2ra-3148/14 — Anularea datoriei

Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-3148/14 Judecător: L.Pruteanu Curtea de Apel Chişinău Judecători: N.Cernat, A.pahopol, A.Gavriliţa Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 19 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Apostol Olesea şi Şaptefraţi Galina, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Apostol Olesea şi Şaptefraţi Galina împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 15, intervenienţi accesorii SA „Termocom” în procedura planului şi ÎM „Infocom”, privind anularea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2014, CONSTATĂ : La 24.06.2013, Apostol Olesea şi Şaptefraţi Galina s-au adresat cu cerere de chemare în judecata împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 15, intervenienţi accesorii SA „Termocom” în procedura planului şi ÎM „Infocom” cu privire la anularea datoriei în sumă de 39 813,77 lei.

În motivarea acţiunii, reclamantele au indicat că, proprietarul apartamentului nr. 16 din str. Ion Creangă nr. 39/2, mun. Chişinău a fost Şaptefraţi Ion în baza contractului de vînzare-cumpărare nr. 14564 din 04.09.2000, înregistrat la OCT Chişinău la 22.09.2000. La 14.11.2011, proprietarul apartamentului susmenţionat, Şaptefraţi Ion, a decedat, ceea ce se confirmă prin certificatul de deces eliberat la 15.11.2011. În baza certificatului de moştenitor legal din 16.05.2012, moştenitor al averii lui Şaptefraţi Ion, care constă din ½ cotă-parte ideală din apartamentul dat este fiica decedatului Aposol (Şaptefraţi) Olesea şi ½ cotă-parte din bunul proprietate comună în devălmăşie dobîndit de soţi în perioada căsătoriei îi aparţine soţiei Şaptefraţi Galina.

Au menţionat că, pînă în anul 2001, apartamentul dat era conectat la încălzirea centralizată, iar din 02 iulie 2001, apartamentul a fost deconectat de la sistemul centralizat de încălzire, cu instalarea sistemei de încălzire autonome. Despre această modificare s-a menţionat în baza de date. La 14.05.2013, pîrîtul s-a adresat cu o reclamaţie către reclamanţi, prin care 1 le-a cerut achitarea datoriei pentru serviciile locativ-comunale, calculate în baza informaţiei parvenite de la Centrul de calcul ÎM „Infocom” în mărime de 39813,77 lei, acumulate în perioada anilor 2001-2013. Datoria respectivă nu a fost recunoscută de reclamanţi, deoarece din 02 iulie 2001 în apartament a fost instalat sistemul de încălzire autonom, fapt dovedit prin răspunsul SRL „Chişinău-Gaz” sub nr. 622 din 04.03.2013, potrivit volumului de gaze naturale facturat şi achitările efectuate în perioada anilor 2001-2013.

ÎMGFL nr. 15 la 11.02.2013 a adresat o scrisoare SA „Termocom” în procedura planului, în care recunoaşte că apartamentul în cauză a fost deconectat de la sistemul de încălzire pe data de 02 iulie 2001. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 12 decembrie 2013, acţiunea reclamantelor Apostol Olesea şi Şaptefraţi Galina a fost admisă integral, fiind dispusă excluderea din facturile privind achitarea serviciilor locativ-comunale de către locatarii Apostol Olesea şi Şaptefraţi Galina, domiciliate pe adresa mun. Chişinău, str. Ion Creangă nr. 39/2, apatamentul nr. 16 datoria în mărime de 39813,77 lei. În susţinerea soluţiei, instanţa de fond a invocat prevederile art. 512 şi 970 CC 572 alin. (2) şi 1410 CC, stabilind cu certitudine că apartamentul reclamantelor nr. 16 din str. I.Creangă, 39/2, mun.

Chişinău, a fost deconectat de la sistemul de încălzire centralizat încă la 02.07.2001, iar ÎMGFL nr. 15 a cunoscut despre acest fapt, însă nu a anunţat la timp ÎM „Infocom” despre debranşare. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 15, la 10.01.2014, a declarat apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 12 decembrie 2013 şi restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă într-un alt complet de judecată. În motivarea cererii de apel, apelanta a invocat încălcarea normelor materiale şi procedurale, nerespectarea etapelor procesului civil, dosarul s-a examinat extrem de superficial şi cu încălcarea drepturilor procedurale ale participanţilor în proces.

