2ra-1032/14 — Cu privire la încasarea sumei

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 20 septembrie 2013, a fost admisă acţiunea. S-a încasat în mod solidar de la Morozova Svetlana, Morozov Valeri şi Morozova Olga în folosul Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 16 suma datoriei pentru serviciile comunale în mărime de 3 514,41 lei şi taxa de stat achitată de către reclamant la depunerea cererii în mărime de 270 lei, iar în total suma de 3 784 lei 41 bani.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2013 a fost admis apelul declarat de către Svetlana Morozova, Valeri Morozov şi Olga Morozova. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 20 septembrie 2013, în pricina civilă la cererea Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 16 împotriva Svetlanei Morozova, Valeri Morozov şi Olga Morozova, intervenient accesoriu societatea pe acţiuni “Termocom” cu privire la încasarea datoriei şi s-a emis o nouă hotărîre prin care: S-a respins acţiunea Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 16 ca fiind neîntemeiată.

La 03 februarie 2014, recurentul Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 16 a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2013, solicitând casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 20 septembrie 2013.

În motivarea recursului recurentul a indicat că concluziile instanţei de apel sunt neîntemeiată şi a emis o decizie ilegală, care urmează a fi casată.

În referinţa din 10 martie 2014, intimata Svetlana Morozova a solicitat respingerea recursului cu menţinerea deciziei instanţei de apel. În opinia intimatei, Curtea de Apel Chişinău la emiterea deciziei din 04 decembrie 2013 a conchis corect faptul că Judecătoria sect. Buiucani mun. Chişinău şi-a întemeiat hotărîrea prin concluzii care sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi cu actele dosarului. Prima instanţă a obligat achitarea unei sume de bani care nu a fost demonstrată prin probe concludente de către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 16.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit.f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit.b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 16 nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 16 împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru