3ra-629/13 — Contestarea actului administrativ

Instanţa de fond: CA Chişinău – S. Arnăut Dosarul nr. 3ra-629/13 DECIZIE 10 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă, Judecătorii: Nicolae Clima, Vera Macinskaia Iurie Diaconu, Ion Vîlcov, examinînd recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Moroi”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii cu răspundere limitată „Moroi” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, privind contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 19 iulie 2012, SRL „Moroi” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău, privind contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că, prin decizia nr. 132 din 27 aprilie 2012, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, i-a aplicat o sancţiune sub formă de amendă în sumă de 10.000 lei pentru neprezentarea documentelor de provenienţă a producţiei alcoolice. Indică reclamantul că cerinţa de prezentarea actelor respective nu au fost înaintate de către organul fiscal. Indică reclamantul că nu este de acord cu aplicarea amenzii în sumă de 50.000 lei, pentru păstrarea băuturilor alcoolice, iar această amendă a fost aplicată neîntemeiat, întrucît, încălcarea depistată de către organul fiscal nu cade sub incidenţa prevederilor art. 262 din Codul fiscal.

Mai menţionează reclamantul că actul de control nu i-a fost adus la cunoştinţă în modul corespunzător, astfel fiindu-i lezate drepturile, imputate acţiuni ce nu le-a săvîrşit, în consecinţă fiindu-i aplicate amenzile respective în mod neîntemeiat. Cere reclamantul anularea deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 132 din 27 aprilie 2012. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2012, acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 27 decembrie 2012, SRL „Moroi” a contestat-o cu recurs, prin care a solicitat casarea acesteia cu pronunţarea unei hotărîri noi, de admitere a acţiunii. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanţa de fond nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, hotărîrea instanţei de contencios administrativ asupra acţiunii judecate în fond poate ti atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la data pronunţării sau de la data comunicării hotărîrii integrale, în cazul în care acţiunea este judecată în lipsa părţii, dacă legea nu dispune altfel. Curtea de Apel Chişinău a pronunţat hotărîrea la 27 noiembrie 2012 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 05 noiembrie 2012 (f.d. 32). Cererea de recurs a fost depusă la 27 decembrie 2012. Raportînd aceste prevederi la materialele cauzei şi avînd în vedere faptul că în materialele cauzei nu se conţin probe ce ar confirma recepţionarea hotărîrii de către părţi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen.

Examinînd materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ conchide că recursul înaintat de către SRL „Moroi" este neîntemeiat şi urmează a fi respins, din următoarele considerente. Conform art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţi: Supreme de Justiţie, consideră că prima instanţă a determinat definitiv circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, apreciind probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art. 130 CPC, multiaspectual, complet, în ansamblul şi interconexiunea lor, aplicând corect normele de drept material, şi întemeiat a ajuns la concluzia de a admite acţiunea.

Potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) al Legii contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege, de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost pricinuită. Reieşind din prevederile legale indicate, precum şi din dispoziţiile art. 2 şi art. 3 ale Legii contenciosului administrativ, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie - actul administrativ cu caracter normativ sau individual; contractul administrativ; nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

Noţiunea de „act administrativ" este reglementată atât în art. 2 din Legea contenciosului administrativ, cât şi în Rezoluţia (77) 31 cu privire la protecţia 2 individului faţă de actele autorităţilor administrative, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 28 septembrie 1997. Potrivit acestor reglementări, actul administrativ este o manifestare juridică unilaterală de voinţă, cu caracter normativ sau individual, din partea unei autorităţi publice în vederea organizării executării sau executării în concret a legii, actul administrativ desemnează orice măsuri individuale sau decizii luate în cadrul exercitării autorităţii publice, susceptibile a afecta direct drepturile, libertăţile sau interesele persoanelor fizice sau juridice şi care nu este un act îndeplinit în cadrul exercitării unei funcţii judiciare.

La judecarea pricinii în fond, s-a constat că în cadrul verificării materialelor de control fiscal nr. 1-579931 din 03 aprilie 2012, de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a fost adoptată decizia nr. 132 din 27 aprilie 2012, prin care SRL „Moroi" a fost sancţionat pentru încălcările legislaţiei fiscale. Astfel, prin decizia organului fiscal, recurentul a fost sancţionat cu o amendă în sumă de 10.000 lei, pentru neprezentarea la prima cerere a documentelor de provenienţă asupra producţiei alcoolice şi cu o amendă în sumă de 50.000 lei, pentru depozitarea şi comercializarea băuturilor alcoolice marcate cu timbre de acciz de tip vechi. Prin scrisoarea din 24 mai 2012, SRL „Moroi" şi-a manifestat dezacordul cu decizia sus-indicată, prin care a solicitat anularea acesteia.

Recurentul-reclamant a invocat că nu a fost informat în modul corespunzător despre controlul efectuat, astfel că aplicarea amenzii în sumă de 10.000 lei este neîntemeiată, iar cu privire la aplicarea amenzii în sumă de 50.000 lei, se menţionează că legislaţia fiscală nu prevede sancţiuni pentru depozitarea şi comercializarea băuturilor alcoolice marcate cu timbre de acciz de tip vechi. Distinct celor relatate, se constată că, prin citaţia seria C nr. 036942 din 17 aprilie 2012, organul fiscal a informat conducătorul SRL „Moroi" despre necesitatea prezentării în faţa organului fiscal la 27 aprilie 2012, pentru examinarea cazului de încălcare fiscală (f.d. 19). Citaţia respectivă a fost recepţionată de către reprezentantul SRL „Moroi" la 11 mai 2012, fapt confirmat prin avizul de recepţie (f.d.

19). Mai mult ca atît, din conţinutul actului nr. 1-579931 din 03 aprilie 2012. întocmit de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, se constată că controlul respectiv a fost efectuat în prezenţa contabilului-casier al SRL „Moroi" - Diuvenji Feodora, care a aplicat semnătura pe actul respectiv (f.d. 11 verso). Conform prevederilor art. 253 alin. (1) din Codul fiscal, împiedicarea controlului fiscal prin neasigurarea accesului în încăperile de producţie, în depozite, în locurile de păstrare a bunurilor, în spaţiile comerciale şi în spaţiile cu o altă destinaţie, prin neprezentarea de explicaţii, date, informaţii şi documente, necesare organului fiscal, asupra problemelor care apar în timpul controlului, prin alte acţiuni sau inacţiune se sancţionează cu amendă de 10000 de lei.

Prin urmare, se constată că instanţa de fond în mod întemeiat a constat legalitatea deciziei organului fiscal în această parte, or, încălcări din partea acestuia la efectuarea controlului şi emiterea deciziei nu s-au constat. Tot prin decizia nr. 132 din 27 aprilie 2012, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, i-a aplicat recurentului o sancţiune sub formă de amendă în sumă de 50.000 lei, pentru depozitarea şi comercializarea băuturilor alcoolice marcate cu timbre de acciz de tip vechi. 3 Potrivit prevederilor art. 262 din Codul fiscal, lipsa timbrelor de acciz. "Timbrelor de acciz" la mărfurile supuse accizelor pasibile de marcare obligatorie sau utilizarea unor timbre de acciz, "Timbrelor de acciz" falsificate ori nevalabile se sancţionează, în cazul în care contribuabilul comercializează, transportă sau depozitează mărfuri fără timbre de acciz, "Timbre de acciz" sau cu timbre de acciz.

"Timbre de acciz" falsificate ori nevalabile, cu o amendă în mărime de 50000 lei. Prin Hotărîrea Guvernului nr. 243 din 08.04.2010, privind aplicarea "Timbrului de acciz. Marcă comercială de stat" şi "Timbrului de acciz" de tip nou, s-a hotărît de a aplica începînd cu 01 aprilie 2010, "Timbru de acciz. Marcă comercială de stat" şi "Timbru de acciz" de tip nou. Prin urmare, instanţa de fond în mod întemeiat a constatat temeinicia deciziei organului fiscal în parte aplicării agentului economic „Moroi" SRL a amenzii de 50.000 lei, or, prin Hotărîrea Guvernului nr. 243 din 08.04.2010, au fost substituite "Timbrul de acciz" de tip nou cu cel de tip vechi. Cu referire la concluzia instanţei de fond privind nerespectarea procedurii prealabile de către SRL „Moroi", instanţa de recurs constată următoarele.

Conform prevederilor art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10.02.2000, cererea prealabilă se examinează de către organul emitent sau ierarhic superior în termen de 30 de zile de la data înregistrării ei, decizia urmînd a fi comunicată de îndată petiţionarului dacă legislaţia nu prevede altfel. Potrivit prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10.02.2000, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său. recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate.

Materialele cauzei atestă că cererea prealabilă a fost înaintată de către SRL „Moroi" la 24 mai 2012, iar acţiunea în judecată a fost înaintată la 19 iulie 2012, prin urmare instanţa de fond în mod neîntemeiat a ajuns la concluzia că recurentul-reclamant nu a respectat procedura prealabilă, întrucît, organul fiscal nu a dat răspuns la cererea sa în termen, motiv pentru care în temeiul art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, SRL „Moroi" a fost în drept să depună acţiune în judecată. Cu referire la cele enunţate mai sus, instanţa de recurs reţine că hotărârea primei instanţe a fost adoptată în limitele competenţei, reieşind din temeiul şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că hotărîrea instanţei de fond este legală şi întemeiată, iar argumentele invocate în cererea de recurs nu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării acesteia, motiv pentru care cererea de recurs urmează a fi respinsă, iar hotărîrea instanţei de fond - menţinută. In temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al Republicii Moldova, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : 4 Se respinge recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Moroi”. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii cu răspundere limitată „Moroi” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău, privind contestarea actului administrativ. Decizia rămîne irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Vera Macinskaia Iurie Diaconu Ion Vîlcov 5