- Dosarul nr.
- 3ra-1673/13
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 13 noiembrie 2013
- Părțile
- SRL Beer House vs Inspectoratul Fiscal de Stat
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
3ra-1673/13 — Contestarea actului administrativ
prima instanţă: I.Ţurcan dosarul nr.3ra-1673/13 instanţa de apel: S.Arnăut, A.Minciuna, iu.Cotruţă ÎNCHEIERE 13 noiembrie 2013 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac, Judecătorii Iurie Bejenaru, Valentina Clevadî, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de ÎCS „Beer House” SRL către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.Chişinău privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 august 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.Chişinău, menţinînd hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 02.04.2013, c o n s t a t ă: La 08.02.2013, reclamantul ÎCS "BEER HOUSE" SRL s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către IFS mun.Chişinău privind anularea deciziei nr.3782/3/12 din 27.12.2012 a IFS mun.
Chişinău, întocmită în baza actului nr.l-576732 din 05.12.2012 în partea ce ţine de aplicarea amenzii în sumă totală de 10 000 lei şi menţinută prin decizia nr.49 din 29.01.2013 emisă de IFS Chişinău. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la data de 01.11.2012, în jurul orei 20.40, chelnerul Croitoru Petru a primit comanda de la un client, care ulterior s-a dovedit a fi un oarecare M. Frunză. Clientul a comandat 1/2 porţii de măsline, gustărică de carne, 2 litri bere, în valoarea totală de 319,5 lei. La orele 22.00 clientul a cerut nota de plată, apoi a cerut Registru de reclamaţii, a înscris o reclamaţie privind calitatea gustării, a declarat că nu va plăti contul şi a plecat, fără a achita plata consumului.
Chelnerul P.Croitoru numai la finele lucrului, orele 23.00, a comunicat despre această situaţie managerului de serviciu. Astfel, chelnerul nu a asigurat încasarea plăţii de la client, nu a apelat la ajutorul managerului de serviciu şi în cele din urmă nu a reţinut clientul pentru efectuarea achitării (chiar şi cu ajutorul organelor de poliţie). În consecinţă, serviciile de 319,5 lei au rămas neachitate şi întreprinderii i-au fost cauzate prejudicii materiale în sumă de 319,5 lei. Dat fiind faptul, că chelnerul nu a asigurat încasarea plăţii de la client, nu a apelat la ajutorul managerului de serviciu şi în cele din urmă nu a 1 reţinut clientul pentru efectuarea achitării (chiar şi cu ajutorul organelor de poliţie), nu a stabilit identitatea consumatorului, datele lui de contact, de domiciliu, întreprinderea a fost lipsită de posibilitatea contactării lui, stabilirii circumstanţelor neefectuării plăţii.
Astfel, fiind motiv de a emite ordinul nr.3/sd din 02.11.2012, prin care chelnerul Croitoru Petru a fost supus sancţiunii disciplinare şi i s-a reţinut din salariu suma prejudiciului. Ulterior, la data de 05.12.2012, la ora 17.27, un inspector al Direcţiei control fiscal nr.3 al IFS pe mun.Chişinău, a efectuat o cumpărătură de control, comandînd o cafea machiato la valoarea de 30 lei. După constatarea utilizării maşinii de casă si control, inspectorul s-a legitimat şi a cerut banda de control a maşinii de casă şi control pentru data de 01.11.2012. S-a constatat că suma de 319,5 lei (se presupune ca asta este suma neachitată de consumatorul M. Frunză) lipsea pe banda de control, fapt înscris în actul de constatare.
Tot atunci inspectorii fiscali, între timp a sosit si al doilea inspector, după un control al mărfurilor din bar, au solicitat prezentarea autorizaţiei de funcţionare si a documentelor de provinienţă a mărfii. Angajaţii întreprinderii au explicat că actele necesare pentru prelungirea autorizaţiei de funcţionare sînt depuse la subdiviziunea respectivă a Primăriei, iar documentele de provinienţă a mărfii sunt la contabil, care are orarul de lucru pînă la orele 17.00. La propunerea de a asigura sosirea contabilei, inspectorii au propus ca să prezentăm toate actele a doua zi la orele 9.00, fapt înscris în actul dat. A doua zi, 06.12.2012, orele 9.00, toate actele au fost prezentate la sediul inspectorilor fiscali, care au declarat că nu au obiecţii, fiind înmînată citaţia pentru data de 27.12.2012 la sediul IFS, pentru dezbaterea actului de control.
La 07.12.2012 a fost prezentată o scrisoare, prin care reclamantul şi- a exprimat dezacordul cu concluziile din actul de control privitor la neutilizarea maşinii de casă şi control, anexînd explicaţiile de rigoare a incidentului cu consumatorul M. Frunză din data de 01.11.2012 si explicînd că consumatorul nu a achitat consumul, prejudiciu a fost reţinut din salariu chelnerului, fiind prezentate toate actele confirmative. Privitor la concluziile de neprezentare a documentelor de provinienţă a mărfii, nu a fost exprimat dezacordul, deoarece inspectorii fiscali au prescris în actul de control necesitatea prezentării documentelor la ora 9.00 pe 06.12.2012, considerînd că nu poate fi vorba despre o încălcare fiscală.
Despre acest fapt au fost asiguraţi şi de inspectorii fiscali pe data de 06.12.2012, cînd au prezentat actele cerute. Pe 27.12.2012, cînd s-au prezentat la sediul IFS conform citaţiei, nimeni nu i-a audiat, iar la cancelarie i s-au înmînat decizia nr. 3782/3/12 din 27.12.2012 a IFS, prin care i s-au aplicat 2 amenzi a cîte 10 000 lei. Decizia în cauză a fost contestată la IFS pe mun. Chişinău, iar după examinarea contestaţiei decizia a fost parţial anulată, în partea ce ţine de neutilizarea maşinii de casă şi control, iar ce ţine de nereprezentarea actelor de provinienţă a mărfii, decizia a fost menţinută fără schimbări. Solicită reclamantul anularea deciziei nr.3782/3/12 din 27.12.2012 a IFS pe mun.Chişinău, întocmit în baza actului nr.1-576732 din 05.12.2012 în partea ce ţine de aplicarea amenzii în sumă de 10000 lei pentru încălcarea 2 prevederilor art.253 alin.(1) Cod fiscal şi menţinută prin decizia nr.49 din 29.01.2013 emisă de IFS pe mun.Chişinău.
Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 02.04.2013 a fost admisă cererea înaintată de ÎCS „Beer House” SRL şi s-a anulat decizia nr.3782/3/12 din 27.12.2012 a IFS pe mun.Chişinău, întocmit în baza actului nr.1-576732 din 05.12.2012 în partea ce ţine de aplicarea amenzii în sumă de 10000 lei pentru încălcarea prevederilor art.253 alin.(1) Cod fiscal şi menţinută prin decizia nr.49 din 29.01.2013 emisă de IFS pe mun.Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23.08.2013, a fost respins apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.Chişinău şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 02.04.2013. La 27.09.2013, Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.Chişinău a declarat recurs, în termen legal, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.
În motivarea recursului, a indicat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată şi ilegală. Consideră că instanţa de judecată şi-a întemeiat hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţa de judecată prezentate doar de către reclamant. Invocă că este eronată concluzia instanţei precum că în cadrul controlului fiscal din 05.12.2012 agenţilor fiscali le-au fost prezentate actele de comerţ supus controului, le-a fost explicat că documentele de provinienţă a mărfurilor se află la contabila întreprinderii, prezenta afirmaţie nefiind probată de intimat. Totodată, intimatul a confirmat că nu dispunea de actele solicitate de inspectorii fiscali la momentul controlului pe care le-a prezentat a două zi.
Prin neprezentarea colaboratorilor fiscali în timpul controlului fiscal operativ a documentelor de provinienţă a mărfurilor aflate în vînzare, intimatul a încălcat prevederile art.8 al.(2) lit.f) Cod fiscal, art.21 al.(1) al Legii nr.231 din 23.09.2010 cu privire la comerţul interior, art.17 al.(1) al Legii contabilităţii nr.113 din 27.04.2007. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.Chişinău este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu dispoziţia art.432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat. 3 Argumentele invocate de recurentul Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.Chişinău în cererea de recurs că decizia instanţei de apel este ilegală, poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute.
Dezacordul cu decizia instanţei de apel prin relatarea situaţiei în viziunea recurentului, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei hotărîri, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu- se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).
Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.Chişinău, ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.Chişinău, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru Valentina Clevadî 4