2ra-1391/14 — Încasarea cheltuielilor de judecata

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A R. MOLDOVA

Prima instanţă: Judecătoria Orhei (judecător V.Cupcea) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (judecători L.Popova, M. Moraru, A.Doga) Dosarul nr.2ra-1391/14 ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 30 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Ala Cobăneanu Judecători Vera Macinskaia, Dumitru Mardari examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de avocatul Dariev Boris în interesele recurentului Surilă Fiodor împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2014, adoptate în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Surilă Fiodor împotriva Primăriei Neculăieuca cu privire la încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică, a c o n s t a t a t: La data de 01 octombrie 2013 Surilă Fiodor a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Primăriei Neculăieuca r-nu1 Orhei în care a solicitat încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică.

In motivarea acţiunii a invocat că Primăria Neculăieuca, r-nul Orhei s-a adresat în instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată împotriva lui Surilă Fiodor cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren. Examinarea pricinii în cauză a durat aproximativ jumătate de an şi întru apărarea drepturilor sale, a încheiat contract de asistenţa juridică nr. 137 cu CA”Boris Dariev”, fiind achitată suma de 2 500 lei, fapt confirmat prin bonul de plată seria EP nr. 477752. Prin încheierea judecătoriei Orhei din 18 aprilie 2013 cererea de chemare în judecată înaintată de către Primăria Neculăieuca, r-1 Orhei a fost scoasă de pe rol în conformitate cu art. 267 lit. g) Cod de Procedură Civilă, fără a fi examinată în fond.

Prin hotărîrea judecătoriei Orhei din 29 octombrie 2013 a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată a lui Surilă Fiodor împotriva Primăriei Neculăieuca cu privire la încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică, s-a încasat din contul Primăriei Neculăieuca în beneficiul lui Surilă Fiodor suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică, în rest acţiunea a fost respinse. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2014 au fost respinse apelurile declarat de Primăria Neculăieuca şi Surilă Fiodor şi menţinută hotărîrea instanţei de fond. 1 La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a ajuns la concluzia că prima instanţă, obiectiv a verificat toate circumstanţele cauzei şi a dat probelor o apreciere corectă, concluzionînd că hotărîrea Judecătoriei Orhei din 29 octombrie 2013 este legală şi urmează a fi menţinută.

La 28 februarie 2014, avocatul Dariev Boris în interesele recurentului Surilă Fiodor a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2014, solicitând casarea acesteia şi pronunţarea unei noi decizii de admitere integrală a pretenţiilor lui Surilă Fiodor. În motivarea recursului a reiterat că soluţiile emise de instanţa de fond şi instanţa de apel sunt neîntemeiate şi ilegale. A invocat că instanţele inferioare eronat au interpretat prevederile art.96 Cod de procedură Civilă. Prin referinţa depusă la 09 aprilie 2014 reprezentantul Primăriei Neculăieuca relevă că recursul înaintat nu se încadrează în prevederile art.94, 96 alin.1 Cod de Procedură civilă. Instanţa de apel corect a aplicat normele de drept material.

Cheltuielile de asistenţă juridică încasate sunt rezonabile reieşind din complexitatea dosarului, în cadrul examinării acţiunii civile, a avut loc trei şedinţe de judecată şi toate au fost amînate cauza nefiind examinat în fond. A pledat pentru inadmisibilitatea recursului. Recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 28 februarie 2014 este depus în termen. Analizînd modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) Cod de Procedură Civilă cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”.

Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) Cod de Procedură Civilă. Astfel, recursul împotriva deciziei instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) Cod de Procedură Civilă, aplicabil doar procedurii de apel.

Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 Cod de Procedură Civilă aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de Procedură Civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. 2 Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva deciziei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de avocatul Dariev Boris în interesele recurentului Surilă Fiodor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de avocatul Dariev Boris în interesele recurentului Surilă Fiodor împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2014. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari Copia corespunde originalului Dumitru Mardari 3