A mai indicat că, hotărîrea sus menţionată a fost emisă fără cercetarea probelor prezentate însăşi de către reclamantele-intimate, or, anume din conţinutul acestora este evidentă ducerea în eroare a instanţei. La 05.05.2014, apelanta ÎMGFL nr. 15 a depus cerere de apel suplimentară, prin care şi-a modoficat cerinţele şi a solicitat casarea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 12 decembrie 2013 şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2014, a fost admis apelul declarat de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 15, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 12 decembrie 2013 şi a fost emisă o hotărîre nouă de respingere a acţiunii.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a invocat prevederile anexei nr. 7 pct. 4, 5 şi 7 din Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi ne comunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19.02.2002, menţionînd că dovada reală de deconectare de la sistemul centralizat de încălzire existent a apartamentului şi instalarea sistemului de încălzire autonom ar servi doar actul întocmit în acest sens, semnat de consumator şi gestionar, însă 2 un asemenea act nu a fost prezentat. La fel a constatat instanţa de apel că gestionarul ÎMGFL nr. 15 şi furnizorul de energie termică SA „Termocom” au ieşit la faţa locului şi au întocmit actul de inspectare a obiectului deconectat de la sistemul termic abia la 20.02.2013.

A mai conchis că, la 14.02.2013, a fost întocmit graficul de eşalonare a datoriei, potrivit căruia reclamanta Apostol Olesea recunoaşte că la data de 31.01.2013 a acumulat datorii în sumă de 36 273,01 lei, pe care solicită să le achite în tranşe, conform graficului întocmit, pînă în luna februarie 2014, iar conform dispoziţiei de încasare nr.111 din 02.04.2014, Apostol Olesea a achitat în beneficiul ÎMGFL nr. 15 în contul datoriei suma de 1 000 lei. Totodată, instanţa de apel a concluzionat că alte probe, cu excepţia scrisorii ÎMGFL nr. 15 adresată SA „Termocom” la data de 14.02.2013, care ar confirma cu certitudine data deconectării de la sistemul centralizat de încălzire existent a apartamentului nr. 16 din str. Ion Creangă nr. 39/2, mun.

Chişinău şi instalarea sistemului de încălzire autonom reclamantele nu au prezentat, iar descrierile consumului de gaze naturale la care fac referire ultimele în susţinerea pretenţiilor sale nu demonstrează faptul că apartamentul a fost conectat la sistemul autonom de încălzire cu gaze naturale anume în anul 2001, întru-cît sumele indicate spre plată pentru volumul de gaze naturale consumate în lunile de iarnă în perioada ianuarie 2001 - ianuarie 2013 nu sunt reale pentru a încălzi un apartament cu suprafaţa de 72 m2 şi a-l alimenta permanent cu apă caldă. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 13.08.2014, Apostol Olesea şi Şaptefraţi Galina au contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17.06.2014 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 12.12.2013. În argumentarea recursului, recurentele au invocat că, pînă în anul 2001 apartamentul era conectat la încălzirea centralizată, iar din 02 iulie 2001 apartamentul a fost deconectat de la sistemul centralizat de încălzire cu instalarea sistemei de încălzire autonome.

Dovadă că în apartamentul dat a fost instalat sistemul de încălzire autonomă serveşte răspunsul de la SRL „Chişinău-Gaz” sub nr. 622 din 03.03.2013, precum şi scrisoarea ÎMGFL nr. 15 adresată SA „Termocom” la data de 14.02.2013, în care gestionarul recunoaşte că apartamentul în cauză a fost deconectat de la sistemul de încălzire pe data de 02 iulie 2001. Mai indică că nu pot fi luate în consideraţie argumentele instanţei de apel, cum că Apostol Olesea a achita în beneficiul ÎMGFL nr. 15 în contul datorie suma de 1 000 lei, deoarece această sumă a fost achitată pentru deservirea blocului locativ, dar nu ca datorie pentru energia termică (încălzire), La 17.10.2014 ÎMGFL nr. 15 a depus referinţă, prin care a solicitat respiongerea recursului şi menţinerea deciziei instanţei de apel.

Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Apostol Olesea şi Şaptefraţi Galina a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de intimat, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide temeinicia lui, pornind de la următoarele. 3 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe.

Colegiul susţine ca fiind legală şi întemeiată soluţia dată de prima instanţă. Din materialele dosarului rezultă că, reclamanta Şaptefraţi (Apostol) Olesea în baza certificatului de moştenitor legal înregistrat sub nr. 1588 la notarul public Şian Olga la data de 17 mai 2012, a devenit moştenitor al averii lui Şaptefraţi Ion, decedat la 14.11.2011, care constă din ½ cotă-parte ideală din apartamentul nr. 16, situat în mun. Chişinău, sect. Buiucani, str. Ion Creangă nr. 39/2, compus din 3 odăi cu suprafaţa totală de 72,0 m2, inclusiv spaţiul locativ 47,0 m2, trecut în Registrul bunurilor imobile cu nr. cadastral 0100515.118.01.016, ce i-a aparţinut decedatului în temeiul Certificatului cu privire la dreptul de proprietate asupra cotei-părţi din proprietatea comună în devălmăşie nr. 1586, eliberat la data de 16.05.2012 de către notarul public Şian Olga şi contractul de vînzare-cumpărare nr. 14564, autentificat la 04.09.2000 de către notarul Alexandra Vidraşcu.

De asemenea, s-a stabilit că ½ cotă-parte din apartamentul 16 din str. Ion Creangă nr. 39/2, mun. Chişinău, î-i aparţine Galinei Şaptefraţi din bunul proprietate comună în devălmăşie dobîndit de soţi în perioada căsătoriei. Apostol Olesea şi Şaptefraţi Galina s-au adresat în judecata cu acţiune către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 15, intervenienţi accesorii SA „Termocom” în procedura planului şi ÎM „Infocom”, solicitînd anularea datoriei în sumă de 39 813,77 lei pe apartamentul nr. 16 din str. Ion Creangă nr. 39/2, mun. Chişinău formată pentru serviciile locativ-comunale şi anume pentru energia termică acumulată în perioada anilor 2001-2013, din motiv că din 2001 s-au debranşat de la sistemul de încălzire centralizat şi şi-au instalat sistem de încălzire autonom.

Instanţa de fond a admis pretenţiile reclamantelor, fiind dispusă excluderea din facturile privind achitarea serviciilor locativ-comunale de către locatarii Apostol Olesea şi Şaptefraţi Galina, domiciliate pe adresa mun. Chişinău, str. Ion Creangă nr. 39/2, apatamentul nr. 16, datoria în mărime de 39813,77 lei. Instanţa de apel a casat această hotărîre şi a emis o hotărîre nouă de respingere a acţiunii, din motiv că reclamantele n-au probat debranşarea în 2001 de la sistemul de încălzire centralizat. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră soluţia dată de instanţa de apel ilegală, deoarece decurge din aprecierea greşită a circumstanţelor cauzei şi, ca urmare, aplicarea eronată a normelor de drept material, pornind de la următoarele.

După cum rezultă din materialele cauzei, obiect al litigiului constituie datoria la energia termică acumulată de reclamante în perioada 2001-2013. La caz, Colegiul consideră că determinant în justa soluţionare a litigiului, este constatarea momentului debranşării apartamentului reclamantelor de la sistemul de încălzire şi aprovizionare cu apă caldă centralizat şi instalarea sistemului autonom de încălzire.

În acest sens, Colegiul consideră eronată concluzia instanţei de apel, expusă prin prisma anexei nr. 7 pct. 4, 5 şi 7 din Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi ne comunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărîrea 4 Guvernului nr. 191 din 19.02.2002, cum că dovada reală de deconectare de la sistemul centralizat de încălzire existent a apartamentului şi instalarea sistemului de încălzire autonom ar servi doar actul întocmit în acest sens, semnat de consumator şi gestionar, însă un asemenea act nu a fost prezentat.

