2r-1043/14 — Încasarea datoriei și penalității

prima instanţă: Iu. Sciaslivîi dosarul nr. 2r-1043/14 instanţa de apel: N. Cernat, S. Caitaz, A. Pahopol DECIZIE 19 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druță Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Renița Dumitru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Renița Dumitru împotriva lui Bîtcă Ion cu privire la încasarea datoriei și a penalității și la cererea reconvențională a lui Bîtcă Ion împotriva lui Renița Dumitru cu privire la declararea nulității recipiselor, împotriva încheierii Curţii de Apel Chișinău din 30 septembrie 2014, prin care a fost respinsă cererea lui Renița Dumitru cu privire la scutirea de la plata taxei de stat şi nu a fost dat curs cererii de apel declarată de către Renița Dumitru, c o n s t a t ă La 11 februarie 2013 Renița Dumitru a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Bîtcă Ion cu privire la încasarea împrumutului şi a dobînzii de întîrziere.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că în baza contratului de împrumut nr. 5929 din 11 decembrie 2009, a dat cu împrumut lui Bîtcă Ion suma de 1500 euro, care a fost transmisă ultimului pînă la semnarea contractului. Conform pct. 1 al contractului de împrumut a fost stabilit termenul limită de rambursare a împrumutului pînă la 11 februarie 2010, iar conform pct. 4 al aceluiaşi contract s-a stabilit că în cazul neachitării împrumutului în termenul indicat în p. 1 pîrîtul va achita o penalitate în mărime de 0,1% din suma neachitată pentru fiecare zi de întîrziere. Susține reclamantul că la data de 11 februarie 2010 împrumutul nu a fost restituit, respectiv penalitatea constituind suma de 270 euro.

Menționează reclamantul că la data de 05 ianuarie 2010, între el și Bîtcă Ion a mai fost încheiat un contract de împrumut nr.100, prin care a dat cu împrumut lui Bîtcă Ion suma de 1500 euro cu termenul de rambursare pînă la data de 05 martie 2010. Ulterior, a mai dat cu împrumut lui Bîtcă Ion, la data de 10 iunie 2010, suma de 2500 euro cu termenul de rambursare pînă la data de 10 iulie 2010, la data de 11 august 2010, suma de 1500 euro cu termenul de rambursare de pînă la 11 septembrie 2010, la data de 27 decembrie 2010, suma de 2500 euro cu termenul de rambursare pînă la 27 ianuarie 2011, la data de 12 mai 2011, suma de 3000 euro cu termenul de rambursare pînă la 12 iulie 2011 şi la data de 12 august 2012 suma de 10000 euro cu termenul de 1 rambursare pînă la data de 12 noiembrie 2012, toate sumele împrumutate sunt confirmate prin recipise, care au fost semnate de către Bîtcă Ion.

Afirmă că în total i-a împrumutat lui Bîtcă Ion suma de 22 500 euro, care pînă în prezent nu a fost restituită. Solicită încasarea din contul lui Bîtcă Ion în beneficiul său a împrumutului în mărime totală de 22 500 euro şi a penalităţi în mărime de 270 euro. La data de 14 mai 2013, Bîtcă Ion a depus cerere reconvenţională împotriva lui Renița Dumitru cu privire la declararea nulității a recipiselor. În motivarea acțiunii reconvenționale Bîtcă Ion a invocat că fiind în relații de prietenie cu Renița Dumitru a împrumutat de la acesta pentru necesități personale suma de 3000 euro în 2 rate, la data de 11 februarie 2009 suma de 1500 euro și la data de 05 ianuarie 2010 suma 1500, în ambele cazuri fiind încheiate şi autentificate notarial contracte de împrumut, alte sume bănești de la Renița Dumitru nu a luat cu împrumut.

Susţine că din suma împrumutată i-a restituit lui Reniţa Dumitru suma de 900 euro, după care din cauza problemelor financiare a încetat de a-şi mai onora obligaţiile asumate. Menţionează că ulterior, la anumite intervale de timp, Renița Dumitru i-a solicitat întocmirea unor recipise, în care erau indicate drept împrumutate sumele invocate de pîrît, ultimul de fiecare dată afirmînd că este suma totală pe care el o datorează şi că în suma respectivă sunt introduse atît sumele nerestituite cît şi dobînzile pentru întîrziere, iar la solicitarea de restituire a recipiselor scrise anterior, pîrîtul îl sugera să nu-şi facă griji, deoarece la fiecare recipisă nouă întocmită cea veche este distrusă.

Astfel, avînd deplină încredere în pîrît, nu i-a solicitat distrugerea recipiselor în prezenţa sa, și doar la depunerea cererii de chemare în judecată de către Renița Dumitru cu privire la încasarea împrumutului a înţeles că, de fapt, pîrîtul 1-a înşelat, păstrînd toate recipisele scrise de el anterior și prezentîndu-le drept dovadă a împrumuturilor, pe care de fapt nu le-a acordat. Consideră că Renița Dumitru folosindu-se de relaţiile de prietenie şi de credibilitatea sa l-a înşelat atît la întocmirea recipiselor cît şi la indicarea sumei datorate.

Solicită declararea nulității recipiselor semnate la 10 iunie 2010 în privința sumei de 2500 euro cu termenul de rambursare pînă la data de 10 iulie 2010, la 11 august 2010 în privința sumei de 1500 euro cu termenul de rambursare de pînă la 11 septembrie 2010, la 27 decembrie 2010 în privința sumei de 2500 euro cu termenul de rambursare pînă la 27 ianuarie 2011, la data de 12 mai 2011 în privința sumei de 3000 euro cu termenul de rambursare pînă la 12 iulie 2011 şi la data de 12 august 2012 în privinţa sumei de 10000 euro cu termenul de rambursare pînă la data de 12 noiembrie 2012 și încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 27 mai 2014, acțiunea inițială a fost admisă parțial fiind încasat de la Bîtcă Ion în beneficiul lui Renița Dumitru suma de 3 000 euro cu titlu de împrumut și suma de 270 euro cu titlu de penalități.

Acțiunea reconvențională a fost admisă integral fiind declarate nule recipisele din 10 iunie 2010 cu privire la împrumutul sumei de 2 500 euro, din 11 august 2010 cu privire la împrumutul sumei de 1 500 euro, din 27 decembrie 2010 cu privire la împrumutul sumei de 2 500 euro, din 12 mai 2011 cu privire la împrumutul sumei de 3 000 euro și recipisa din 12 august 2012 cu privire la împrumutul sumei de 10 000 euro. Totodată, a 2 fost încasat de la Bîtcă Ion în beneficiul statului suma de 2583,34 lei cu titlu de taxă de stat și de la Renița Dumitru taxa de stat în beneficiul statului în suma de 9441,89 lei.

La 03 iunie 2014, Renița Dumitru a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărîrii primei instanțe, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanțe în partea respingerii acțiunii inițiale, în partea admiterii acțiunii reconvenționale și în partea încasării de la el în bugetul statului a taxei de stat în mărime de 9441,89 lei, cu emiterea unei noi hotărîri în această parte, prin care acțiunea inițială să fie admisă integral, iar acțiunea reconvențională să fie respinsă integral, cu dispunerea încasării taxei de stat din contul lui Bîtcă Ion. Totodată apelantul a solicita scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel.

Prin încheierea Curţii de Apel Chișinău 30 septembrie 2014, a fost respinsă cererea lui Renița Dumitru cu privire la scutirea de la plata taxei de stat și nu s-a dat curs cererii de apel depuse de Renița Dumitru, şi s-a comunicat apelantului despre necesitatea prezentării dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 7081 lei şi a apelului motivat, acordându-i-se un termen de până la 29 octombrie 20134. Totodată s-a explicat apelantului că, în cazul neprezentării dovezii achitării taxei de stat şi a apelului motivat, cererea de apel nu va fi considerată depusă şi împreună cu toate documentele anexate va fi restituită. La 21 octombrie 2014, Renița Dumitru a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii instanţei de apel cu soluţionarea cerinţei de scutire de la plata taxei de stat la depunerea apelului, admiterea acesteia și restituirea pricinii în instanța de apel pentru examinarea apelului în fond.

În motivarea recursului invocă dezacordul cu încheierea instanţei de apel, considerînd-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că în conținutul cererii de apel a făcut referire la caracterul consultant al situației sale financiare, menţionînd toate circumstanțele invocate în prima instanță la solicitarea scutirii de la plata taxei de stat, însă din conținutul încheierii instanței de apel nu se evidențiază argumente invocat de către instanță într-u respingerea cererii cu privire la scutirea de la plata taxei de stat, or instanța s-a rezumat doar la enunțarea normelor procesual civile relevante speței fără a indica motivele cererii înaintate. Mai invocă că potrivit practicii Curții Europene în toate cazurile de exercitare a apelului cu solicitarea scutirii de la plata taxei de stat, instanța de judecată trebuie să examineze posibilitatea scutirii apelantului care invocă situația financiară grea.

Nu poate fi lăsată fără atenție cererea privind scutirea de la plata taxei de stat adresată instanței odată cu depunerea instrumentului de atac, iar nerespectarea acestor cerințe poate fi tratată ca îngrădire a dreptului privind accesul liber la justiție. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele dosarului rezultă că copia încheierii recurate a fost recepţionată de către recurentul Renița Dumitru la data de 09 septembrie 2014, fapt ce se confirmă prin copia plicului poştal anexat la materialele cauzei (f.d. 96). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 21 octombrie 2014, în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. 3 Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

În conformitate cu art. 368 alin. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. La caz, se stabileşte că Reniţa Dumitru a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii Judecătoriei Ialoveni din 27 mai 2014, şi fără a achita taxa de stat, care, însă, se impune a fi achitată, or litigiul în cauză este unul patrimonial. Este cert şi faptul că la depunerea cererii de apel, apelantul Reniţa Dumitru a solicitat scutirea de la plata taxei de stat, invocînd drept temei situaţia financiară precară.

Drept urmare, prin încheierea din 30 septembrie 2014, Curtea de Apel Chişinău a dispus respingerea cererii cu privire la scutirea de la plata taxei de stat şi nu a dat curs cererii de apel, acordând apelantului un termen de până la 29 octombrie 2014 pentru prezentarea dovezii de plată a taxei de stat şi a apelului motivat. La adoptarea acestei soluţii, instanţa de apel şi-a fundamentat concluziile pe dispoziţiile art. 368 alin. (1) CPC care statuează expres că dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art.364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

În conformitate cu art. art. 364 alin. (1), 365 alin. (1), lit. d) şi alin. (4) CPC, cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii. În cererea de apel se indică motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul. La cererea de apel se anexează dovada de plată a taxei de stat dacă apelul se impune cu taxa. Conform art. 84 CPC RM, se impune cu taxă de stat fiecare cerere de chemare în judecată (iniţială şi reconvenţională), cererea intervenientului principal, cererea vizând pricinile cu procedură specială, cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, cererea de declarare a insolvabilităţii, cererea de eliberare a titlului executoriu privind executarea hotărârilor arbitrale, cererea de apel, cererea de recurs, precum şi cererea de eliberare a copiilor (duplicatelor) de pe actele judecătoreşti.

În conformitate cu art. 85 alin. (4) CPC, în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică poate fi scutită de judecător (de instanţa judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reţine ca întemeiată concluzia instanţei de apel prin care a respins cererea recurentului Reniţa Dumitru cu privire la scutirea de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel şi nu a dat curs cererii de apel, fiindu-i stabilit ultimului un termen pentru achitarea taxei de stat în mărime de 7081 lei şi a apelului motivat, deoarece Reniţa Dumitru nu a prezentat probe concludente în confirmarea faptului că situaţia sa materială este dificilă.

De altfel, şi argumentul invocat în recurs precum că, situația financiară precară face imposibilă achitarea taxei de stat la depunerea cererii de apel, nu poate fi reţinut de 4 instanţa de recurs, deoarece în confirmarea acestei susţineri apelantul nu a prezentat probe concludente care ar demonstra situaţia materială precară şi care ar permite aplicarea prevederilor art. 85 alin. (4) CPC, iar însuşi faptul că în conținutul cereri de apel Renița Dumitru a făcut referire la caracterul constat al situație sale financiare, atrăgîndu-se atenția la toate circumstanțele invocate în prima instanță în susținerea cererii cu privire la scutirea de la plata taxei de stat, nu confirmă situația materială dificilă, mai mult că nici în instanța de recurs nu au fost prezentate probe concludente şi pertinente în acest sens.

Prin urmare, instanţa de recurs, prin prisma prevederile art. 368 alin. (1) CPC, reţine că instanţa de apel întemeiat a dispus, prin încheierea din 30 septembrie 2013, de a nu da curs cererii de apel depusă de apelantul Reniţa Dumitru, acordându-i ultimului termen pentru prezentarea dovezii de plată a taxei de stat şi a apelului motivat.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a menţiona şi faptul că în situaţia din speţă, prin concluzia instanţei de apel de a nu da curs cererii de apel, nu se încalcă dreptul recurentului privind liberul acces la justiţie, prevăzut atît de legislaţia internă cît şi de internaţională ori, CEDO, prin practica sa constantă de nenumărate ori a precizat faptul că dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut (cauza Golder v. the United Kingdom §-36 din 21 februarie 1975,), ci unul care poate implica anumite limitări din partea statelor contractante, în funcţie de nevoile şi resursele comunităţii şi ale indivizilor (Ashimgdane vs United Kingdom 28 mai 1985). Însă limitările sunt în concordanţă cu art. 6 parag.

1 CEDO, decît dacă acestea urmăresc un scop legitim şi există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit. (cauza Bellet vs France §-31, Garcia Manibardo vs Spain §-44). Astfel, la caz Colegiul reţine că în situaţia din speţă limitările instituite de legiuitor privind necesitatea achitării taxei de stat la depunerea cererii de apel corespunde cerinţelor prevăzute de art. 6 parag.

1 CEDO privind dreptul de acces la un tribunal şi corespunde cerinţelor instituite de CEDO prin jurisprudenţa sa: - cerinţa privind scopul legitim al limitării – este îndeplinită, avînd în vedere că întindere acestor taxe este stabilită sub forma unui procent din valoarea aflată în litigiu şi fiind instituit un plafon maxim de care nu poate trece mărimea taxei de stat chiar dacă valoarea acţiunii este mai mare, iar CEDO a confirmat că aceste taxe privesc buna administrare a justiţiei şi vizează atît descurajarea justiţiabililor în formularea unor cereri, abuzive cît şi asigurarea de fonduri pentru funcţionarea justiţiei.( cauza Weissman şi alţii împotriva României §-35, Tolstoy Miloslavsky v. the United Kingdom §-61 ) - raportul rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit, pentru a stabili dacă este respectat acest raport rezonabil între impunerea plăţii taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată şi scopul legitim urmărit privind buna administrare a justiţiei, descurajarea justiţiabililor în formularea unor cererii, abuzive cît şi asigurarea de fonduri pentru funcţionarea justiţiei urmează să cercetăm următorii factori şi anume - cuantumul sumei ce trebuie plătit de reclamanţi raportat la veniturile sale.

În consecinţă, se va remarca şi faptul că cuantumul taxei de stat, stabilit spre achitare de apelant la depunerea cererii de apel, nu depăşeşte limitele stabilite de lege. 5 Faţă de cele ce preced, se constată că toate criticile formulate în recurs sunt nejustificate, ca urmare Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins cu menţinerea încheierii Curţii de Apel Chișinău din 30 septembrie 2014. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Renița Dumitru.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chișinău din 30 septembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Renița Dumitru împotriva lui Bîtcă Ion cu privire la încasarea datoriei și penalității și la cererea reconvențională a lui Bîtcă Ion împotriva lui Renița Dumitru cu privire la declararea nulității recipiselor. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druță Tamara Chişca-Doneva 6