3ra-1401/14 — Anularea deciziei

Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Dosarul nr. 3ra-1401/14 Judecător: S. Papuha Curtea de Apel Chişinău Judecători: M. Ciugureanu, B. Bîrca, S. Arnăut Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 19 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Nica-R” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, intervenient accesoriu SRL „Alcolux” cu privire la anularea deciziei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014, CONSTATĂ : La data de 08.05.2013, reclamantul SRL „Nica-R” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind anularea Deciziei IFPS nr. 69 din 19.02.2013 emisă în privinţa SRL „Nica-R” privind aplicarea amenzii în baza art. 262 Cod Fiscal în mărime de 250 000 lei.

În susţinerea acţiunii a indicat că, la data de 09.11.2013 la sediul magazinului SRL „Nica-R” amplasat în str. Ştefan cel Mare 31, mun. Bălţi, s-au prezentat colaboratorii IFPS efectuînd controlul fiscal operativ privind respectarea legislaţiei în vigoare şi au procurat cîteva sticle de vodcă. La efectuarea controlului s-a întocmit Actul nr. 1-600625 din 09.11.2012 prin care s-a constatat corespunderea activităţii legislaţiei în vigoare practic la toate capitolele. Însă, au invocat precum că la prima vedere au anumite suspiciuni în privinţa unor produse şi anume în ce priveşte autenticitatea timbrelor de acciz pe unele de sticle de vodcă şi în acest sens au indicat că transmit pentru petrecerea expertizei a sticlelor respective de vodcă.

Ulterior, s-a întocmit Actul nr. 3-519873 din 22.01.2013 prin care s-a invocat precum că în cadrul controlului s-au depistat încălcări prin comercializarea băuturilor alcoolice vodca „Belenicaia” în volum de 0,71 şi vodka “Capitala de nord” în volum de 0,71 producător SRL „Alcolux” marcate cu timbre de acciz falsificate. Prin Decizia IFPS nr. 69 din 19.02.2013 în privinţa SRL „Nica-R” a fost aplicată amenda în sumă de 250 000,00 lei conform prevederilor art. 262 Cod fiscal, pentru comiterea a treia oară şi mai mult a comercializării băuturilor alcoolice marcate cu timbre de acciz falsificate. 1 Prin cererea prealabilă din 15.03.2013 a solicitat IFPS să anuleze Decizia nr. 69 din 19.02.2013, însă prin Decizia nr. 219 din 19.04.2013 s-a respins ca neîntemeiată cererea prealabilă a SRL „Nica-R”.

Consideră decizia nominalizată cu nr. 69 din 19.02.2013 neîntemeiată şi nefondată, care urmează a fi anulată. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 09 decembrie 2013 acţiunea s-a admis integral (f.d. 71). La 26.12.2013, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a declarat apel solicitând casarea hotărârii instanţei de fond cu adoptarea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă integral acţiunea înaintată de SRL „Nica-R” (f.d. 74-76). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014 s-a respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 09 decembrie 2013. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 09 decembrie 2013 cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă. În motivarea cererii de recurs, recurentul au invocat faptul că instanţele judecătoreşti au interpretat eronat legea şi nu au apreciat probele administrate de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

La 08.10.2014, SRL „Nica-R” a înaintat referinţă la recursul declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, solicitînd să fie considerat ca inadmisibil. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de intimat, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul declarat urmează să fie admis, pornind de la următoarele.

În conformitate cu art. 445 alin (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. La examinarea litigiului atît instanţa de fond, cît şi cea de apel au interpretat eronat normele de drept material şi, în consecinţă, au adoptat hotărîri ilegale. Totodată, în speţă sunt stabilite fapte suficiente pentru a da o soluţie nouă de respingere a acţiunii SRL „Nica-R” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, intervenient accesoriu SRL „Alcolux” cu privire la anularea deciziei.

2 Potrivit materialelor cauzei, Colegiul constătă cu certitudine că, reclamantul SRL „Nica-R” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind anularea Deciziei IFPS nr. 69 din 19.02.2013 emisă în privinţa SRL „Nica-R” privind aplicarea amenzii în baza art. 262 Cod Fiscal în mărime de 250 000 lei (f.d. 2-5). Instanţa de fond a admis acţiunea SRL „Nica-R”, soluţie menţinută şi de instanţa de apel care a respins apelul declarat Inspectoratului Fiscal Principal de Stat şi a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 09 decembrie 2013. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră hotărîrile instanţelor judecătoreşti ilegale, pornind de la următoarele.

Astfel, Colegiul constată că, în urma efectuării controlului fiscal operativ din 09.11.2012 la SRL „Nica-R”, a fost întocmit actul de control nr. 1-600625, prin care s- a constatat că la aplicarea tehnicii speciale, unele timbre de acciz aplicate pe producţia alcoolică, nu reacţionează la aparatul cu unde ultraviolete. Respectiv, Colegiul reţine că, în actul de control s-a indicat producţia alcoolică, care va fi supusă expertizei tehnico-ştiinţifică, printre care au fost menţionate şi o sticlă de vodcă „Belenicaia” în volum de 0,7 litri şi o sticlă de vodcă „Capitala de Nord” în volum de 0,7 litri, producător SRL „Alcolux”, marcate cu timbre de acciz, marca comercială de stat nr. 1003006234237 şi nr. 1103009674080 - suspecte de a fi contrafăcute.

Prin urmare, reţine Colegiul că, după efectuarea controlului fiscal operativ la SRL „Nica-R” din 09.11.2012, au fost depistate cîteva sticle de vodcă cu timbre de acciz suspecte de a fi contrafăcute, care prin demersul IFPS nr. 26/1-01/2111/7622 din 29.11.2012 au fost transmise către Direcţia tehnico-criminalistică a MAI. Respectiv, Colegiul stabileşte că, conform raportului de constatare tehnico- ştiinţifică nr. 5242 din 24.12.2012, timbrele de acciz nr. 1003006234237 şi nr. 1103009674080 - sunt confecţionate cu deosebiri de modelul tip.

În acest sens, Colegiul, reieşind din materialele cauzei, reţine că, la examinarea comparativă a timbrul de acciz marca comercială de stat, pentru băuturi alcoolice tari cu număr de serie 1003006234237 de pe sticla cu vodcă 0,7 l “Belenicaia” (ÎM “Alcolux” SRL) şi timbrului de acciz marca comercială de stat, pentru băuturi alcoolice tari cu număr serie 1103009674080 de pe sticla cu vodcă 0,7 l, “Capitala de Nord” (ÎM “AIcolux” SRL), prezentat cu specimenele timbrelor de acciz marca de stat incluse în colecţia specimenelor de documente a Direcţiei Tehnico-Criminilistică a Departamentului de Poliţie a MAI, s-au stabilit mai multe deosebiri.

Astfel, Colegiul conchide că, reieşind din constatările Direcţiei Tehnico- Criminilistică a Departamentului de Poliţie a MAI, în complex, se constată o totalitate de indici ce sunt îndeajuns pentru a formula concluzia că timbrul de acciz marca comercială de stat, pentru băuturi alcoolice tari cu număr de serie 1003006234237 de pe sticla cu vodcă 0,71 “Belenicaia” (LM. “AIcolux” SRL) şi timbrul de acciz marca comercială de stat, pentru băuturi alcoolice tari cu număr de serie 1103009674080 de pe sticla cu vodcă 0,71 “Capitala de Nord” (Î.M. “AIcolux” SRL) sunt confecţionate din hîrtie specială de culoare galbenă, cu fibre de poliester (roşii şi incolore cu nuanţă gălbuie) încorporate în masa suportului, cu filigran, recuzitele executate cu ajutorul formelor de tipar de tip plan-ofset, - coduri de bare unidimensionale şi a numărului de serie imprimate cu imprimantă monocromatică InkJet, cu deosebiri de modelul tip.

3 Colegiul stabileşte expres că, semnele de deosebire cu specimenul se individualizeză prin - nuanţa culorilor recuzitelor; - holograma - imitarea prin folosire a fîşiei de staniol cu efect holografic; - culoare fibrelor color în corporate în suport (în litigiu - roze, incolore cu nuanţă gălbuie, specimen - roze, incolore).

Astfel, Colegiul conchide că, de către SRL „Nica-R” au fost încălcate prevederile art. 123 alin. (5) din Codul fiscal, în care este stipulat că „mărfurile supuse accizelor îmbuteliate în ambalaj pentru consum final, cum ar fi votca, lichiorurile şi alte băuturi spirtoase, comercializate, transportate sau depozitate pe teritoriul Republicii Moldova sau importate pentru comercializare pe teritoriul ei, precum şi mărfurile supuse accizelor îmbuteliate în ambalaj procurate de la agenţii economici rezidenţi aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar, sînt pasibile marcării obligatorii cu „Timbru de acciz”.

Totodată, în conformitate cu art. 5 alin. (2), lit. h) al Legii nr.1100-XIV din 30.06.2000 „Cu privire la fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice”, se interzice circulaţia producţiei alcoolice ambalate nemarcate în modul stabilit cu „Timbru de acciz”, iar conform art. 6 alin. (2) din aceiaşi lege, răspunderea pentru nerespectarea documentaţiei normative privind alcoolul etilic şi producţia alcoolică fabricată în RM, revine agentului economic care le fabrică şi/sau le comercializează. În acest sens, Colegiul reţine argumentul din recurs conform căruia, agenţii economici care comercializează mărfuri supuse accizelor fără timbre de acciz sau cu timbre de acciz falsificate, urmează a fi sancţionaţi în corespundere cu art. 262 din Codul fiscal.

Astfel, potrivit art. 132 din Codul fiscal, sarcina de bază a organului fiscal constă în exercitarea controlului asupra respectării legislaţiei fiscale. Colegiul apreciază critic argumentele invocate de instanţe şi intimat precum că, colaboratorii IFPS au încălcat procedura de transmitere a mostrelor spre expertiză, încâlcind drepturile contribuabilului, considerîndu-le neîntemeiate şi lipsite de orice temei juridic, deoarece nu se indică nici o normă legală în care să fie expres stipulată procedura de transmitere a mostrelor spre expertiză şi drepturile contribuabilului, facîndu-se doar nişte invocări declarative, neargumentate. Totodată, Colegiul mai apreciază critic şi susţinerea instanţelor şi a intimatului, că actul de control nr. 1-600625 din 09.11.2012 şi ridicarea sticlelor pentru expertiză a avut loc cu încălcarea normelor legislaţiei în vigoare.

Or, reţine Colegiul că, aici din nou se invocă încălcarea de către organul fiscal a legislaţiei fără a indica şi a preciza concret care sunt normele încălcate.

În partea în care intimatul susţine că nu are posibilitate reală să depisteze la moment timbrele de acciz falsificate, Colegiul menţionează că, art. 262 al Codului fiscal stipulează expres că, lipsa “Timbrelor de acciz” la mărfurile supuse accizelor pasibile de marcare obligatorie sau utilizarea unor “Timbre de acciz” falsificate ori nevalabile se sancţionează la moment, cu amendă de 30000 de lei, în cazul în care contribuabilul comercializează, transportă sau depozitează mărfuri fără “Timbre de acciz” sau cu “Timbre de acciz” falsificate ori nevalabile”; prin urmare, conchide Colegiul, că amenda conform articolului menţionat, se aplică nemijlocit pentru comercializarea băuturilor alcoolice fară timbre de acciz sau cu timbre de acciz falsificate ori nevalabile, indiferent de provinienţa şi posibilităţile de depistare a acestora de către agentul economic care le comercializează.

4 Totodată, Colegiul reţine ca just şi argumentul recurentului, reieşind din care, potrivit art. 1 al Legii nr. 845-XII din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, antreprenoriatul - este activitatea de fabricare a producţiei, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri. Prin urmare, invocările cu privire la incapacitatea întreprinderii de a depista timbrele de acciz falsificate, ca rezultat a lipsei bazei tehnico-materiale a acesteia, se încadrează perfect în situaţia de risc, care conform prevederilor legale menţionate anterior, urmează să şi-o asume intimatul.

În acest sens, Colegiul reţine că, dacă contribuabilul consideră sancţionarea sa, rezultatul unor neîndepliniri corespunzătoare a obligaţiunilor unor terţe persoane faţă de sine, atunci urmează să înainteze acestora pretenţii de recuperare a prejudiciului cauzat, însă acest fapt nu poate absolvi întreprinderea de răspundere conform prevederilor art. 262 al Codului fiscal. În această ordine de idei, instanţa de recurs conchide că instanţele judecătoreşti eronat nu au aplicat legea materială care trebuia aplicată la soluţionarea litigiului dedus judecăţii în speţă, deoarece, prin actele cauzei a fost demonstrată temeinicia acţiunii recurentului. Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios asministrativ lărgit ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 09 decembrie 2013 şi de a adopta o hotărîre nouă de respingere a acţiunii SRL „Nica- R” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, intervenient accesoriu SRL „Alcolux” cu privire la anularea deciziei. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 09 decembrie 2013 şi se adoptă o hotărîre nouă după cum urmează. Se respinge acţiunea înaintată de SRL „Nica-R” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, intervenient accesoriu SRL „Alcolux” cu privire la anularea deciziei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 5