2ra-2492/15 — Încasarea datoriei şi declararea nulităţii recipiselor

prima instanţă: I.Sciastlivîi dosarul nr. 2ra-2492/15 instanţa de apel: N.Cernat, A.Pahopol, L.Bulgac DECIZIE 25 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală Petru Moraru, Valentina Clevadî examinînd recursurile declarate de către Bîtcă Ion şi Reniţa Dumitru prin intermediul reprezentantului Chişca Maxim, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Reniţa Dumitru împotriva lui Bîtcă Ion privind încasarea datoriei şi penalității, şi la cererea reconvențională a lui Bîtcă Ion împotriva lui Renița Dumitru cu privire la declararea nulității recipiselor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2015, prin care s-a admis apelul declarat de Reniţa Dumitru, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 27 mai 2014 şi s-a emis o nouă hotărîre, c o n s t a t ă La 11 februarie 2013, Reniţa Dumitru s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Bîtcă Ion privind încasarea datoriei şi penalității.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în baza contratului de împrumut nr. 5929 din 11 decembrie 2009, a dat cu împrumut lui Bîtcă Ion suma de 1500 euro, care a fost transmisă ultimului pînă la semnarea contractului. Indică că, conform pct. 1 al contractului de împrumut a fost stabilit termenul limită de rambursare a împrumutului pînă la 11 februarie 2010, iar conform pct. 4 al aceluiaşi contract s-a stabilit că în cazul neachitării împrumutului în termenul indicat în pct. 1, pîrîtul va achita o penalitate în mărime de 0,1% din suma neachitată pentru fiecare zi de întîrziere. Menţionează reclamantul că, la data de 11 februarie 2010 împrumutul nu a fost restituit, penalitatea constituind suma de 270 euro.

A mai indicat reclamantul că, la data de 05 ianuarie 2010, între el și Bîtcă Ion a mai fost încheiat un contract de împrumut cu nr.100, prin care a dat cu împrumut lui 1 Bîtcă Ion suma de 1500 euro cu termenul de rambursare pînă la data de 05 martie 2010. Ulterior, a mai dat cu împrumut lui Bîtcă Ion, la data de 10 iunie 2010 suma de 2500 euro, cu termenul de rambursare pînă la 10 iulie 2010, la 11 august 2010 suma de 1500 euro, cu termenul de rambursare de pînă la 11 septembrie 2010, la data de 27 decembrie 2010 suma de 2500 euro, cu termenul de rambursare pînă la 27 ianuarie 2011, la data de 12 mai 2011 suma de 3000 euro, cu termenul de rambursare pînă la 12 iulie 2011 şi la data de 12 august 2012 suma de 10000 euro, cu termenul de rambursare pînă la 12 noiembrie 2012, toate sumele împrumutate fiind confirmate prin recipise, care au fost semnate de către Bîtcă Ion.

Susţine că, în total i-a împrumutat lui Bîtcă Ion suma de 22 500 euro, care pînă în prezent nu a fost restituită. Solicită reclamantul, încasarea din contul lui Bîtcă Ion în beneficiul său a împrumutului în mărime totală de 22 500 euro şi a penalităţii în mărime de 270 euro. La 14 mai 2013 Bîtcă Ion a depus cerere reconvenţională împotriva lui Renița Dumitru cu privire la declararea nulității recipiselor. În motivarea acțiunii reconvenționale, Bîtcă Ion a indicat că, fiind în relații de prietenie cu Renița Dumitru a împrumutat de la acesta pentru necesități personale suma de 3000 euro în 2 rate, la data de 11 februarie 2009 suma de 1500 euro și la 05 ianuarie 2010 suma 1500, în ambele cazuri fiind încheiate şi autentificate notarial contracte de împrumut, alte sume bănești de la Renița Dumitru nu a luat cu împrumut.

Menţionează că, din suma împrumutată i-a restituit lui Reniţa Dumitru suma de 900 euro, după care din cauza problemelor financiare a încetat de a-şi mai onora obligaţiile asumate. Indică că, ulterior, la anumite intervale de timp, Renița Dumitru i-a solicitat întocmirea unor recipise, în care s-au indicat drept împrumutate sumele invocate de pîrît, ultimul de fiecare dată afirmînd că este suma totală pe care el o datorează şi că în suma respectivă sunt introduse atît sumele nerestituite cît şi dobînzile pentru întîrziere, iar la solicitarea de restituire a recipiselor scrise anterior, pîrîtul îl sugera să nu-şi facă griji, deoarece la fiecare recipisă nouă întocmită cea veche este distrusă.

Avînd deplină încredere în Reniţa Dumitru, nu i-a solicitat distrugerea recipiselor în prezenţa sa, și doar la depunerea cererii de chemare în judecată de către acesta cu privire la încasarea împrumutului a înţeles că, de fapt, a fost înşelat, reclamantul-pîrît păstrînd toate recipisele scrise de el anterior și prezentîndu-le drept dovadă a împrumuturilor, pe care de fapt nu le-a acordat. Consideră că, Renița Dumitru, folosindu-se de relaţiile de prietenie şi de credibilitatea sa, l-a înşelat atît la întocmirea recipiselor cît şi la indicarea sumei datorate. 2 Solicită, declararea nulității recipiselor din 10 iunie 2010, 11 august 2010, 27 decembrie 2010, 12 mai 2011 şi 12 august 2012, în privinţa sumelor de 2500 Euro, 1500 Euro, 2500 Euro, 3000 Euro şi 10 000 Euro și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 27 mai 2014, acțiunea lui Reniţa Dumitru a fost admisă parțial, fiind încasat de la Bîtcă Ion în beneficiul lui Renița Dumitru suma de 3 000 euro cu titlu de împrumut și suma de 270 euro cu titlu de penalități. Acțiunea reconvențională a lui Bîtcă Ion a fost admisă integral, fiind declarate nule recipisele din 10 iunie 2010 cu privire la împrumutul sumei de 2 500 euro, din 11 august 2010 cu privire la împrumutul sumei de 1 500 euro, din 27 decembrie 2010 cu privire la împrumutul sumei de 2 500 euro, din 12 mai 2011 cu privire la împrumutul sumei de 3 000 euro și recipisa din 12 august 2012 cu privire la împrumutul sumei de 10 000 euro. A fost încasat de la Bîtcă Ion în beneficiul statului suma de 2583,34 lei cu titlu de taxă de stat și de la Renița Dumitru taxa de stat în beneficiul statului în suma de 9441,89 lei.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Reniţa Dumitru a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2015 s-a admis apelul declarat de Reniţa Dumitru, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 27 mai 2014 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care s-a respins acţiunea reconvenţională a lui Bîtcă Ion şi s-a admis în parte cererea de chemare în judecată a lui Reniţa Dumitru. S-a încasat de la Bîtcă Ion în beneficiul lui Reniţa Dumitru suma de 10 000 Euro, în valută naţională la momentul executării hotărîrii conform ratei Băncii Naţionale. S-a încasat de la Bîtcă Ion în beneficiul lui Reniţa Dumitru suma de 1000 lei, taxa de stat achitată de acesta la depunerea cererii de chemare în judecată şi 4000 lei taxa de stat pentru depunerea cererii de apel.

S-a încasat de la Bîtcă Ion în folosul statului 5000 lei taxa de stat neachitată de Reniţa Dumitru la depunerea acţiunii. La 20 iulie 2015 Bîtcă Ion a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În susţinerea recursului s-a invocat că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi în rezultat a emis o hotărîre ilegală şi neîntemeiată. Susţine că, prima instanţă cu certitudine a constatat că, Reniţa Dumitru prin acţiuni viclene a creat o situaţie aparentă precum că recipisele semnate ar fi separate şi că datoria totală ar fi fost de 22500 euro. La 03 august 2015 cerere de recurs a declarat şi Reniţa Dumitru prin intermediul reprezentantului Chişca Maxim, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral.

În susţinerea recursului s-a invocat că au fost aplicate eronat normele de drept material şi au fost apreciate arbitrar probele. 3 În acest sens, susţine că, recipisele litigioase constituie raporturi de împrumut distincte dintre părţi, care la data întocmirii au fost încheiate cu respectarea prevederilor art. art. 199, 200 Cod civil, prin manifestarea liberă de voinţă a părţilor şi consimţămîntul acestora. Consideră că, instanţa de apel greşit a opinat precum că recipisa din 12.08.2012 în sumă de 10 000 euro include sumele luate, dobînzile şi penalităţile, nefiind clar în baza căror probe aceasta a juns la asemenea concluzie, cu atît mai mult că pîrîtul, nu a putut comunica instanţei care este dobînda şi penalitatea acestora.

Referitor la termenul declarării recursurilor Colegiul consideră că acestea au fost declarate în termen, deoarece decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 19.05.2015, iar prin scrisoarea de însoţire a Curţii de Apel Chişinău urmează că copia deciziei a fost expediată în adresa recurenţilor la 26.05.2015(f.d.155), însă careva date privind recepţionarea acesteia la materialele cauzei nu există. Prin urmare, recursurile depuse la 20.07.2015 şi 03.08.2015 au fost depuse cu respectarea termenului de două luni prevăzut de art. 434 CPC. Verificînd în limitele invocate în recurs legalitatea hotărîrii atacate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Reniţa Dumitru prin intermediul reprezentantului Chişca Maxim, a admite recursul declarat de Bîtcă Ion, a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărîrea primei instanţe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. Instanţa de recurs constată că, la 11 februarie 2013 Reniţa Dumitru s-a adresat cu prezenta cerere de chemare în judecată împotriva lui Bîtcă Ion solicitînd încasarea împrumutului în mărime totală de 22 500 euro şi a penalităţii în mărime de 270 euro, în baza contractelor de împrumut şi a recipiselor întocmite între părţi. Totodată, la 14 mai 2013 Bîtcă Ion a depus cerere reconvenţională împotriva lui Renița Dumitru solicitînd declararea nulităţii recipiselor. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a admis parţial acțiunea lui Reniţa Dumitru şi a încasat de la Bîtcă Ion în beneficiul lui Renița Dumitru suma de 3 000 euro cu titlu de împrumut și suma de 270 euro cu titlu de penalități.

Acțiunea reconvențională a lui Bîtcă Ion a fost admisă integral, fiind declarate nule recipisele din 10 iunie 2010 cu privire la împrumutul sumei de 2 500 euro, din 11 august 2010 cu privire la împrumutul sumei de 1 500 euro, din 27 decembrie 2010 cu privire la împrumutul sumei de 2 500 euro, din 12 mai 2011 cu privire la împrumutul sumei de 3 000 euro și recipisa din 12 august 2012 cu privire la împrumutul sumei de 10 000 euro. 4 Judecînd apelul declarat de Reniţa Dumitru, Curtea de Apel Chişinău a considerat drept neîntemeiată şi ilegală hotărîrea primei instanţe, ajungînd la concluzia de a emite o nouă hotărîre de respingere a acţiunii reconvenţionale a lui Bîtcă Ion şi de admitere în parte a cererii de chemare în judecată a lui Reniţa Dumitru, cu încasarea de la Bîtcă Ion în beneficiul lui Reniţa Dumitru a sumei de 10 000 Euro, în valută naţională la momentul executării hotărîrii conform ratei de refinanţare a Băncii Naţionale şi a cheltuielilor de judecată.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, judecînd temeiurile invocate în cererile de recurs prin prisma legislaţiei în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios şi a circumstanţelor stabilite, consideră concluzia instanţei de apel greşită, rezultată din interpretarea eronată a normele de drept material, ceea ce în conformitate cu prevederile art.432 alin.(2), lit. c) CPC constituie temei de casare a hotărîrii judecătoreşti. În conformitate cu art. 572 alin. (1) şi (2) Cod civil, temeiul executării rezidă în existenţa unei obligaţii. Obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună- credinţă, la locul şi în momentul stabilit.

Potrivit art. 867 alin. (1) Cod civil, prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date. Art. 871 alin. (1) Cod civil, prevede că împrumutatul trebuie să restituie împrumutul în termenul şi în modul stabilit în contract. Din materialele cauzei s-a constatat că, la 11 decembrie 2009 între Reniţa Dumitru şi Bîtcă Ion a fost încheiat notarial contractul de împrumut a banilor cu nr. 5929, conform căruia Bîtcă Ion a împrumutat de la Reniţa Dumitru suma de 1500 euro, care a fost transmisă pînă la semnarea contractului.

