2r-1032/14 — Recunoaşterea dreptului posesiunii şi folosinţei a apartamentului

prima instanţă: E. Cobzac dosarul nr. 2r-1032/14 instanţa de apel: M. Anton, T. Pelin, A. Panov DECIZIE 19 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Svetlana Caidaş reprezentată de către avocatul Roman Aronov, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Svetlanei Caidaş împotriva lui Igor Ardelschi cu privire la recunoaşterea dreptului de posesiune şi folosinţă asupra imobilului, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2014, prin care a fost restituită cererea de apel depusă de către Svetlana Caidaş, c o n s t a t ă: La 20 februarie 2013, Svetlana Caidaş a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Igor Ardelschi cu privire la recunoaşterea dreptului de posesiune şi folosinţă asupra imobilului.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că în anul 1962, apartamentul nr.24 din str. Zamfir Arbore,8, mun. Chişinău a fost repartizat lui Vladimir Meduşevschi pentru familia sa compusă din 5 persoane: tatăl Vladimir Meduşevschi, mama Sofia Meduşevschi, ea şi surorile sale Ludmila Meduşevschi şi Ala Meduşevscaia. Menţionează că pe parcurs, în acest apartament s-au instalat soţul surorii Alei Meduşevscaia şi copiii lor. Ulterior, a fost instalat şi soţul său, Andrei Caidaş. Susţine că la 25 septembrie 1977, tatăl său, Vladimir Meduşevschi a decedat, iar la 25 ianuarie 1979, mama sa Sofia Meduşevscaia s-a recăsătorit cu Serghei Ardelschi şi a permis instalarea în locuinţa menţionată a noului soţ şi a fiului acestuia, Igor Ardelschi.

Afirmă că în anul 1990, sora sa Ala Meduşevscaia (Terzi) împreună cu soţul şi copiii săi au părăsit locuinţa, iar ulterior, a părăsit locuinţa şi cealaltă soră a sa, Ludmila Meduşevscaia (Procofiev). Invocă că în anul 1992, mama sa împreună cu al doilea soţ s-au instalat cu traiul în apartamentul nr. 9 din str. E. Coca,31, mun. Chişinău. Astfel, din anul 2003, în apartamentul enunţat a rămas să locuiască ea, Andrei Caidaş şi Igor Ardelschi. Mai invocă că în perioada 04 iulie 1990-18 decembrie 2012, ea a avut grijă de apartamentul menţionat şi la necesitate a efectuat reparaţii curente, precum şi păstra lucrurile personale în acest apartament, iar din anul 1983, a primit viza de reşedinţă permanentă în apartament.

2 Menţionează că drept dovadă a faptului că ea a locuit în apartamentul nr. 24 din str. Zamfir Arbore,8, mun. Chişinău în perioada anilor 1990-2012 şi a participat la întreţinerea materială a acestui apartament, suportând cheltuieli de întreţinere a imobilului serveşte şi facturile privind achitarea serviciilor locativ- comunale. Conform facturilor de plată a serviciilor locativ-comunale pentru anii 2006-2012, ea a achitat la timp serviciile locativ-comunale pe imobilul enunţat. De asemenea, faptul că ea a locuit permanent în apartamentul nr. 24 din str. Zamfir Arbore,8, mun. Chişinău se confirmă prin extrasul din fişa locuinţei nr. 141710 din 17 iunie 2009, eliberat de către ÎMGFL nr. 23 şi prin adeverinţa nr. 1064 din 26 decembrie 2012, precum şi prin certificatele nr. 1361 din 14 februarie 2008 şi nr. C-2502/12 din 29 decembrie 2012, eliberate de către Comisariatul de poliţie Rîşcani mun.

Chişinău. Susţine că ea, de fapt, a locuit în apartamentul nr. 24 din str. Zamfir Arbore,8, mun. Chişinău, a administrat acest imobil şi a suportat cheltuieli legate de întreţinerea acestuia, iar prin hotărârea Comisiei pentru privatizarea fondului de locuinţă din mun. Chişinău nr. 605 din 30 septembrie 2005 apartamentul menţionat a fost transmis în proprietate privată lui Igor Ardelschi. La fel, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 05 decembrie 2012, recursul declarat de către ea împotriva hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2012, prin care a fost respinsă acţiunea sa împotriva Direcţiei generale economie, reforme şi relaţii patrimoniale a Consiliului mun. Chişinău şi lui Igor Ardelschi cu privire la anularea parţială a contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată şi a hotărârii Comisiei de privatizare şi introducerea sa în lista participanţilor la privatizarea locuinţei.

Prin urmare, solicită recunoaşterea dreptului său de posesiune şi folosinţă prin locuirea permanentă în perioada 04 iulie 1990-18 decembrie 2012 în apartamentul nr. 24 din str. Zamfir Arbore,8, mun. Chişinău. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 09 decembrie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La 18 decembrie 2013, Svetlana Caidaş a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2014 nu a fost dat curs cererii de apel depusă de către Svetlana Caidaş, fiindu-i acordat un termen pînă la 10 aprilie 2014 pentru prezentarea dovezii de plată a taxei de stat în sumă de 112,50 lei.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2014 a fost restituită cererea de apel depusă de către Svetlana Caidaş. La 28 mai 2014, Svetlana Caidaş reprezentată de către avocatul Roman Aronov a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, solicitând repunerea în termen şi admiterea acestuia, casarea integrală a încheierii instanţei de apel şi restituirea pricinii în instanţa de apel pentru judecarea apelului. Recurenta Svetlana Caidaş reprezentată de avocatul Roman Aronov, în motivarea recursului, a indicat că încheierea instanţei de apel este neîntemeiată şi 3 ilegală, deoarece instanţa de apel a încălcat normele de drept material şi procedural. Consideră că prin încheierea instanţei de apel a fost încălcat dreptul recurentei la un proces echitabil garantat de Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Menţionează că încheierea instanţei de apel este nemotivată. Instanţa de apel s-a limitat numai la expunerea pur declarativă a conţinutului art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, astfel, fiind încălcate prevederile art. 241 alin. (5) CPC. Susţine că nici recurenta şi nici avocatul acesteia nu au recepţionat încheierea instanţei de apel din 13 martie 2014, prin care nu a fost dat curs cererii de apel pe motivul neachitării taxei de stat. Afirmă că ei au aflat despre încheierea instanţei de apel din 13 martie 2014 doar la 23 mai 2014, cînd avocatul recurentei a primit încheierea instanţei de apel din 10 aprilie 2014 prin intermediul ÎS „Poşta Moldovei”. Invocă că instanţa de apel nu a stabilit corect momentul înmânării recurentei a copiei încheierii instanţei de apel din 13 martie 2014. Consideră că instanţa de apel, prin restituirea cererii de apel, a lezat dreptul recurentei la accesul liber la justiţie.

Invocă că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi, anume, art. art. 20 şi 26 alin. (1) din Constituţia RM, art. art. 4, 5 alin. alin. (1) şi (2), 100 alin. (1), 118 alin. (1), 130, 183 alin. (2), 239 şi 240 CPC şi art. art. 6 şi 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, precum şi a aplicat legea, care nu trebuia să fie aplicată şi, anume, art. 369 alin. (1) lit. a) CPC. Mai invocă că instanţa de apel a neglijat faptul că circumstanţele şi probele constatate în cauză urmează a fi expuse într-o strictă consecutivitate logică, fapt ignorat de către instanţa de apel.

Consideră că termenul de declarare a recursului a fost omis de către recurentă din motive întemeiate, deoarece avocatul acesteia a primit încheierea instanţei de apel din 10 aprilie 2014 la 23 mai 2014, fapt confirmat prin plicul ştampilat al ÎS „Poşta Moldovei” din 23 mai 2014. În conformitate cu prevederile art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Potrivit practicii judiciare a Curţii Supreme de Justiţie (hotărîrea Plenului CSJ nr. 5 din 11.11.2013 privind procedura de judecare a cauzelor civile în ordine de recurs), intervalul de timp stabilit de lege în cadrul căruia părţile sunt în drept să declare recurs este de 15 zile din momentul pronunţării încheierii sau primirii încheierii integrale.

Potrivit materialelor cauzei, reprezentantul recurentului, avocatul Roman Aronov, a făcut cunoştinţă cu încheierea din 10 aprilie 2014 la data de 23 mai 2014 (recipisa semnată), iar recursul a fost depus la 28 mai 2014. Prin urmare, Colegiul conchide că recurenta Svetlana Caidaş reprezentată de avocatul Roman Aronov a depus cererea de recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2014 în termen. 4 În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet de 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul întemeiat şi pasibil de a fi admis cu restituirea pricinii spre rejudecare din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare. Potrivit materialelor cauzei, avocatul Roman Aronov în interesele Svetlanei Caidaş a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 09 decembrie 2013 (f.d. 209). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2014, nu s-a dat curs cererii de apel şi i s-a acordat termen apelantei pînă la 10 aprilie 2014 pentru prezentarea dovezii de achitare a taxei de stat în sumă de 112,50 lei (f.d. 230). La 10 aprilie 2014 Curtea de Apel Chişinău prin încheiere a dispus restituirea cererii de apel depuse de Svetlana Caidaş din motivul neîndeplinirii indicaţiei instanţei de apel din încheierea emisă la 13 martie 2014 şi anume neprezentarea dovezii de achitare a taxei de stat (f.d.

236-237). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră încheierea din 10 aprilie 2014 ilegală, pornind de la următoarele. Potrivit art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). Potrivit art. 368 alin. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Pornind de la prevederile normelor de drept menţionate, Colegiul conchide că instanţa de apel a restituit cererea de apel apelantei Svetlana Caidaş din motiv că aceasta nu s-a conformat dispoziţiilor încheierii Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2014, şi nu a prezentat dovada de achitare a taxei de stat în termenul stabilit. Însă, pentru a putea aplica prevederile art. 369 alin. (1) CPC, instanţa de apel urma să se asigure că încheierea din 13 martie 2014 prin care i s-a acordat termen apelantei pentru lichidarea neajunsurilor, a fost adusă la cunoştinţa acesteia, adică pentru a putea reacţiona în vederea înlăturării neajunsurilor. La materialele cauzei este anexată scrisoarea de expediere a încheierii din 13 martie 2014, prin care totodată este citată în şedinţa de judecată din 10 aprilie 2014 (f.d.

231). Recurenta susţine că nu a primit această încheiere şi nu a reuşit să înlăture neajunsurile indicate. Astfel, Colegiul susţine ca întemeiată această afirmaţie, deoarece, la materialele cauzei lipseşte dovada de recepţionare a încheierii din 13 martie 2014. Mai mult ca atît, nu a cunoscut recurenta nici despre fixarea şedinţei în instanţa de 5 apel la 10 aprilie 2014, data la care a fost emisă încheierea de restituire a cererii de apel. Pornind de la circumstanţele menţionate supra, Colegiul conchide asupra necesităţii casării încheierii Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2014, prin care a fost restituită cererea de apel apelantei, pentru a nu admite încălcarea dreptului la o cale de atac şi pentru a evita orice atingere adusă însăşi substanţei dreptului la un tribunal şi cauza urmează a fi restituită spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău de la etapa primirii cererii de apel.

Dreptul la o cale de atac este consfinţit şi în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, într-o jurisprudenţa constantă, Înalta Curte a reiterat că articolul 6§1 din Convenţie nu garantează dreptul la apel asupra unei hotărîri de primă instanţă. Cu toate acestea, atunci cînd dreptul intern prevede un drept la apel, atunci procedura respectivă va fi examinată ca o extensiune a procesului de judecată şi, prin urmare, va constitui un drept garantat de articolul 6 din Convenţie. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. b) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Svetlana Caidaş reprezentată de către avocatul Roman Aronov.

Se casează încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Svetlanei Caidaş împotriva lui Igor Ardelschi cu privire la recunoaşterea dreptului de posesiune şi folosinţă asupra imobilului cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău de la etapa de primire a cererii de apel. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi