitudine faptul că, Gheorghe Farmaciuc prin ordinul nr. 13-k din 12 martie 2012 şi în temeiul contractului individual de munca nr. 13/12 din 12 martie 2012, a fost angajat pe durată nedeterminată la ÎCS „Moldova Zahăr” SRL în funcţia de Director comercial, La 11 iulie 2012 între Gheorghe Farmaciuc şi ÎCS „Moldova Zahăr” SRL a fost încheiat un Acord Adiţional cu nr. 13/56 din 11 iulie 2012 prin care au fost operate unele modificări la contractul individual de muncă nr. 13/12 din 12 martie 2012, printre care: prin pct. 3 al Acordului adiţional nominalizat, s-a schimbat funcţia în care a fost angajat Gheorghe Farmaciuc din Director comercial în Director materie primă; prin pct. 4 al aceluiaşi acord, s-a modificat clauza de la pct. 5.1 al contractului individual de muncă în următoarea redacţie: „Angajatorul garantează achitarea salariatului a salariului în mărime de 2 000,00 Euro netto, inclusiv, premiul în mărime de 1 000,00 Euro”.

Prin Ordinul nr. 162 din 29 noiembrie 2012 „Cu privire la reducerea statelor de personal”, a fost dispusă reducerea funcţiei de director materie primă, care era ocupată de Gheorghe Farmaciuc, iar prin ordinul nr. 01 din 29 ianuarie 2013 Gheorghe Farmaciuc a fost concediat. La 04 martie 2013 ÎCS „Moldova Zahăr” SRL prin scrisoare a înaintat lui Gheorghe Farmaciuc propunerea de a ocupa funcţia vacantă de lăcătuş de categoria 5. Conform art. 86 alin. (1), lit. b), c) Codul muncii, concedierea – desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată – se admite pentru următoarele motive, lichidarea unităţii sau încetarea activităţii angajatorului persoană fizică; reducerea numărului sau a statelor de personal din unitate.

Prin urmare, Colegiul consideră eronată concluzia instanței de apel că, ordinul nr. 162 din 29 noiembrie 2012, prin care s-a decis reducerea funcției de Director materie primă, și totodată ordinul de concediere a lui Gheorghe Farmaciuc contravin prevederilor art. 88 alin. (1) Codul muncii, care expres statuează, că angajatorul este în drept să concedieze salariații de la unitate în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal (art. 86 alin. (1) lit. c)) doar cu condiția că va emite un ordin (dispoziție, decizie, hotărîre), motivat din punct de vedere juridic, cu privire la lichidarea unității ori reducerea numărului sau a statelor de personal, condiție ce nu a fost respectată în speța examinată, Aici, instanța de recurs consideră că, la soluționând acțiunile cu privire la repunerea în funcție a persoanelor care au fost concediate în baza art. 86 alin. (1) lit. b) și c) Codul muncii, instanțele judecătorești vor clarifica: dacă există actul de reducere a numărului angajaților sau a statului de funcții din unitate; dacă a fost respectată procedura de concediere prevăzută pentru aceste cazuri, art. 88 alin. (1) Codul muncii; dacă locurile de muncă reduse nu au fost incluse în statele de personal mai înainte de un an de la concediere și dacă nu au fost angajate alte persoane în locul celor concediate, art. 88 alin. (3) Codul muncii;

dacă salariatul a fost preavizat cu două luni înainte de concediere; dacă ordinul de concediere nu a fost emis după expirarea termenului de 2 luni de preavizare, art. 88 alin. (2) Codul muncii; dacă salariatului i s-a propus un alt loc de muncă; alte circumstanțe relevante pentru soluționarea corectă și obiectivă a litigiului, art. 88 Codul muncii.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine drept eronată cocnluzia instanţei de apel, în cazul în care materialele cauzei denotă contrariul, deoarece conform deciziei Adunării generale extraordinare a ÎCS „Moldova Zahăr” SRL din 23 iulie 2012, precum şi a deciziei Camerei Înregistrării de Stat din 10 august 2012 privind înregistrarea modificărilor datelor din Registrul de stat al persoanelor juridice, se constată că a fost schimbat administratorul ÎCS „Moldova Zahăr” SRL, iar noul administrator, în legătură cu pierderile şi situaţia financiară a întreprinderii, a hotărît a optimiza activitatea întreprinderii. Ca rezultat, au fost reduse 5 funcţii, iar în urma desfăşurării procedurii de reducere a statelor de personal au fost disponibilizate doar două persoane, dintre care şi Gheroghe Farmaciuc, căruia nu i-a fost posibili de a i se propune un alt loc de muncă conform calificări de care dispune.

Instanţa de recurs constată că la eliberarea din funcție a lui Gheorghe Farmaciuc au fost respectate prevederile art. 183 alin. (1) Codul muncii, care prevede că, în caz de reducere a numărului sau a statelor de personal, de dreptul preferenţial de a fi lăsaţi la lucru beneficiază salariaţii cu o calificare şi productivitate a muncii mai înaltă, deoarece agronomul şef al ÎCS „Moldova Zahăr” SRL dispune de o calificare mai înaltă, precum şi funcţia deţinută de acesta, conform capitolului II al fişei de post nr. 9. Mai mult ca atît, urmează a reţine că conform fişelor de post a Directorului departamentului materie primă şi a Agronomului principal un şir de atribuţii corespund, fapt care demonstrează că optimizarea iniţiată a fost argumentată.

Conform art. 89 alin. (1) Codul muncii, salariatul transferat nelegitim la o altă muncă sau eliberat nelegitim din serviciu poate fi restabilit la locul de muncă prin negocieri directe cu angajatorul, iar în caz de litigiu - prin hotărîre a instanţei de judecată, iar conform art. 89 alin. (2) Codul muncii, la examinarea litigiului individual de muncă de către instanţa de judecată, angajatorul este obligat să dovedească legalitatea şi să indice temeiurile transferării sau eliberării din serviciu a salariatului. În cazul concedierii unui membru de sindicat fără acordul organului sindical, cînd acordul respectiv este necesar conform art.87, instanţa de judecată, prin hotărîre, restabileşte salariatul la locul de muncă.

Astfel, din considerentele că angajatorul ÎCS „Moldova Zahăr” SRL, la caz a dovedit justificarea concedierii, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că Gheorghe Farmaciuc întemeiat a fost concediat din funcția de director materie primă a ÎCS „Moldova Zahăr” SRL. Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că soluţia primei instanţe este una argumentată şi justificată, pe cînd decizia instanţei de apel este una nemotivată, în cazul în care nu conţine concluzii argumentate asupra admiterii şi respingerii unor sau altor probe. Or, în conformitate cu art. 130 alin. (4) CPC, ca rezultat al aprecierii probelor, instanţa judecătorească este obligată să reflecte în hotărîre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe şi respingerea altor probe, precum şi argumentarea preferinţei unor probe faţă de altele.

Totodată, Colegiul consideră neîntemeiate argumentele lui Gheorghe Farmaciuc, în partea încasării despăgubirii pentru reţinerea plăţii salariului, conform art. 330 Codul muncii, de 0,1% pentru fiecare zi de întîrziere. Or, conform art. 330 alin. (2) Codul muncii, în caz de reţinere, din vina angajatorului, a salariului (art.142), a indemnizaţiei de concediu (art.117), a plăţilor în caz de eliberare (art.143) sau a altor plăţi (art.123, 124, 127, 139, 186, 227 lit.j), 228 alin.(8) etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întîrziere, 0,1 la sută din suma neplătită în termen. Astfel, prevederile acestui articol sunt aplicabile atunci cînd este vorba de sume calculate, necontestate şi neachitate la timp, în cazul în care în speţă, sumele sunt contestate, abia cerute să fie calculate şi încasate, deci sunt nişte sume litigioase, pentru neplata cărora nu urmează a fi încasată compensaţia de 0,1 % de întîrziere.

Mai mult ca atît, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că, prima instanţă corect a ajuns la concluzia că cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Farmaciuc este partial întemeiată, încasînd şi un prejudiciu moral în beneficiul reclamantului suma de 20 000 lei, şi totodată partial cheltuielile de judecată, călăuzindu-se de prevederile art. 96 CPC Fiind investit cu judecarea pricinii în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material şi a dat o apreciere greşită materialului probator anexat la dosar, pe cînd prima instanţă, justificat şi amplu argumentat, cu pronunţarea asupra tuturor aspectelor importante şi cu trimitere la probele administrate, avînd în susţinere cadrul legal aplicabil în speţă, astfel, urmînd a respinge recursul declarant de către Gheorghe Farmaciuc.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către ÎCS „Moldova Zahăr” SRL întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În conformitate cu art. 444, art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se respinge ca neîntemeiat recursul declarat de către Gheorghe Farmaciuc. Se admite recursul declarat de către ÎCS „Moldova Zahăr” SRL.

Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 08 iulie 2014 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 28 octombrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Farmaciuc împotriva ÎCS „Moldova Zahăr” SRL cu privire la anularea ordinului de reducere a statelor de personal, a ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu, repararea prejudiciului material şi moral, anularea ordinelor de stabilire a premiilor şi încasarea diferenţei de salariu. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Elena Covalenco Dumitru Mardari Galina Stratulat