2ra-3287/14 — Încasarea prejudiciului material

Judecătoria Orhei Dosarul nr. 2ra-3287/14 Judecător: V.Selevestru Curtea de Apel Chişinău Judecători: S.Caitaz, A.Nogai, A.Doga Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 19 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Doroş Vladimir, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Doroş Feodosie împotriva lui Doroş Vladimir privind încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2014, CONSTATĂ : La 26.07.2013, Doroş Feodosie a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Doroş Vladimir, solicitînd încasarea prejudiciului material în mărime de 2 770 lei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, în anul 1996, a primit un teren agricol, cu nr. cadastral 6420405400, care era în vecinătate cu terenul agricol repartizat feciorului său Doroş Vladimir. Terenul respectiv l-a prelucrat 16 ani fară a avea actele perfectate. Ulterior, împreună cu fiul Doroş Vladimir, s-au adresat la Primăria Chiperceni, r-l Orhei pentru perfectarea titlurilor de deţinător de teren. Titlurile au fost eliberate greşit, titlul pe terenul pe care l-a prelucrat el i-a fost eliberat lui Doroş Vladimir, iar lui i s-a eliberat titlu pe terenul care îl prelucra feciorul. În toamna anului 2012, ştiind că este vorba de o greşeală, şi-a prelucrat ca de obicei terenul de care se folosea cu suprafaţa de 1,2 ha, suportînd cheltuieli după cum urmează: pentru discuit 610 lei (5 lei arul), pentru cultivat 480 lei (4 lei arul), pentru semănat 480 lei (4 lei arul), pentru seminţe de grîu 1 200 lei (300 kg a cîte 4 lei kg), iar în total 2 770 lei.

Susţine reclamantul că, cînd a ajuns să strîngă roadă, fiul nu i-a permis, a strîns-o el, fară să-i achite măcar cheltuielile suportate. Conform actului din 15.11.2012, eliberat de Primăria Chiperceni, r-l Orhei, s- a decis ca roada de grîu recoltată de pe terenul respectiv să fie împărţită în părţi egale. Fiul Doroş Vladimir a semnat acest act, dar nu şi-a executat obligaţiunea şi nu a împărţit cu el roadă de grîu recoltată, motiv pentru care dînsul s-a adresat cu prezenta cerere de chemare în judecată. În cadrul examinării pricinii în fond, reclamantul Doroş Feodosie şi-a concretizat pretenţiile în acţiune, menţionînd că, potrivit certificatului Consiliului 1 raional Orhei nr. 30 din 21 octombrie 2013, roada medie pe raion a culturii de grîu a fost de 3,2 tone pe ha, iar preţul mediu al unei tone de grîu constituie 2 300 lei.

Prin urmare susţine reclamantul, Doroş Vladimir a recoltat de pe terenul cu suprafaţa de 1,2 ha, 3,84 tone de grîu, dintre care 1,92 tone urma a-i fi acordate lui. Solicită Doroş Dionisie încasarea de la Doroş Vladimir a prejudiciului material în mărime de 4 416 lei cauzat ca urmare a recoltării grîului de pe terenul prelucrat de el. Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 25 noiembrie 2013, acţiunea înaintată de Doroş Feodosie a fost admisă, fiind dispusă încasarea de la Doroş Vladimir în beneficiul lui Doroş Feodosie suma de 4 416 lei cu titlu de prejudiciu material şi 800 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică. În motivarea soluţiei, instanţa de fond a invocat prevederile art. 1389 CC, menţionînd că Doroş Vladimir a obţinut fără justă cauză roada de grîu recoltată de pe ternul prelucrat de tatăl său Doroş Dionisie.

La 04.12.2013, Doroş Vladimir a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Orhei din 25 noiembrie 2013, solicitînd casarea acesteia şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a cererii de chemare în judecată. În motivarea cererii de apel, apelantul a invocat interpretarea şi aplicarea eronată de către instanţa de fond a normelor de drept material. Apelantul a susţinut că prima instanţă greşit a aplicat prevederile art. 1389 CC, or el a avut temei legal de a prelua roada crescută pe terenul asupra căruia deţine drept de proprietate.

A mai menţionat, că potrivit art. 317 CC, tot ceea ce produce bunul revine proprietarului, dacă legea nu prevede altfel, însă nici o lege nu prevede posibilitatea recoltării de către o altă persoană a roadei de pe terenul său, indicînd totodată că titlul de proprietate pe terenul în litigiu a fost eliberat în anul 2007, astfel că Doroş Feodosie pe perioada anilor 2007-2012 cunoştea că prelucrează un teren care nu-i aparţine, fară a avea vre-un temei legal sau contractual. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2014, a fost respins apelul declarat de Doroş Vladimir şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Orhei din 25 noiembrie 2013. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului.

Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 23.09.2014, Doroş Vladimir a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Orhei din 25 noiembrie 2013 şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În argumentarea recursului recurentul a invocat argumentele expuse şi în cererea de apel, menţionînd că instanţele au examinat superficial litigiul.

Totodată, recurentul a susţinut că actul din 15.11.2012 este nul, însă instanţele au neglijat acest fapt. La 24.10.2014 Doroş Feodosie a depus referinţă pe marginea recursului declarat, prin care şi-a exprimat dezacordul cu argumentele acestuia şi a solicitat respingerea lui. 2 Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei.

În viziunea recurentului, instanţele au examinat superficial litigiul, iar actul din 15.11.2012 este nul. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Doroş Vladimir, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Doroş Vladimir ca inadmisibil.

3 În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Doroş Vladimir, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2014, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Doroş Feodosie împotriva lui Doroş Vladimir privind încasarea prejudiciului material. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 4