- Dosarul nr.
- 2ra-1083/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 2 aprilie 2014
- Părțile
- ÎMGFL 1 vs Basiuc-Brînzei Dumitru
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului şi depunerea recursului de către o persoană care nu este în drept să declare recurs
2ra-1083/14 — Cu privire la încasarea sumei
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA
Prima instanţă: Judecătoria Botanica, mun. Chişinău (jud. M. Ghervas) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. M. Anton, D. Manole, I. Secrieru) Dosarul nr. 2ra-1083/14 ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 02 aprilie 2014 mun. Chişinău în componenţa: Preşedintele completului Svetlana Novac Judecători Oleg Sternioală Tatiana Vieru examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursurilor declarate de către Basiuc-Brînzei Dumitru şi Asociaţia Obştească “Protecţia Consumatorilor” în interesele lui Basiuc-Brînzei Dumitru împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 07 iunie 2013, adoptate în pricina civilă la cererea Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 1 împotriva lui Basiuc-Brînzei Dumitru, intervenient accesoriu societatea pe acţiuni „Termocom” în procedura planului cu privire la încasarea datoriei a c o n s t a t a t:
Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 07 iunie 2013, a fost admisă acţiunea. S-a încasat din contul lui Basiuc-Brînzei Dumitru în beneficiul Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 1 datoria în sumă de 5 219,70 lei şi taxa de stat în sumă de 270 lei, în total suma de 5 487,70 lei.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Basiuc-Brînzei Dumitru cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 07 iunie 2013.
La 30 ianuarie 2014, recurenţii Basiuc-Brînzei Dumitru şi Asociaţia Obştească “Protecţia Consumatorilor” în interesele lui Basiuc-Brînzei Dumitru au declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 07 iunie 2013, solicitând casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă acţiunea ca fiind neîntemeiată.
În motivarea recursului recurenţii au indicat că concluziile instanţelor ierarhic inferioare sunt neîntemeiate. Consideră recurenţii că termenul de prescripţie pentru a solicita încasarea datoriei a expirat, astfel Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 1 nu are niciun temei pentru a solicita încasarea datoriei din contul lui Basiuc-Brînzei Dumitru. Mai menţionează că Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 1 nu a încheiat contract privind prestarea serviciilor, cu consumatorul, astfel, nu este în drept să solicita încasarea căror-va sume.
Până la examinarea pricinii, intimaţii nu au depus referinţă la cererea de recurs declarată, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat.
Referitor la recursul declarat de către Basiuc-Brînzei Dumitru.
Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.
Potrivit art. 437 alin.(1) lit.f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit.b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.
Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.
În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului.
Referitor la recursul declarat de către Asociaţia Obştească „Protecţia Consumatorilor” în interesele lui Basiuc-Brînzei Dumitru.
În conformitate cu art. 430 CPC, sînt în drept să declare recurs părţile şi alţi participanţi la proces; martorul, expertul, specialistul, interpretul şi reprezentantul, cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată ce li se cuvine.
În conformitate cu art.433 lit. c) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a declarat recursul nu este în drept să-l declare.
Asociaţia Obştească „Protecţia Consumatorilor” urma să intervină în proces pînă la finalizarea dezbaterilor judiciare.
Or, potrivit art. 67 alin. (1) CPC, persoana interesată într-un proces pornit între alte persoane poate interveni în el alături de reclamant sau de pîrît pînă la închiderea dezbaterilor judiciare în prima instanţă dacă hotărîrea pronunţată ar putea să influenţeze drepturile sau obligaţiile lui faţă de una din părţi.
Astfel, recursul declarat de Asociaţia Obştească „Protecţia Consumatorilor” se consideră inadmisibil, ca fiind depus de către o persoană care nu este în drept să declare recurs.
Din considerentele menţionate şi având în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de către Basiuc-Brînzei Dumitru şi Asociaţia Obştească “Protecţia Consumatorilor” în interesele lui Basiuc-Brînzei Dumitru urmează a fi considerate inadmisibile.
În conformitate cu art. 433 lit. a), c) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunosc inadmisibile recursurile declarate de Basiuc-Brînzei Dumitru şi Asociaţia Obştească “Protecţia Consumatorilor” în interesele lui Basiuc-Brînzei Dumitru împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 07 iunie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru