3ra-741/13 — Privind anularea actului administrativ

Instanţa de fond: CA Chişinău – B. Bîrcă Dosarul nr. 3ra-741/13 DECIZIE 03 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă, Judecătorii Ala Cobăneanu, Nicolae Clima, Sveatoslav Moldovan, Ion Vîlcov, examinînd recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „MarNicoli”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Societăţii cu Răspundere Limitată „MarNicoli” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind anularea actului nr. 586042 din 19 mai 2012, deciziile nr. 191 şi nr. 234 din 14 iunie 2012 şi 02 august 2012 şi anularea amenzii în valoare de 50.000 lei, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2012, prin care s-a respins cererea de chemare în judecată, CONSTATĂ: La 21 august 2012 SRL „MarNicoli” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind anularea actului nr. 586042 din 19 mai 2012, deciziile nr. 191 şi nr. 234 din 14 iunie 2012 şi 02 august 2012 şi anularea amenzii în valoare de 50.000 lei.

În motivarea acţiunii, SRL „MarNicoli” a invocat că, la 19 mai 2012, ora 22.00 în incinta etajului 3 al sediului clădirii situate în or. Călăraşi, str. M. Eminescu, 30, s- a prezentat angajatul IFPS – Severin Valeriu, în vederea efectuării unui control fiscal la faţa locului prin intermediul metodei de verificare operativă. În urma controlului efectuat, după intima convingere proprie a considerat că, a depistat la contribuabilul SRL „MarNicoli” producţie alcoolică fără timbru de acciz, încălcînd art. 123 alin. (5) Codul Fiscal, precum şi art. 5 alin. (2) lit. h) a Legii privind fabricarea şi circulaţia alcooului etilic şi a producţiei alcoolice, întocmind astfel actul nr. 586042 din 19 mai 2012. SRL „MarNicoli” a mai menţionat că, în baza actului nominalizat IFPS a examinat cazul de încălcare fiscală şi a emis decizia nr. 191 din 14 iunie 2012 prin intermediul căreia a aplicat faţă de întreprindere sancţiunea sub formă de amendă în valoare de 50.000 lei.

Atît actul, cît şi decizia nominalizată au fost contestate la IFPS prin cererea acesteia de a anula amenda aplicată, cerere nesatisfăcută de către IFPS prin decizia nr. 234 din 02 august 2012. Consideră, SRL „MarNicoli” că, actul şi deciziile nominalizate neîntemeiate şi pasibile de anulare, deoarece conform contractului nr. 28 din 10 mai 2012 încheiat între SRL „MarNicoli” şi Drapac G., localul şi anume încăperea amplasată la etajul 3 al clădirii cu sediul în or. Călăraşi, str. M. Eminescu, 30 a fost dată în locaţiune de către SRL „MarNicoli” pe perioada 19 mai 2012, ora 18.00 – 20 mai 2012 ora 07.00 lui Drapac G. în scopul desfăşurării festivităţii sub formă de nunţi. În cadrul desfăşurării festivităţii, organizatorii (beneficiarii) păstrează în localul închiriat lucrurile pe care le consideră necesare pentru buna defăşurare a petrecerii printre care şi băuturile alcoolice şi nealcoolice necesare pentru sărbătoare.

Invocă, SRL „MarNicoli” că, în timpul efectuării controlului fiscal operativ la faţa locului, a depistat producţia alcoolică fără timbru de acciz în localurile închiriate de către benefciarul Drapac G, prin întocmirea de către acesta a actului nr. 586042 din 19 mai 2012. Astfel, actul respectiv este nefondat dat fiind faptul că concluzia expusă în actul nominalizat de inspectorul fiscal Severin Valeriu este în contradicţie cu circumstanţele cauzei şi acesta, vădit a apreciat probele administrate de SRL „MarNicoli”, care a explicat că producţia depistată nu este a contribuabilului şi că încăperea este dată în folosinţă şi posesie beneficiarului. Neluînd în considerare probele nominalizate şi bazîndu-se doar pe constatarea greşită a lui Severin V., IFPS a emis mai întîi decizia nr. 191 din 14 iunie 2012 şi ulterior decizia nr. 234 din 02 august 2012, prin care a menţinut în vigoare amenda în mărime de 50.000 lei aplicată faţă de SRL „MarNicoli”.

Consideră că, IFPS a aplicat şi a interpretat eronat normele juridice legale aplicabile pentru soluţionarea pricinii nominalizate, şi anume nu s-a depistat corect subiectul încălcării fiscale, deoarece SRL „MarNicoli” nu cade sub incidenţa normelor fiscale întrucît încăperea nominalizată era transmisă la 19 mai 2012, începînd cu ora 18-00 în posesie şi folosinţă lui Drapac G.I., în conformitate cu contracul nr. 28 din 10 mai 2012 privind prestarea serviciilor în domeniul alimentaţiei publice. SRL „MarNicoli” a mai menţionat că, potrivit normelor civile cu privire la locaţiunie, locatarul este în drept să folosească imobilul şi să deţină în aceasta obiectele pe care le crede de cuviinţă în conformitate cu legislaţia în vigoare, iar locatorul nu are obligaţia de verifica bunul închiriat.

Totodată, conform pct. 5.2. lit. b) al contractului de prestări de servicii nominalizat, responsabil de asigurarea festivităţii cu băuturi alcoolice şi nealcoolice în conformitate cu legea este beneficiarul serviciilor, în cazul dat – Drapac G.I. pentru ce prestatorul nu poartă 2 răspundere. Inspectorii fiscali nu au aplicat prevederile art. 123 alin. (5) Codul Fiscal şi nici art. 5 alin. (2) lit. h) al Legii nr. 1100 din 30 iunie 2000, întru-cît la timpul respectiv, SRL „MarNicoli” nu efectua nici o acţiune de circulaţie a producţiei alcoolice, ci doar presta servicii de preparare şi servire a bucatelor şl masa convenită de părţi în strictă conformitate cu clauzele contractului de prestare a serviciilor invocate.

De asemenea, SRL „MarNicoli” a indicat că, nu s-a depistat corect obiectul încălcării fiscale, deoarece presupusa poducţie alcoolică fără timbru de acciz aparţinea beneficiarului şi se afla la momentul controlului în localul dat în folosinţă şi posesie beneficiarului şi nu în localul SRL „MarNicoli”, precum şi nu s-a depistat corect vinovăţia celui care a comis încălcarea fiscală, întru-cît SRL „MarNicoli” nu a ştiut, nu a presupus şi nici nu a avut timbru de acciz în localurile dat în chirie. Inspectorii fiscali nu au făcut nici un act, precum şi nici în deciziile nominalizate, specificări cu privire la proprietarul producţiei alcoolice, probate prin probe materiale şi concludente.

SRL „MarNicoli” menţionează că, în decizia nr. 234 din 02 august 2012 IFPS face aberaţii precum că, depozitarea producţiei alcoolice fără timbru de acciz de către SRL „MarNicoli” se manifestă prin servirea acestor bături de către chelnerii SRL „MarNicoli” către clienţii şi oaspeţii beneficiariului. IFPS a conştiintezat faptul că chelnerii SRL „MarNicoli” servesc la masă clienţii doar cu bucatele specificate în meniu şi astfel nu au comis nici o acţiune ce ar cădea sub incidenţa noţiunii de circulaţie a producţiei alcoolice. În actul nr. 586042 din 19 mai 2012 ce stă la baza deciziilor nr. 191 şi nr. 234 nu există specificări cu privire la acţiunile pe care le întreprindeau chelnerii SRL „MarNicoli” la momentul efectuării controlului operativ la faţa locului din 19 mai 2012 ora 22.00.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2012, s-a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată. La 01 februarie 2013 SRL „MarNicoli” a înaintat cerere de recurs, solicitînd casarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2012, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului înaintat, SRL „MarNicoli” a invocat că, concluziile instanţei de judecată expuse în hotărîre sînt în contradicţie cu circumstanţele cauzei, vădit a apreciat greşit probele administrate de către IFPS, nu a luat în considerare argumentele recurentului, precum şi a interpretat eronat normele materiale aplicabile pentru soluţionarea pricinii civile. Examinînd argumentele invocate în recurs în raport cu actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul declarat urmează a fi respins.