Conform pct. 1 al contractului de împrumut a fost stabilit termenul limită de rambursare a împrumutului pînă la 11 februarie 2010, iar conform pct. 4 al aceluiaşi contract s-a stabilit că în cazul neachitării împrumutului în termenul indicat în pct. 1 Bîtcă Ion va achita o penalitate în mărime de 0,1% din suma neachitată pentru fiecare zi de întîrziere.

De asemenea s-a constatat că, la data de 05 ianuarie 2010, între Reniţa Dumitru și Bîtcă Ion a mai fost încheiat un contract de împrumut cu nr.100, prin care Reniţa Dumitru a dat cu împrumut lui Bîtcă Ion suma de 1500 euro cu termenul de rambursare pînă la data de 05 martie 2010. Prin urmare, reţine Colegiul că, Bîtcă Ion şi-a asumat o obligaţie pecuniară faţă de Reniţa Dumitru şi care după cum rezultă din actele cauzei nu a fost executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit, iar în astfel de circumstanţe, prima instanţă cu aplicarea corectă a normelor de drept material 5 aplicabile speţei corect a ajuns la concluzia de a încasa de la Bîtcă Ion în beneficiul lui Reniţa Dumitru suma împrumutului în mărime de 3000 euro, precum şi 270 euro cu titlu de penalităţi.

În acest context, corect a fost apreciat ca fiind critic argumentul lui Bîtcă Ion precum că din suma împrumutată de 3000 Euro i-a restituit lui Reniţa Dumitru suma de 900 Euro, or, în acest sens nu au fost prezentate careva probe ce ar justifica afirmaţiile aduse în susţinerea poziţiei date. Cît priveşte acţiunea reconvenţională depusă de Bîtcă Ion împotriva lui Reniţa Dumitru privind declararea nulității recipiselor, Colegiul o consideră întemeiată şi care corect a fost admisă de către prima instanţă. În conformitate cu art. 217 Cod civil, nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut şi actual. Instanţa de judecată o invocă din oficiu. Nulitatea absolută nu poate fi înlăturată prin confirmarea de către părţi a actului lovit de nulitate.

Acţiunea în constatare a nulităţii absolute este imprescriptibilă. Conform art. 195 Cod civil, actul juridic civil este manifestarea de către persoane fizice şi juridice a voinţei îndreptate spre naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor civile. În conformitate cu art. 221 Cod civil, actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este nul. Actul juridic încheiat cu intenţia de a ascunde un alt act juridic (actul juridic simulat) este nul. Referitor la actul juridic avut în vedere de părţi se aplică regulile respective. În cazul trecerii bunului dobîndit în baza unui act juridic fictiv la un terţ de bună-credinţă, se consideră că trecerea a avut loc în baza unui temei juridic valabil.

Din sensul normelor de drept citate rezultă că actul juridic este lovit de nulitate în cazul în care lipseşte unul din elementele definitorii şi anume intenţia de a da naştere, modifica sau stinge drepturi şi obligaţii civile. În conformitate cu art.118 alin.(1) Codul de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Pentru a declara nulitatea actului juridic ca fiind fictiv este necesar ca partea interesată să prezinte probe pertinente că şi cealaltă parte a acţionat fără intenţia de a produce efecte juridice.

Actele cauzei atestă că, Reniţa Dumitru a dat cu împrumut lui Bîtcă Ion, la data de 10 iunie 2010 suma de 2500 euro, cu termenul de rambursare pînă la 10 iulie 2010, la 11 august 2010 suma de 1500 euro, cu termenul de rambursare de pînă la 11 septembrie 2010, la data de 27 decembrie 2010 suma de 2500 euro, cu termenul de rambursare pînă la 27 ianuarie 2011, la data de 12 mai 2011 suma de 3000 euro, cu termenul de rambursare pînă la 12 iulie 2011 şi la data de 12 august 2012 suma de 6 10000 euro, cu termenul de rambursare pînă la 12 noiembrie 2012, în acest sens fiind întocmite recipise. Examinînd împrejurările de fapt pe care recurentul Bîtcă Ion le invocă în susţinerea pretenţiilor sale, în raport cu dispoziţiile art. art. 195, 221 Cod civil, Colegiul constată că în cauză este îndeplinită ipoteza textului de lege, fiind cu certitudine constatat caracterul fictiv la încheierea recipiselor litigioase.

Astfel, pe parcursul judecării cauzei cu certitudine s-a stabilit că, Reniţa Dumitru l-a determinat pe Bîtcă Ion să întocmească recipise în care erau indicate drept împrumutate sumele menţionate. La 14.06.2013 Bîtca Ion a depus o plîngere în temeiul art. 263 alin. (1) CPP prin care a solicitat pornirea urmăririi penale în privinţa lui Reniţa Dumitru pe semnele componenţei de infracţiune prevăzută de art. 190 CP, invocînd că recipisele nominalizate le-a scris fiind ameninţat de Reniţa Dumitru, iar banii indicaţi în recipise nu i-a primit. Prin ordonanţa procurorului din 19.07.2013 s-a refuzat în pornirea urmării penale pe motiv că în acţiunile lui Reniţa Dumitru nu se prevăd elementele infracţiunii prevăzute de art. 190 CP, iar relaţiile apărute între părţi sunt de ordine civilă.

Reţine Colegiul că, fiind audiat în şedinţa de judecată a primei instanţe, martorul Luchiţa Victor a explicat că, în urma unui conflict iscat între Bîtcă Ion şi Reniţa Dumitru, care deţinea asupra sa o armă, Bîtcă Ion i-a comunicat că are careva probleme şi că a întocmit o recipisă de 10 000 Euro, deoarece are datorii de 3000 de Euro către Reniţa Dumitru, iar acesta îl impune permanent să întocmească recipise. Subsecvent, Colegiul reţine că, împrejurările date constau şi în vicierea consimţămîntului lui Bîtcă Ion la încheierea recipiselor, în situaţia în care acestea sunt determinate de comportamentul lui Reniţa Dumitru, care prin acţiunile sale a creat o situaţie aparentă precum că recipisele ar fi separate, ceea ce exclude orice manifestare de voinţă săvîrşită cu intenţia de a produce efecte juridice.

Or, pentru a produce efecte juridice voinţa părţii contractante trebuie să fie declarată, să fie făcută cu intenţia de a produce efecte juridice şi să nu fie alterată de viciu. Mai mult, prima instanţă corect a reţinut şi faptul că, comportamentul lui Bîtcă Ion care nu şi-a onorat obligaţiile în baza contractelor de restituire a două împrumuturi în sumă totală de 3000 Euro, nu puteau să-l motiveze pe Reniţa Dumitru să mai ofere şi alte împrumuturi fără dobîndă, inclusiv într-o sumă cu mult mai mare decît cea datorată. În astfel de circumstanţe, Colegiul consideră că, prima instanţă corect a ajuns la concluzia de a declara nule şi fără efecte juridice recipisele întocmite între Reniţa Dumitru şi Bîtca Ion, în situaţia în care actul juridic a fost încheiat fără manifestarea de voinţă.

7 Prin urmare, se reține că soluția primei instanţe este legală și nu poate fi supusă reformării. Drept consecinţă se constată că concluziile instanţei de apel sunt greşite, iar soluţia pronunţată neîntemeiată, reieşind din faptul aprecierii incorecte a probelor şi interpretării eronate a prevederilor legale. La fel, nu pot fi reţinute nici argumentele recurentului Reniţa Dumitru în susţinerea poziţiei sale, deoarece nu sunt demonstrate prin probe concludente, ci doar au un caracter declarativ, fiind lipsite de orice suport juridic.

Astfel, reieşind din cele menţionate şi avînd în vedere că circumstanţele pricinii au fost constatate de prima instanţă, care a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Reniţa Dumitru prin intermediul reprezentantului Chişca Maxim, a admite recursul declarat de Bîtcă Ion, a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către Reniţa Dumitru prin intermediul reprezentantului Chişca Maxim.

Se admite recursul declarat de către Bîtcă Ion. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2015 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 27 mai 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Reniţa Dumitru împotriva lui Bîtcă Ion privind încasarea datoriei şi penalității, şi la cererea reconvențională a lui Bîtcă Ion împotriva lui Renița Dumitru cu privire la declararea nulității recipiselor. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Petru Moraru Valentina Clevadî 8