3ra-1280-14 — Contestarea actului administrativ

Prima instanţă:N.Arabadji dosarul nr. 3ra-1280/14 Instanţa de apel: N.Budăi, A.Minciuna, I.Muruianu ÎNCHEIERE 19 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Nicolae Clima Tamara Chişcă-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către recurentul Ştefan Mocănaş, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ştefan Mocănaş împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Ştefan Mocănaş şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Râşcani municipiul Chişinău din 27 decembrie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă c o n s t a t ă La 30 august 2012, reclamantul, Ştefan Mocănaş a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova, prin care a contestat faptul încheierii contractului individual de muncă pe durată determinată, obligarea perfectării contractului de muncă în formă scrisă, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că, la data de 8 august 2011 prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău, a fost admisă acţiunea lui împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova, fiind declarat nul contractul individual de muncă nr.208 din 9 martie 2010, care a fost încheiat între el şi Serviciul Vamal pentru o perioada de un an. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 18 iulie 2012 a fost admis recursul Serviciului Vamal al Republicii Moldova, a fost casată integral hotărârea Curţi de Apel Chişinău din 8 august 2011 şi pronunţată o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă. Menţionează că, decizia respectivă a devenit irevocabilă şi definitivă la momentul pronunţării, adică la data de 18 iulie 2012 şi invocă reclamantul că, la aceiaşi dată trebuia să fie executată de către pârât.

Indică reclamantul că, aceasta nu a fost executată de către pârât, iar el a continuat să activeze în aceiaşi funcţie şi aceiaşi subdiviziune până la data de 30 iulie 2012. Mai invocă reclamantul că nu i-a fost anulat nici accesul la SIIV „Asycuda World" şi la alte module electronice, nu i-a fost restricţionat accesul în clădirea aparatului central, continuând să primească sarcini de lucru de la conducerea subdiviziunii, prezenţa lui la serviciu fiind consemnată în tabelul de pontaj al timpului de muncă. Relevă că, conform fişei personale de salarizare pentru luna iulie 2012, a fost remunerat pentru 22 de zile lucrătoare, inclusiv şi pentru data de 31 iulie 2012. Indică reclamantul că, din cele menţionate reiese cu certitudine continuarea, de facto, a relaţiilor de muncă între el şi pârât.

Afirmă că, conform funcţiilor noi de încadrare stabilite la data de 15 iunie 2012, în rezultatul reorganizării structurii Serviciului Vamal al Republicii Moldova, Direcţia managementul personalului a perfectat pe numele lui acordul adiţional la contractul individual de muncă, fiind investit în funcţia inspector principal al Secţiei control vamal, direcţia organizarea controlului vamal.

Specifică că, la momentul încetării relaţiilor de muncă, între părţi exista un contract individual de muncă pe durată nedeterminată, care trebuie să fie obligatoriu perfectat în formă scrisă, din care motive a cerut reclamantul restabilirea în funcţia de inspector principal al Secţiei control vamal, direcţia organizarea controlului vamal în baza contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, existent de facto, până la 30 iulie 2012, obligarea angajatorului de a dispune perfectarea contractului individual de muncă în formă scrisă, plata salariului pentru absenţă forţată de la lucru, precum şi repararea prejudiciului moral în mărime de 8 000 lei.

La data de 27 septembrie 2013 reclamantul Ştefan Mocănaş a depus cerere suplimentară prin care a cerut constatarea faptului încheierii contractului individual de muncă pe durată nedeterminată între el şi Serviciul Vamal din 19 iulie 2012. Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani mun.Chişinău din 27 decembrie 2013 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2014 a fost respins apelul declarat de către Ştefan Mocănaş şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Râșcani mun.Chişinău din 27 decembrie 2013. La 12 august 2014, Ştefan Mocănaş, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel şi nici cu hotărârea primei instanţe, deoarece acestea ar fi fost emise cu interpretarea eronată a normelor de drept material. Mai mult ca atât, consideră recurentul că ambele instanţe de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi eronat ar fi interpretat-o. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ştefan Mocănaş, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, dar a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speţă, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurentul Ştefan Mocănaş ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul recurentului Ştefan Mocănaş se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Nicolae Clima Tamara Chişcă-Doneva