2rac-434/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă – D. Mîrzenco dosarul nr. 2rac-434/14 instanţa de apel – M. Ciugureanu, B. Bîrca, S. Arnăut DECIZIE 19 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul – Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Elena Covalenco, Dumitru Mardari, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SC „Gladnes” SRL împotriva ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni”, Consiliului raional Străşeni cu privire la încasarea datoriei şi la cererea de chemare în judecată a ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni” împotriva SC „Gladnes” SRL cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 27 mai 2013 c o n s t a t ă La 13 octombrie 2011 SC „Gladnes” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni”, Consiliul raional Străşeni cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în temeiul contractului nr. 1-inv din 02 iunie 2007 de inventariere a capitalului în reparaţia şi pregătirea pentru exploatare a încăperilor, încheiat între SC „Gladnes” SRL şi ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni”, părţile au convenit ca primul să participe prin investiţii de capital la reparaţia şi pregătirea pentru exploatare a încăperilor ce aparţin pîrîtului, iar la finisarea lucrărilor reclamantul urma să devină coproprietar al acestor încăperi în volumul investiţiilor efectuate.

În temeiul contractului nr. 2-inv din 15 octombrie 2008 despre colaborarea economică, încheiat la fel între părţi, aceştia au convenit să colaboreze în vederea obţinerii profitului de pe urma gestionării proprietăţii, care urma să devină comună în rezultatul executării contractului nr. 1-inv din 02 iunie 2007. Reclamantul susţine că şi-a onorat obligaţiile contractuale şi în lunile iulie- august 2008 a dat în exploatare lucrările de construcţie, reparaţie şi montare a utilajului în sumă totală de 242519,035 lei. În vederea executării contractului nr. 2-inv din 15 octombrie 2008 în şedinţa de lucru din 25 noiembrie 2008 părţile au convenit asupra modalităţilor concrete de colaborare. În scurt timp însă, pîrîtul a ocupat o poziţie de ignorare totală a prevederilor contractuale, refuzînd executarea acestora.

Ba mai mult, la 24 iunie 2009 pîrîtul a informat societatea despre rezilierea unilaterală a contractelor. Nu s-au soldat cu succes nici cerinţele privind restituirea investiţiilor efectuate. Conform p. 4.2 al contractului nr. 1-inv din 02 iunie 2007, în caz de reziliere a contractului, pîrîtul urmează să restituie toate cheltuielile prevăzute de contract. Cere reclamantul încasarea de la ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni” în beneficiul SC „Gladnes” SRL a datoriei în mărime de 242519,035 lei şi a dobînzii de întîrziere în mărime de 88016,40 lei calculată pentru perioada 25 iunie 2009 – 30 septembrie 2011, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. La 07 august 2012 ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Gladnes” SRL cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii a indicat că, în temeiul contractelor de arendă nr. 13 şi nr. 15 din 30 martie 2007, pîrîtului i-au fost transmise în folosinţă temporară încăperile nelocative pe un termen de pînă la 30 martie 2010, iar ultimul s-a obligat de a achita arenda în termenul stabilit. Conform facturii de expediţie nr. 352477 din 21 martie 2012, se atestă că datoria la plata arenzii constituie 103536 lei, pe care pîrîtul se eschivează să o achite. Conform p. 5.2 al contractului, părţile au convenit că în caz dacă raporturile contractuale continuă tacit după expirarea contractului, acesta se consideră încheiat pe un termen nedeterminat. Pîrîtul însă nu restituie bunurile închiriate, fapt ce atestă că după expirarea termenelor contractelor acestea se consideră încheiate pe un termen nedeterminat.

Susţine că pîrîtul a lăsat fără soluţionare notificările expediate în adresa acestuia şi pînă la moment nu a achitat datoria. Cere reclamantul încasarea de la SC „Gladnes” SRL a datoriei de 103536 lei. Ulterior, reclamantul şi-a majorat cuantumul pretenţiilor şi a cerut încasarea plăţii chiriei în mărime de 119920 lei calculată pînă la data de 01 februarie 2013, dobînda de întîrziere în sumă de 18157 lei şi penalitatea de 19225 lei, iar în total suma de 157302 lei. Prin încheierea Judecătoriei Străşeni din 21 august 2012, au fost conexate într-un singur proces acţiunea SC „Gladnes” SRL împotriva ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni”, Consiliul raional Străşeni cu privire la încasarea datoriei şi cererea de chemare în judecată a ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni” împotriva SC „Gladnes” SRL cu privire la încasarea datoriei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 27 mai 2013, a fost admisă parţial acţiunea SC „Gladnes” SRL şi a fost dispusă încasarea de la ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni” în beneficiul SC „Gladnes” SRL a sumei de 338466,17 lei, dintre care 242519,03 lei datoria de bază, dobînda de întîrziere – 86031,14 lei, 9916 lei pentru taxa de stat achitată, în rest acţiunea a fost respinsă. Acţiunea ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni” a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, a fost respins apelul declarat de către ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 27 mai 2013. La 03 iulie 2014 ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă.