Or, reclamantele susţin că încă la 02.07.2001 s-au deconectat de la sistemul de încălzire centralizat, iar Regulamentul invocat de instanţa de apel a fost aprobat abia la 19.02.2002, adică după debranşare, prin urmare, la acel moment procedura de renunţare la sistemul centralizat de încălzire nu era reglementat de Regulamentul menţionat şi respectiv nu poate fi invocat lipsa actului întocmit în acest sens. În acelaşi timp, însăşi gestionarul blocului locativ recunoaşte că apartamentul nr. 16 din str. I.Creangă, 39/2, mun. Chişinău, a fost deconectat de la sistemul de încălzire la 02.07.2001 (f.d. 9). În contextul dat, Colegiul susţine concluzia instanţei de fond cum că apartamentul reclamantelor a fost deconectat de la sistemul de încălzire centralizat încă la 02.07.2001, iar ÎMGFL nr. 15 a cunoscut despre acest fapt, însă nu a anunţat la timp ÎM „Infocom” despre debranşare.

Mai mult ca atît, faptul că gestionarul ÎMGFL nr. 15 şi furnizorul de energie termică SA „Termocom” au ieşit la faţa locului şi au întocmit actul de inspectare a obiectului deconectat de la sistemul termic la data de 20 februarie 2013, nu semnifică debranşarea abia în 2013. Totodată, o altă dovadă de instalare a sistemului autonom de încălzire încă din anul 2001, este şi descifrarea consumului de gaze pentru perioada 2001-2013, prezentată de SRL “Chişinău-Gaz” (f.d. 5-6). Or, conform acestei informaţii, consumul de gaze în perioada rece a anului se majora considerabil în raport cu alte perioade ale anului, ceea ce incontestabil denotă existenţa în apartamentul cu pricina a sistemului autonom de încălzire.

În acest sens, Colegiul consideră lipsită de consistenţă concluzia intenţei de apel cum că descrierile consumului de gaze naturale la care fac referire ultimele în susţinerea pretenţiilor sale nu demonstrează faptul că apartamentul a fost conectat la sistemul autonom de încălzire cu gaze naturale anume în anul 2001, întru-cît sumele indicate spre plată pentru volumul de gaze naturale consumate în lunile de iarnă în perioada ianuarie 2001 - ianuarie 2013 nu sunt reale pentru a încălzi un apartament cu suprafaţa de 72 m2 şi a-l alimenta permanent cu apă caldă.

La fel, instanţa de recurs apreciază critic şi concluzia instanţei de apel precum că, reclamantele au recunoscut datoria la energia termică, deoarece la 14.02.2013, a fost întocmit graficul de eşalonare a datoriei, potrivit căruia reclamanta Apostol Olesea recunoaşte că la data de 31.01.2013 a acumulat datorii în sumă de 36 273,01 lei, pe care solicită să le achite în tranşe, conform graficului întocmit, pînă în luna februarie 2014, iar conform dispoziţiei de încasare nr.111 din 02.04.2014, Apostol Olesea a achitat în beneficiul ÎMGFL nr. 15 în contul datoriei suma de 1 000 lei. Or, potrivit actelor descrise, Apostol Olesea a recunoscut acumularea datoriilor la serviciile comunale şi a achitat 1 000 lei pentru acestea, dar nu pentru energia termică.

În consecinţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că argumentele aduse de Apostol Olesea şi Şaptefraţi Galina şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului. 5 Ţinînd cont de faptul că prima instanţă a constatat şi a elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea fondului cauzei, corect a aplicat legea materială, adoptînd o hotărîre legală şi întemeiată, iar instanţa de apel a adoptat o hotărîre ce reiese din aprecierea eronată a circumstanţelor cauzei, ce a dus la interpretarea şi aplicarea eronată a legii materiale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Apostol Olesea şi Şaptefraţi Galina, de a casa decizia instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Apostol Olesea şi Şaptefraţi Galina. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 iuni 2014 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 12 decembrie 2013, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Apostol Olesea şi Şaptefraţi Galina împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 15, intervenienţi accesorii SA „Termocom” în procedura planului şi ÎM „Infocom”, privind anularea datoriei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 6