Conform art. 445 alin. (1) lit. a) CPC instanţa de recurs după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Curtea de Apel Chişinău prin hotărîrea din 05 decembrie 2012, a respins ca fiind neîntemeiată, cererea de chemare în judecată înaintată de către SRL „MarNicoli”. În 3 motivarea hotărîrii, instanţa de judecată a invocat că, SRL „MarNicoli” a încălcat normele prevăzute în art. 5 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 1100 din 30 iunie 2000 şi în art. 123 alin. (5) a Codului Fiscal, prin depozitarea producţiei alcoolice, fără timbru de acciz. Instanţa de recurs constată, întemeiată hotărîrea instanţei de judecată din următoarele.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că prima instanţă a determinat circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, apreciind probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art. 130 CPC, multiaspectual, complet, în ansamblul şi interconexiunea lor, aplicînd corect normele de drept material, şi întemeiat au ajuns la concluzia de a respinge acţiunea. Din materialele cauzei s-a constatat că, în urma efectuării controlului fiscal la faţa locului, efectuat prin metoda verificării operative (act nr. 1-586042 din 19 mai 2012) au fost depistate în local, băuturi alcoolice tari fără timbre de acciz şi anume de divin “Kvint” volumul 0,5 l şi votcă “Volk” volum o,5 l, producător “Fabrica de vinuri şi coniacuri din or.

Tiraspol, Kvint” (f.d. 10). În urma acestor încălcări, în baza actului nominalizat IFPS a examinat cazul de încălcare fiscal şi a emis decizia nr. 191 din 14 iunie 2012 prin intermediul căreia a aplicat faţă de SRL „MarNicoli” sancţiunea sub formă de amendă în valoare de 50.000 lei. Conform deciziei nr. 191 din 14 iunie 2012 contribuabilului - SRL „MarNicoli” i- a fost aplicată amendă în sumă de 50.000 lei în conformitate cu art. 262 a Codului Fiscal pentru depozitarea mărfurilor supuse accizelor – băuturile alcoolice tari, fără timbre de acciz (f.d. 7). Decizia menţionată a fost menţinută prin decizia IFPS nr. 234 din 02 august 2012 prin care s-a respins contestaţia SRL „MarNicoli” (f.d.

9). În conformtiate cu art. 123 alin. (5) Codul Fiscal, mărfurile supuse accizelor, îmbuteliate în ambalaj pentru consum final, cum ar fi votca, lichiorurile şi alte băuturi spirtoase, vermuturile şi alte vinuri din struguri proaspeţi, alte băuturi fermentate de la poziţiile tarifare 2205 şi 220600, divinurile, comercializate, transportate sau depozitate pe teritoriul Republicii Moldova sau importate pentru comercializare pe teritoriul ei, precum şi mărfurile supuse accizelor, îmbuteliate în ambalaj pentru consum final, procurate de la agenţii economici rezidenţi aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar, sînt pasibile marcării obligatorii cu “Timbru de acciz”.

Marcarea se efectuează în timpul fabricării mărfurilor supuse accizelor, pînă la importarea acestora, iar în cazul mărfurilor fabricate pe teritoriul Republicii Moldova – pînă la momentul expedierii (transportării) acestora din încăperea de acciz. Modul de procurare şi de utilizare a “Timbrelor de acciz” este stabilit de către Guvern. Iar, art. 214 alin. (3) a Codului Fiscal prevede că, procedura controlului fiscal constă într-un ansamblu de metode şi operaţiuni de organizare şi desfăşurare a controlului, precum şi de valorificare a rezultatelor lui. Controlul fiscal la faţa locului şi/sau la oficiul organului, prevăzut la alin.(2), poate fi organizat şi efectuat prin următoarele metode şi operaţiuni: verificarea faptică, verificarea documentară, 4 verificarea totală, verificarea parţială, verificarea tematică, verificarea operativă, verificarea prin contrapunere.

Metodele şi operaţiunile concrete utilizate la organizarea şi exercitarea controlului fiscal sînt determinate, în baza prezentului cod, în instrucţiunile cu caracter intern ale Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. În conformitate cu art. 9 a Legii cu privire la fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice, supravegherea, controlul şi administrarea în domeniul fabricării şi circulaţiei alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice se efectuează de către organele abilitate, în conformitate cu prevederile legii. Iar.alin. (2) lit. c) din legea menţioantă, prevede că, organe abilitate sînt organele de control fiscal, financiar şi economic. Potrivit art. 5 alin. (2) lit. h) a legii menţionate, se interzice circulaţia producţiei alcoolice ambalate nemarcate în modul stabilit cu “Timbru de acciz”.

Astfel, argumentul recurentului precum că, instanţa de judecată nu a luat în considerare şi nu a apreciat proba adusă şi anexată la materialele cauzei ce prevede faptul că controlul a fost efectuat în clădirea amplasată în or. Călăraşi, str. M. Eminescu, 30, ce era transmisă în posesie şi folosinţă temporară lui Drapac G.I., în baza contractului nr. 28 din 10 mai 2012, în interiorul căreia angajaţii SRL „MarNicoli” prestau doar servicii de alimentaţie publică şi conform prevederilor contractului nominalizat responsabil de asigurarea festivităţii cu băuturi alcoolice şi nealcoolice în conformitate cu legea este beneficiairul serviciilor, pentru ce prestatorul nu poartă răspundere, este neîntemeiat.

Deoarece conform pct. 5.1 lit. c) al contractului nr. 28 din 10 mai 2012 încheiat între SRL „MarNicoli” şi Drapac G.I., prestatorul de servicii s-a obligat să transmită în locaţiune beneficiairului încăperea pentru festivităţi, iar conform aceluiaş punct lit. d) – să pună la dispoziţie beneficiarului o încăpere pentru păstrarea bunurilor persoane şi băuturilor. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie atrage atenţia că, în contractul menţionat nu s-a specificat care încăpere concretă urma să fie transmisă pentru păstrarea băuturilor şi lipsesc probe care ar confirma care încăpere concretă a fost transmisă pentru acest scop.

Instanţa de recurs menţionează că, Curtea de Apel Chişinău corect a stabilit faptul că, obligaţia de a pune în circulaţie băuturile alcoolice marcate cu timbre de acciz, au nu doar subiecţii impunerii cu acciz, prevăzute în Titlu IV a Codului Fiscal, dar şi agenţii economici care efectuiază procurarea, livrarea, folosirea, depozitarea, comercializarea producţiei alcoolice. Astfel că, oranul fiscal este organul abilitat să efectuieze controlul fiscal prin metoda verificării operative, care a fost efectuată legal în condiţiile prevederilor legislaţiei în vigoare.

În această ordine de idei, se constată că susţinerile recurentului formulate în recurs nu constituie temei de admitere a recursului, deoarece acestea se combat cu cele invocate mai sus şi se axează asupra circumstanţelor, care au fost constatate şi elucidate pe deplin de către prima instanţă, avînd la bază cumulul de probe, apreciate cu respectarea normelor de drept procedural şi susţinute de normele de drept material. 5 Reieşind din cele expuse, în baza art. 427 lit. a), 445 alin. (1) lit. a) CPC RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „MarNicoli”.

Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Societăţii cu Răspundere Limitată „MarNicoli” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind anularea actului nr. 586042 din 19 mai 2012, deciziile nr. 191 şi nr. 234 din 14 iunie 2012 şi 02 august 2012 şi anularea amenzii în valoare de 50.000 lei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte Valeriu Doagă Judecător Ala Cobăneanu Judecător Nicolae Clima Judecător Sveatoslav Moldovan Judecător Ion Vîlcov 6