3ra-1238/13 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1238/13 prima instanţă: A.Nogai DECIZIE 23 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru Ion Corolevschi, Nicolae Clima examinînd cererea de recurs declarată de către Ion Harabagiu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Harabagiu împotriva Serviciului Vamal al RM cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea în funcţie şi încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La 04 aprilie 2012, Ion Harabagiu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea în funcţie şi încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru.

În motivarea acţiunii reclamantul, Ion Harabagiu a indicat că prin Ordinul nr. 329 - p din 15 martie 2012, Serviciul Vamal a dispus anularea Ordinului nr. 810-p din 17 mai 2001 „Cu privire la executarea hotărârii judecătoreşti” şi eliberarea lui Ion Harabagiu din serviciu în organele vamale în legătură cu expirarea termenului de serviciu indicat în contractul individual de muncă nr. 246 din 10 martie 2010 încheiat pe un termen de 1 an, conform art. 43 alin. (2) lit. b) din Legea serviciului în organele vamale nr. 1150 - XIV din 20 iulie 2000. Ordinul contestat a fost adus la cunoştinţa reclamantului sub semnătură la data emiterii, fără a fi eliberată o copie a acestuia. Potrivit art. 1 alin. (2), art. 2, art. 16 alin. (2) şi art. 17 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 - XIV din 10.02.2000, ordinul nr. 329 - p din 15.03.2012 poate fi contestat în ordinea contenciosului administrativ.

Pornind de la prevederile invocate mai sus, coroborate cu prevederile pct. 43 alin. (2) din Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 10 din 30.10.2009 „Cu privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti de contencios administrativ a unor prevederi ale Legii contenciosului administrativ”, dreptul reclamantului de a contesta direct în instanţa de judecată a ordinul nr. 329-p din 15.03.2012 s-a născut de la data când a luat cunoştinţă cu acesta, acţiunea urmând a fi depusă în termen de 30 de zile. Respectiv, prin prisma art.111 şi art.112 din CPC, prezenta cerere de chemare în judecată urmează a fi considerată ca fiind depusă în termen. Consideră reclamantul că ordinul nr. 329 - p din data de 15 martie 2012, este emis cu încălcarea normelor de drept material aplicabile, concluzie bazată pe următoarele circumstanţe.

La data de 10 martie 2010, între reclamant şi pârât a fost semnat contractul individual de muncă nr. 246, conform căruia reclamantul a fost angajat în calitate de inspector principal în subdiviziunea Post vamal Sculeni, Biroul Vamal Ungheni pe perioada de la 10 martie 2010 până la 10 martie 2011. Contractul în cauză a fost încheiat urmare a transferului reclamantului din funcţia de Şef - post vamal în funcţia de inspector principal în temeiul Ordinului nr. 174-p din 11 martie 2010. Faptul transferului reclamantului în funcţia de inspector principal a fost contestat de ultimul în instanţa de judecată, iar la data de 14 martie 2012 prin decizia emisă, Curtea Supremă de Justiţie a fost casată hotărârea Curţii de Apel Chişinău din data de 12 mai 2010, prin care reclamantul a fost restabilit în funcţia deţinută anterior transferului - Şef - post vamal Sculeni.

Derivă astfel că, urmare a examinării litigiului de muncă respectiv, instanţa a respins acţiunea reclamantului în partea ce ţine de restabilirea în funcţia de şef - post vamal fără însă a dispune eliberarea acestuia şi din funcţia de inspector principal. Conform prevederilor art. 5 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Legea serviciului în organele vamale nr. 1150-XIV din 20.07.2000, angajarea în serviciu a colaboratorilor se efectuează prin încheierea contractelor individuale de muncă pentru un termen de un an, 3 (trei) sau 5 (cinci) ani. Concomitent, în corespundere cu prevederile art. 8 alin. (7) al aceluiaşi act legislativ, relaţiile de muncă în organele vamale sunt reglementate de legislaţia muncii şi legea citată.

În acest context, potrivit prevederilor art. 83 alin. (1) din Codul muncii, în cazul încetării contractului individual de muncă pe durată determinată în legătură cu expirarea termenului său, salariatul trebuie să fie înştiinţat în scris de către angajator despre acest fapt cu cel puţin 10 (zece) zile lucrătoare înainte. Or, o asemenea înştiinţare nu a parvenit din partea pârâtului. Mai mult decât atât, potrivit prevederilor art. 82 lit. f) din Codul muncii, contractul individual de muncă va înceta în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor la expirarea termenului contractului individual de muncă pe durată determinată, cu excepţia cazului când raporturile de muncă continuă de fapt şi nici una din părţi nu a cerut încetarea lor.

Respectiv, în conformitate cu prevederile art. 83 alin. (4) din Codul muncii, dacă, la expirarea termenului contractului individual de muncă pe durată determinată, nici una dintre părţi nu a cerut încetarea lui şi raporturile de muncă continuă de fapt, contractul se consideră prelungit pe durată nedeterminată. Având în vedere că, Legea serviciului în organele vamale nr. 1150 -XIV din 20 iulie 2000 nu conţine reglementări speciale referitoare la modul de încetare sau continuare a raporturilor de muncă în cazul expirării termenului contractului individual de muncă pe durată determinată, în speţa în cauză se vor aplica prevederile exprese ale Codului muncii. În acest context, pornind de la faptul că, reclamantul a activat în cadrul organelor vamale şi după expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 246 din 10 martie 2010, adică după data de 10 martie 2011, contractul urmează a fi considerat prelungit pe un termen nedeterminat.

Susţine reclamantul că tentativa pârâtului de a concedia reclamantul din funcţia de inspector principal urmare a aplicării sancţiunii disciplinare - eliberarea din serviciu în organul vamal, a fost sancţionată prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din data de 26 octombrie 2011 prin care s-a dispus restabilirea reclamantului în funcţia deţinută până la eliberarea din serviciu - inspector principal la Postul vamal Sculeni (auto), Biroul vamal Ungheni. Faptul că, raporturile de muncă au continuat ulterior expirării termenului contractului individual de muncă nr. 246 din 10 martie 2010, inclusiv urmare a restabilirii în muncă dispusă prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 octombrie 2011, se confirmă prin înscrierile efectuate în carnetul de muncă al reclamantului.

În aceste circumstanţe, concedierea reclamantului dispusă prin Ordinul nr. 329 - p din data de 15 martie 2012, în legătură cu încetarea contractului individual de muncă încheiat pe termen determinat este ilegală şi contravine prevederilor art. 4, art. 5 lit. c), art. 7 şi art. 11 din Convenţia de la Geneva nr. 158 cu privire la încetarea raporturilor de muncă din iniţiativa patronului, adoptată de către Organizaţia Internaţională a Muncii la data de 22.06.1982 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 994 - XIII din 15.10.1996, conform cărora raporturile de muncă vor înceta doar în cazul în care există un motiv valabil, iar înaintarea de către angajat a unor pretenţii sau participarea la proceduri judiciare împotriva angajatorului nu pot constitui motive valabile şi, întotdeauna, cu respectarea termenului de preavizare stabilit.

De asemenea, ordinul de concediere contestat contravine normelor de la art. 82 lit. f), art. 83 alin. (1) şi alin. (4) din Codul muncii, în partea ce ţine de preavizarea angajatului cu 10 zile înainte de expirarea termenului contractului individual de muncă pe termen determinat şi prelungirea acestuia pe termen nedeterminat în cazul continuării efective a raporturilor de muncă. Astfel, art. 63 şi art. 64 din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr. 158 - XVI din 04.07.2008, prevede expres temeiurile eliberare şi destituire din funcţia publică. Or, temeiul invocat în ordin la o distanţă de 1 (unu) an de zile nu se regăseşte în normele invocate, precum nu se regăsesc nici la art. 43 alin. (2) din Legea serviciului în organele vamale nr. 1150 - XIV din 20.07.2000.

Tot odată, în conformitate cu prevederile art. 330 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, angajatorul este obligat să compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit în toate cazurile privării ilegale de posibilitatea de a munci, şi în particular în cazul eliberării ilegale din serviciu. Prin urmare, în temeiul acestei norme, reclamantul este în drept să ceară încasarea din contul pârâtului a salariului pentru întreaga perioadă de lipsire forţată de la muncă începând cu data de 15 martie 2012 şi până la restabilire.

Dat fiind faptul că, pentru apărarea drepturilor sale încălcate, reclamantul a fost pus în situaţia de a suporta cheltuieli în vederea contractării unui avocat, conform prevederilor art. 90 lit. i) CPC, cheltuielile de asistenţă juridică sunt cheltuieli de judecare a pricinii, care se cuantifică la suma de 2500 lei, plătiţi la contul avocatului prin ordinul de încasare a numerarului din data de 03 aprilie 2012. Cere reclamantul, Ion Harabagiu anularea ordinului nr. 329-p din 15 martie 2012 a Serviciului Vamal, în partea ce ţine de eliberarea din funcţie a lui Harabagiu Ion ca fiind emis contrar prevederilor legislaţiei în vigoare şi cu încălcarea procedurii stabilite, restabilirea în funcţia de inspector principal al Postului vamal Sculeni (auto), Biroul Vamal Ungheni, funcţie deţinută până la concedierea ilegală şi încasarea din contul Serviciului Vamal a salariului pentru absenţa forţată de la muncă şi a cheltuielilor de judecare a pricinii.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012, acţiunea a fost respinsă. La 16 aprilie 2012, Ion Harabagiu a depus cerere de recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea cererii de recurs, casarea hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de admiterea integrală a acţiunii. Recurentul, Ion Harabagiu, în motivarea cererii de recurs a indicat că prima instanţă la examinarea pricinii eronat a dat apreciere probelor prezentate la dosar şi incorect a aplicat prevederile legii materiale prin ce a emis o hotărîre ilegală.

În special, s-a invocat că raporturile de muncă au continuat efectiv ulterior expirării termenului contractului individual de muncă nr.246 din 10 martie 2010, inclusiv urmare a restabilirii în muncă dispusă prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 octombrie 2011. Mai mult ca atît, temeiul invocat în ordin după 1 an de zile nu se regăseşte în prevederile art. 63 şi art. 64 din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr.158-XVI din 04 iulie 2008, precum nu se regăsesc nici la art. 43 alin.(2) din Legea serviciului în organele vamale nr.1150-XIV din 20 iulie 2000. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărîrii primei instanţe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Conform art. 43 alin.(2) lit.b) al Legii serviciului în organele vamale nr.1150-XIV din 20 iulie 2000, eliberarea din serviciu poate avea loc la expirarea termenului de serviciu indicat în contract.

Din materialele dosarului s-a stabilit că Ion Harabagiu s-a adresat în instanţa de judecată cu acţiune către Serviciului Vamal prin care a solicitat anularea ordinului nr. 329-p din 15 martie 2012 a Serviciului Vamal, în partea ce ţine de eliberarea din funcţie a lui Harabagiu Ion ca fiind emis contrar prevederilor legislaţiei în vigoare şi cu încălcarea procedurii stabilite, restabilirea în funcţia de inspector principal al Postului vamal Sculeni (auto), Biroul Vamal Ungheni, funcţie deţinută până la concedierea ilegală şi încasarea din contul Serviciului Vamal a salariului pentru absenţa forţată de la muncă şi a cheltuielilor de judecare a pricinii. Prima instanţă a emis hotărîrea sus menţionată de respingere a acţiunii.

Analizând materialele dosarului în coraport cu normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios, Colegiul ajunge la concluzia că soluţia dată de prima instanţă este una legală şi întemeiată.

Astfel, actele cauzei denotă că Ion Harabagiu activează în cadrul organelor vamale din 04 martie 2003, ulterior prin ordinul 787-p din 12 octombrie 2009, ion Harabagiu a fost repus în funcţia de şef post vamal Sculeni (auto) începînd cu 12 octombrie 2009. La 10 martie 2010, între Ion Harabagiu şi Serviciul Vamal a fost încheiat un contract individual de muncă nr.246, potrivit căruia Ion Harabagiu a fost numit în funcţia de inspector principal în subdiviziunea Post vamal Sculeni pe un termen de 1 an, de la data de 10 martie 2010 pînă la data de 10 martie 2011. Prin ordinul nr.174-p din 11 martie 2010 a Serviciului Vamal „Cu privire la numirea în funcţie a colaboratorilor Biroului Vamal Ungheni”, Ion Harabagiu a fost numit prin transfer în cadrul Biroului vamal Ungheni în condiţiile contractului individual de muncă, eliberându-l din funcţia anterior deţinută, începînd cu 10 martie 2010. La 02 iulie 2010, Ion Harabagiu s-a adresat în instanţa de judecată prin care a solicitat anularea ordinului nr.174-p din 11 martie 2010, restabilirea în funcţie anterior deţinută, încasarea salariului şi obligarea pîrîtului de a încheia un al contract individual de muncă pe perioada nedeterminată.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 martie 2012, a fost casată hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 12 mai 2010 şi emisă o hotărîre nouă, prin care acţiunea lui Ion Harabagiu împotriva Serviciului Vamal privind anularea ordinului nr.174-p din 11 martie 2010, restabilirea în funcţie anterior deţinută, încasarea salariului şi obligarea pîrîtului de a încheia un al contract individual de muncă pe perioada nedeterminată a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin ordinul nr.1209-p din 10 noiembrie 2010 a Serviciului Vamal, lui Ion Harabagiu i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară, eliberarea din serviciu în organul vamal. La 03 decembrie 2010, Ion Harabagiu a contestat ordinul nr.1209-p din 10 noiembrie 2010 a Serviciului Vamal în instanţa de judecată.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 octombrie 2011, a fost admis recursul declarat de Ion Harabagiu şi casată hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2011 cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care acţiunea a lui Ion Harabagiu a fost admisă, fiind anulat ordinul nr.1209-p din 10 noiembrie 2010 a Serviciului Vamal şi restabilit Ion Harabagiu în funcţia deţinută de inspector principal la Postul vamal Sculeni (auto) Biroul vamal Ungheni, începînd cu data de 10 noiembrie 2010. Prin urmare, reieşind din cele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că prima instanţa just a constatat că Ion Harabagiu începînd cu data de 10 noiembrie 2010 şi pînă la 02 noiembrie 2011 nu a activat în cadrul Serviciului Vamal.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie susţine că argumentul recurentului invocat în susţinerea poziţiei sale de restabilire în funcţie precum că raporturile de muncă au continuat efectiv ulterior expirării termenului contractului individual de muncă nr.246 din 10 martie 2010, inclusiv urmare a restabilirii în muncă dispusă prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 octombrie 2011, este neîntemeiat şi urmează a fi respins. După cum s-a menţionat, la data de 02 iulie 2010 Ion Harabagiu s-a adresat în instanţa de judecată prin care a solicitat anularea ordinului nr.174-p din 11 martie 2010 a Serviciului Vamal „Cu privire la numirea în funcţie a colaboratorilor Biroului Vamal Ungheni”, restabilirea în funcţie anterior deţinută, încasarea salariului şi obligarea pîrîtului de a încheia un al contract individual de muncă pe perioada nedeterminată.

Astfel, prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 12 mai 2010, acţiunea a fost admisă parţial, fiind anulat parţial ordinul nr.174-p din 11 martie 2010 în partea eliberării lui Ion Harabagiu din funcţia de Şef-post vamal, Postul Vamal Sculeni (auto) şi numirea prin transfer în funcţia de inspector principal în cadrul postului vamal Sculeni şi restabilit Ion Harabagiu în funcţia de şef-post vamal, postul Vamal Sculeni (auto) cu încasarea plăţilor salariale cuvenite. Tot odată, hotărîrea în partea restabilirii în funcţia anterioară urmează a fi executată imediat. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 martie 2012, acţiunea lui Ion Harabagiu a fost respinsă.

În asemenea circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează poziţia primei instanţe că raporturile de muncă, ulteriore după încetarea contractului de muncă după data de 11 martie 2011 au continuat datorită litigiilor iniţiate de către Ion Harabagiu către Serviciul Vamal, fapt ce denotă cu certitudine poziţia Serviciului Vamal de a înceta raporturile de muncă cu Ion Harabagiu.

Prin urmare, este eronată concluzia recurentului că temeiul invocat în ordin după 1 an de zile nu se regăseşte în prevederile art. 63 şi art. 64 din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr.158-XVI din 04 iulie 2008, precum nu se regăsesc nici la art. 43 alin.(2) din Legea serviciului în organele vamale nr.1150-XIV din 20 iulie 2000. Or, art. 43 alin.(2) lit.b) al Legii serviciului în organele vamale nr.1150-XIV din 20 iulie 2000, indicat în ordinul de concediere prevede că eliberarea din serviciu poate avea loc la expirarea termenului de serviciu indicat în contract, iar dat fiind faptul că Ion Harabagiu a activat în cadrul Serviciului Vamal după data de 11 martie 2011, fiind impus prin hotărîrile judecătoreşti sus menţionate, ultimul a fost eliberat la data de 15 martie 2012, iar art. 82 lit. f) al Codului muncii, prevede expres că contractul individual de muncă încetează în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor în caz de expirare a termenului contractului individual de muncă pe durată determinată.

De asemenea, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie respinge argumentul recurentului că contractul individual de muncă nr.246 din 10 martie 2010, urma să fie semnat în corespundere cu Contractul colectiv de muncă din cadrul Serviciului Vamal pentru anii 2009 – 2012, fiind modificat prin Acordul adiţional înregistrat la data de 27 mai 2010, deoarece Ion Harabagiu în speţă nu a contestat contractul individual de muncă nr.246 din 10 martie 2010. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că argumentele recurentei expuse în cererea de recurs sunt declarative şi nu pot servi drept temei de admitere a cererii de recurs, iar alte argumente pertinente de către recurentă nu au fost prezentate.

Argumentele recurentei au fost obiectul dezbaterilor în şedinţa primei instanţe cărora le-a fost dată o apreciere cuvenită. În consecinţă, se constată că prima instanţa a determinat definitiv circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, a apreciat probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art.130 CPC, totodată în cadrul judecării pricinii au fost create condiţii egale şi obiective participanţilor la proces întru realizarea drepturilor sale procedurale. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, hotărîrea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de recurent sunt neîntemeiate şi similare argumentelor invocate în prima instanţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Ion Harabagiu şi de a menţine hotărîrea primei instanţe.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Ion Harabagiu. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Harabagiu împotriva Serviciului Vamal al RM cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea în funcţie şi încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Svetlana Novac judecătorul Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru Ion Corolevschi Nicolae Clima