2ra-3284/14 — Încasarea prejudiciului material

Judecătoria Centru, mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-3284/14 Judecător: L. Andriaş Curtea de Apel Chişinău Judecători: Sv. Caitaz, A. Nogai, A. Doga Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 19 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Voronovschii Alexandru, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Voronovschii Alexandru împotriva Inspectoratului Naţional de Patrulare din cadrul Inspectoratului General de Poliţie al Ministerul Afacerilor Interne al R. Moldova privind încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2014, CONSTATĂ : La 19.10.2012 Voronovschii Alexandru a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Naţional de Patrulare din cadrul Inspectoratului General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne al R. Moldova (în continuare INP), solicitînd încasarea prejudiciului material în mărime de 30 000 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că prin acţiunile pîrîtului i-a fost încălcat dreptul la muncă şi la libera alegere a muncii, fiindu-i cauzat un prejudiciu moral şi material în următoarele circumstanţe. La 09.06.2010, în rezultatul accidentului rutier în care a fost implicat, colaboratorul poliţiei rutiere i-a retras permisul de conducere, facînd trimitere la punctele de penalizare aplicate anterior, eliberîndu-i permis de conducere provizoriu. Reclamantul susţine, că nu avea nici-un punct de penalizare, deoarece presupusele încălcări de circulaţie au fost examinate de către Judecătoria Centru, mun. Chişinău şi Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău, care l-au recunoscut ca fiind nevinovat în săvîrşirea contravenţiilor imputate.

Indică, că acest fapt se confirmă prin certificatul din 23.06.2010 eliberat de Poliţia Rutieră. Mai menţionează reclamantul, că la 02.09.2010 Poliţia Rutieră în persoana lui I. Vozian, s-a adresat în instanţa de judecată cu cererea de a-i retrage permisul de conducere, iar prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 13.12.2010, au fost anulate punctele de penalizare şi permisul de conducere urma să-i fie restituit, hotătîrea fiind definitivă şi irevocabilă. Colaboratorii de poliţie au refuzat să execute 1 hotărîrea judecătorească, fapt pentru care reclamantul la 10.02.2011 a depus plîngere pe marginea acţiunilor colaboratorilor de poliţie. Prin răspunsul din 24.02.2011 i s-a comunicat că neexecutarea hotărîrii judecătoreşti nu este o încălcare, iar restituirea permisului depinde de examinarea accidentului rutier din 09.06.10.

Colaboratorul de poliţie V. Dolinţa a tergiversat examinarea accidentului, sistematic neprezentîndu-se în şedinţele de judecată. Hotărîrea pe marginea accidentului din 09.06.2010 a fost adoptată la 14.04.2011. Instanţa de recurs a casat această hotărîre şi a remis cazul la rejudecare în prima instanţă. La 30.05.2011 a fost adoptată o nouă hotărîre pe acest caz, care la fel a fost anulată de instanţa ierarhic superioară pe motiv de ilegalitate. Poliţa rutieră a executat totuşi, această hotărîre contrar prevederilor art. 478, 30 alin. (5) Cod Contravenţional. În martie 2013 el a încercat să susţină examenul în vederea obţinerii unui nou permis de conducere, dar nu a fost admis la examen, pe motiv că termenul privării de dreptul de a conduce expiră la 30.05.2012.

La 03.06.2012 dînsul a susţinut examenul şi a primit un nou permis de conducere. Consideră Voronovschii Alexandru, că nu au fost temeiuri legale de aplicare a restricţiilor asupra dreptului de conducere a mijlocului de transport şi interzicere a exercitării profesiei şi că prin acţiunile ilegale ale colaboratorilor poliţiei rutiere i s- au cauzat daune materiale şi morale pe care le evaluează la suma de 30 000 lei şi care urmează să fie compensate din contul organelor de poliţie. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 29 octombrie 2013, cererea de chemare în judecată depusă de Voronovschii Alexandru a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d. 37-38).

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a invocat prevederile art. 34. alin (4), lit. b) al Codului contravenţional al RM şi art. 118 alin. (1) CPC al RM, care reglementează aspecte ce ţin de privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an şi obligaţia probaţiunii în judecată. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 06 noiembrie 2013, Voronovschii Alexandru a declarat apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 29.10.2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri, de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2014 a fost respins apelul declarat de către Voronovschii Alexandru.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. În motivarea deciziei, instanţa de apel a invocat prevederile art. 30 alin. (5) şi art. 34. alin (5) al Codului contravenţional al RM, care reglementează aspecte ce ţin de prescripţia răspunderii contravenţionale şi amenda ca sancţiune contravenţională. Totodată, a fost indicat că, pricina a fost examinată de către prima instanţă sub toate aspectele, cu aplicarea corectă a normelor de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. 2 Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 23 septembrie 2014, Voronovschii Alexandru a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 29 octombrie 2013 cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea sa să fie admisă. În argumentarea recursului, recurentul a invocat ca instanţa de apel a interpretat eronat legea. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. În viziunea recurentului, instanţele au examinat superficial litigiul.

Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

3 În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat deVoronovschii Alexandru, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Voronovschii Alexandru ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Voronovschii Alexandru, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2014, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Voronovschii Alexandru împotriva Inspectoratului Naţional de Patrulare din cadrul Inspectoratului General de Poliţie al Ministerul Afacerilor Interne al R. Moldova privind încasarea prejudiciului material. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 4