3ra-1712/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V.Varaniţă dosarul nr.3ra-1712/13 instanţa de apel: N. Budăi N. Cernat, A. Pahopol ÎNCHEIERE 12 decembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Ion Corolevschi, Iuliana Oprea examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat r. Orhei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎI „Romeo-Nour” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat r. Orhei cu privire la contestarea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 august 2013 c o n s t a t ă La data de 07 august 2012 ÎI „Romeo-Nour” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat r. Orhei cu privire la contestarea actelor administrative.

In motivarea acţiunii reclamantul a menţionat că, prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat r. Orhei nr. 1251-c din 05 iulie 2012 ÎI „Romeo-Nour” a fost sancţionată cu amendă în mărime de 50000 lei în temeiul art.262 Cod fiscal pentru comercializarea băuturilor alcoolice tari, cu utilizarea timbrelor de acciz falsificate, nevalabile. Nefiind de acord cu decizia nominalizată, la data de 10 iulie 2012 a depus o contestaţie la Inspectoratului Fiscal de Stat r. Orhei, care prin decizia nr. 1427-c din 27 iulie 2012 a fost respinsă ca neîntemeiată.

Reclamatul solicită anularea deciziilor Inspectoratului Fiscal de Stat r. Orhei nr. 1251-c din 05 iulie 2012 şi nr. 1427-c din 27 iulie 2012. Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 24 decembrie 2012 acţiunea s-a admis şi s- au anulat deciziile Inspectoratului Fiscal de Stat r. Orhei nr. 1251-c din 05 iulie 2012 şi nr. 1427-c din 27 iulie 2012. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 august 2013 s-a respins apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat r. Orhei şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. 1 La 23 octombrie 2013 Inspectoratul Fiscal de Stat r. Orhei a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 august 2013, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

În motivarea recursului a invocat, că instanţele nu au luat în considerare circumstanţele care au importanţă pentru examinarea pricinii în fond. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile 2 prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs că, instanţele nu au luat în considerare circumstanţele care au importanţă pentru examinarea pricinii în fond nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal, iar instanţele de judecată corect au raportat normele de drept aplicate la circumstanţele de fapt ale pricinii civile în cauză. Or, recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt, iar în conformitate cu art. 440 Cod de procedură civilă, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţele au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele recurentului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil comerciall şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat r. Orhei ca inadmisibil. În conformitate cu art.432, art.433, art.440 CPC, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat r. Orhei se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 3