În motivarea recursului a invocat că, instanţele la adoptarea hotărîrilor incorect au calculat prescripţia pentru înaintarea acţiunii de către intimat, începînd cu data de 24 iunie 2009, în cazul în care acest termen urma a fi stabilit de la data finalizării şi recepţiei lucrărilor, adică din luna august 2008, or anume din această dată societatea a obţinut dreptul de a pretinde la drepturile sale stipulate în contractul nr. 1-inv din 02 iunie 2007. Judecătorul Judecătoriei Străşeni, D. Mîrzenco, nu era în drept să examineze într- un singur proces acţiunile ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni” şi SC „Gladnes” SRL, deoarece nu a pronunţat o încheiere de conexare a pricinilor.

Argumentele instanţelor precum că contractele de arendă a încăperilor nu s- au realizat, deoarece lipsesc actele de predare-primire a acestora, sunt tendenţioase şi ilegale, în cazul în care încăperile au fost transmise de facto, iar pentru acestea intimatul a achitat plata chiriei şi pentru energia electrică consumată. Ba mai mult, după cum a afirmat nemijlocit intimatul, acesta a efectuat lucrări de reparaţie la încăperile litigioase. Nu s-a dat apreciere facturii de expediţie nr. 352477 din 21 martie 2012, ce atestă faptul că datoria la plata arenzii constituie 103536 lei, pe care intimatul se eschivează să o achite. Nu a fost apreciată corect şi rata medie a dobînzilor stabilită de BNM, în cazul în care aceasta a fost modificată esenţial de cîteva ori pe parcursul anilor.

Consiliul raional Străşeni nu putea avea calitatea de pîrît, ci de intervenient principal, în situaţia în care era unicul fondator a ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni” şi a transmis recurentului în gestiunea economică clădirile ce aparţin administraţiei publice locale. Nu s-a ţinut cont nici de faptul că contractele 1-inv din 02 iunie 2007 şi nr. 2-inv din 15 octombrie 2008 nu au fost autentificate în modul stabilit de art. art. 208 al. (2), 212, 290 al. (1) Cod civil, or nerespectarea formei actului juridic duce inevitabil la declararea nulităţii acestuia.

Nulitatea acestor contracte rezultă şi din faptul că au fost încheiate fără acordul consiliului raional, avînd în vedere că valoarea tranzacţiei este mai mare de 50% din valoarea activelor, iar conform prevederilor statutare a întreprinderii recurente consiliul raional aprobă tranzacţiile, obiectul căruia sunt fonduri fixe valoarea cărora este mai mare de 25% din valoarea activelor, conform ultimului bilanţ. Mai urmează de menţionat că contractele de investire a capitalului în reparaţia şi pregătirea pentru exploatarea încăperilor nici nu au fost aduse la cunoştinţa administraţiei publice locale. În conformitate cu art.434 alin.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei din 12 martie 2014 a fost expediată în adresa părţilor la 17 martie 2014, însă lipseşte dovada recepţionării acesteia. Dar, avînd în vedere că reprezentatul ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni”, Sergiu Radu a luat cunoştinţă cu decizia instanţei de apel la 12 mai 2014, fapt confirmat prin aplicarea semnăturii acestuia pe borderoul dosarului, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a depus recursul în termen, la 03 iulie 2014. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Materialele cauzei denotă că la 30 martie 2007 între ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni” în calitate de arendator şi SRL „Gladnes” în calitate de arendaş a fost încheiat contractul de arendă nr.13, prin care arendatorul a transmis arendaşului în folosinţă temporară cu plată încăperile nelocuibile din clădirea amplasată în str.Ştefan cel Mare 109 cu suprafaţa de 52 m.p.

pentru utilizarea lor în calitate de prestarea serviciilor către populaţie, a cărui termen este pînă la 30 martie 2010 şi contractul nr.15, prin care au fost transmise arendaşului în folosinţă temporară cu plată încăperile nelocuibile din clădirea amplasată în str.Ştefan cel Mare 109 cu suprafaţa de 54 m.p.

pentru utilizarea lor în calitate de prestarea serviciilor către populaţie, termenul fiind pînă la 30 martie 2010. Tot materialul probator atestă că la 02 iunie 2007 între ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni” şi SRL „Gladnes” a fost încheiat contractul nr.1-inv de investire a capitalului în reparaţia şi pregătirea pentru exploatare a încăperilor, prin care părţile au convenit ca SRL „Gladnes” să participe prin investiţii de capital la reparaţia şi pregătirea pentru exploatare a încăperilor ce aparţin ÎM„Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni”, iar la finisarea lucrărilor SRL „Gladnes” să devină coproprietar al acestor încăperi în volumul investiţiilor efectuate.

Actele cauzei mai reflectă că la 15 octombrie 2008 a fost încheiat contractul nr.2-inv despre colaborare economică între ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni” şi SRL „Gladnes”, în temeiul căruia părţile au convenit să colaboreze în vederea obţinerii profitului de pe urma gestionării proprietăţii, ce urma să devină comună în rezultatul executării contractului nr.1-inv din 02 iunie 2007. Astfel, SRL „Gladnes” a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni”, Consiliului raional Străşeni solicitînd încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere, iar ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni” a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva SC „Gladnes” SRL prin care a solicitat încasarea datoriei.

Judecînd pricina în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii SRL „Gladnes”, dispunînd încasarea de la ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni” în beneficiul SRL „Gladnes” a datoriei în sumă de 242 519,03 lei, a dobînzii de întîrziere în mărime de 86 031,14 lei, taxa de stat în sumă de 9916 lei, iar în total 338 466,17 lei şi netemeiniciei acţiunii depusă de către ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni”.

În susţinerea opiniei date prima instanţă a reţinut că SRL „Gladnes” şi-a onorat obligaţiile contractuale rezultate din contractul nr.1-inv din 02 iunie 2007, fapt confirmat prin actul de primire în exploatare a lucrărilor de construcţie şi montare a utilajului atelierului de reparaţie şi deservire a unităţilor auto din 25 iulie 2008, actul de primire în exploatare a lucrărilor de reparaţie a încăperilor pentru „internet-club” din 25 iulie 2008, procesul-verbal de recepţie a lucrărilor executate pe august 2008, iar ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni” solicitînd la 24 iunie 2009 rezilierea unilaterală a contractelor nu şi-a onorat obligaţiile prevăzute de contractul nr.1-inv din 02 iunie 2007 de a compensa cheltuielile efectuate de către SRL „Gladnes”.

Totodată a fost precizat că datoria SRL „Gladnes” a fost trecută prin contabilitatea ÎM „Asociaţiei raionale de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni” şi arătată în Raportul financiar pe anul 2008 prezentat de către prima organelor de statistică, financiare, fiscale la 02 februarie 2009 cu rezultatele activităţii financiare a întreprinderii municipale pe anul 2008. Iar în situaţia dată prima instanţă a ajuns la concluzia că acţiunea SRL „Gladnes” urmează a fi admisă, pe cînd acţiunea ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni” este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă. Judecînd apelul declarat de către ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni” instanţa de apel la respins ca neîntemeiat şi a menţinut hotărîrea primei instanţe.

Instanţa de apel de asemenea a făcut referire la faptul că ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni” nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de contractul din 02 iunie 2007 în cazul rezilierii contractului, astfel că aceasta urmează să achite cheltuielile suportate de către SRL „Gladnes”. A mai stabilit că acţiunea depusă de ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni” este neîntemeiată şi respectiv prima nu poate pretinde la plata pentru locaţiune, deoarece conform pct.3.1.1 din contractul de arendă nr.15 din 30 martie 2007 şi pct.3.1.1 din contractul de arendă nr.13 din 30 martie 2007 încăperile se transmit în temeiul actului de primire-predare, însă un asemenea act nu există şi nici nu a fost semnat de părţi, or încăperile nici nu au fost transmise în folosinţă SRL „Gladnes”.

În conformitate cu art.130, instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanţa judecătorească o forţă probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanţă privitor la pertinenţa, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficienţa pentru soluţionarea pricinii. Proba este declarată ca fiind veridică dacă instanţa constată prin cercetare şi comparare cu alte probe că datele pe care le conţine corespund realităţii.

Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces. Reieşind din normele de drept menţionate, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi, instanţa de apel judecînd apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor cauzei, precum şi materialului anexat la dosar, fără a examina sub toate aspectele legalitatea şi temeinicia hotărîrii supuse apelului, în raport cu regulile şi legislaţia în vigoare.

Astfel, instanţa de recurs reţine că instanţele de judecată ierarhic inferioare la examinarea cauzei nu au ţinut cont de prevederile art. 138 CPC, care indică expres că înscrisul se depune în original sau în copie autentificată în modul stabilit de lege, indicîndu-se locul de aflare a originalului. Înscrisul se depune în original cînd, conform legii sau unui alt act normativ, circumstanţele pricinii trebuie confirmate numai cu documente în original sau cînd copiile de pe documentul prezentat au cuprinsuri contradictorii, precum şi în alte cazuri cînd instanţa consideră necesară prezentarea originalului.

Contrar prevederilor enunţate, din materialul probator al cauzei rezultă, că contractul nr.1-inv din 02 iunie 2007 de investire a capitalului în reparaţie şi pregătirea pentru exploatare a încăperilor încheiat între ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni” şi SRL „Gladnes”, contractul nr.2-inv 15 octombrie 2008 despre colaborare economică încheiat între ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni”, actul de primire în exploatare a lucrărilor de construcţie şi montare a utilajului atelierului de reparaţie şi deservire a unităţilor auto din 25 iulie 2008, actul de primire în exploatare a lucrărilor de reparaţie a încăperilor pentru „Internet-club” din 25 iulie 2008, procesul-verbal de recepţie a lucrărilor executate pe august 2008 şi Raportul financiar pe anul 2008, care în cauza dată constituie drept probe de bază, sunt anexate în xerocopie neautentificate, motiv din care instanţa de recurs este în imposibilitate de a se expune asupra autenticităţii conţinutului acestora şi de a verifica legalitatea deciziei supuse recursului.

Mai mult că din procesele-verbale a şedinţelor de judecată atît a primei instanţe cît şi a instanţei de apel nu rezultă că actele menţionate ar fi fost examinate în original. În această ordine de idei, avînd ca bază dispoziţiile art. 118 alin. (5) CPC, care acordă instanţei judecătoreşti (judecătorului) dreptul de a propune părţilor şi altor participanţi la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare şi să dovedească faptele ce constituie obiectul probaţiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor, instanţa, întru stabilirea unor fapte, urma să propună părţilor prezentarea înscrisurilor necesare în original sau în copii autentificate în modul stabilit.

De asemenea este incertă concluzia instanţelor inferioare cu privire la faptul că contractul nr.1-inv din 02 iunie 2007 de investire a capitalului în reparaţia şi pregătirea pentru exploatare a încăperilor şi contractul nr.2-inv din 15 octombrie 2008 despre colaborare economică nu necesită forma autentică şi nici aprobarea din partea fondatorului. Or, conform art. IV pct.4.1, subpct. 6) al Statutului ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni”, întreprinderea are dreptul să încheie tranzacţii ( înstrăinare, arendă, vînzare-cumpărare, gaj etc) cu permisiunea Consiliului raional, dacă obiect al acestor tranzacţii sunt: - fonduri fixe ( clădiri, construcţii, utilaj, mijloace de transport şi alte valori materiale) care au valoarea mai mare de 80 % din valoarea activelor, conform ultimului bilanţ precum şi valoarea tranzacţiei este mai mare de 50% din valoarea activelor, conform ultimului bilanţ.

Iar, conform art.VII pct.7.3 alin.a) şi b) din Statul menţionat, fondatorul aprobă tranzacţiile obiectul cărora sunt fonduri fixe ce au valoarea mai mare de 50% din valoarea activelor conform ultimului bilanţ şi valoarea tranzacţiei este mai mare de 25% din valoarea activelor conform ultimului bilanţ. Astfel, instanţa de apel urma să constate care era valoarea activelor conform ultimului bilanţ la momentul încheierii contractelor şi dacă era necesară aprobarea de către fondatorul Consiliul raional Străşeni a tranzacţiilor încheiate.

Totodată se constată că, deşi instanţa de apel a reţinut ca temei de respingere a acţiunii depuse de ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni” faptul că întreprinderea municipală nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute în pct.3.1.1 a contractele nr.13 şi nr.15 din 30 martie 2007 de a transmite în folosinţă temporară încăperile în baza unui act de predare-primire, care nici nu a fost semnat între părţi, instanţa nu a ţinut cont că, în cazul în care încăperile nu erau transmise la timp de către arendatorul ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni”, arendaşul SRL „Gladnes” avea dreptul să solicite rezilierea anticipată a contractelor, drept ce reiese expres din pct.5.5.5 a contractele menţionate, însă o astfel de cerere la actele cauzei nu este prezentă.

Sub aspectul celor relatate se reţine că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s- a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitate să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărîrii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. Faţă de cele ce preced, având în vedere că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecînd pricina, să emită o hotărîre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de către ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni”. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SC „Gladnes” SRL împotriva ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni”, Consiliului raional Străşeni cu privire la încasarea datoriei şi la cererea de chemare în judecată a ÎM „Asociaţia raională de Producţie şi Prestări Servicii din Străşeni” împotriva SC „Gladnes” SRL cu privire la încasarea datoriei, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Elena Covalenco Dumitru Mardari Galina Stratulat