3ra-1284/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: E.Clim dosarul nr. 3ra-1284/13 DECIZIE 02 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia, Tamara Chişcă-Doneva Ion Arhiliuc, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de Odobescu Mircea, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Odobescu Mircea împotriva Serviciului Vamal privind contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 28 februarie 2013 prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La 23 iulie 2012 Odobescu Mircea s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal privind contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 22.09.2003 a fost angajat în cadrul Serviciului Vamal al Republicii Moldova pentru o perioadă nedeterminată, însă ulterior a fost introdusă clauza termenului determinat şi prin contractul nr. 318 din 29.06.2010 s-a stabilit termenul de un an după care s-a prelungit încă pentru un an şi anume pînă la 29.06.2012. Menţionează că, prin ordinul Serviciului Vamal nr. 620-p din 29.06.2012 în legătură cu expirarea termenului de serviciu indicat în contractul individual de muncă nr. 318 din 29.06.2010, în temeiul art.43 alin.(2) lit.b) din Legea serviciului în organele vamale nr. 1150-XIV din 20.07.2000, a fost eliberat din funcţia de inspector superior al postului vamal Leuşeni - Albita (auto), Biroul Vamal Leuşeni.

Cu ordinul respectiv, a făcut cunoştinţă la 02.07.2012. Consideră că ordinul cu privire la eliberarea din serviciu este neîntemeiat din motiv că pînă la 29.06.2010 fiind angajat pe un termen nedeterminat, statutul de salariat era mai favorabil decît după 29.06.2010 cînd s-a trecut la forma scrisă a 1 contractului individual de munca şi introdusă clauza termenului determinat, clauză prin care consideră că s-au încălcat prevederile art. 12 din Codul muncii. Susţine reclamantul că prin trecerea la un termen determinat al contractului individual de muncă i s-au îngrădit unele drepturi, printre care dreptul la stabilirea raporturilor de muncă, ceea ce conform legislaţiei muncii nu este admis şi astfel de îngrădiri sunt nule.

De asemenea indică că termenul inclus în contractul individual de muncă nu poate avea efect retroactiv pentru acei salariaţi ce au fost angajaţi pentru o perioadă nedeterminată. Astfel, consideră că la 29.06.2010 nu a avut loc o angajare în cîmpul muncii, ci trecerea ulterioară la o formă scrisă a contractului, cu includerea în contractul scris a unor clauze ce nu existau în contractul verbal. Mai concretizează că la emiterea ordinului nr. 620-p din 29.06.2012 au fost încălcate prevederile art. 83 alin.(1) şi (4) din Codul muncii, nefiind astfel înştiinţat în scris de către angajator despre acest fapt, iar eliberarea din funcţie a avut loc fară acordul preliminar al organului sindical.

Cere reclamantul, constatarea nulităţii clauzei termenului determinat introdusă în contractul nr.318 din 29.06.2010, anularea ordinului Serviciului Vamal nr.620-p din 29.06.2012 privind eliberarea din serviciu în organul vamal, restabilirea în funcţia de inspector superior al Biroului vamal Leuşeni, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru şi a cheltuielilor de judecată. Ulterior, prin cerere reclamantul a solicitat repunerea în termenul de înaintare a acţiunii privitor la cerinţa de constatare a nulităţii clauzei termenului determinat introdusă în contractul nr. 318 din 29.06.2010.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 28 februarie 2013 capătul de cerere privind constatarea nulităţii clauzei termenului determinat introdusă în contractul nr. 318 din 29.06.2010 s-a respins în temeiul expirării termenului de prescripţie exctinctivă, iar capetele de cerere privind anularea ordinului nr. 620-p din 29.06.2012 privind eliberarea din serviciu în organul vamal, restabilirea în funcţia de inspector superior al Biroului vamal Leuşeni, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru şi a cheltuielilor de judecată sau respins ca nefondate. La 26 aprilie 2013 Odobescu Mircea a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În susţinerea recursului s-a invocat că instanţa de judecată nu a dat o apreciere completă probelor şi circumstanţelor cauzei, eronat a aplicat normele de drept material şi nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în cererea de chemare în judecată, iar motivarea instanţei privind respingerea acţiunii fiind una superficială şi neargumentată. 2 Consideră recurentul că prima instanţă eronat a constatat că la data expirării contractului individual de muncă nu mai era salariat, deoarece acest argument este combătut prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 25.06.2012 prin care ordinul Serviciului Vamal nr. 366-p din 22.03.2012 a fost anulat cu restabilirea sa în funcţia deţinută în condiţiile contractului individual de muncă începînd cu 22.03.2012.

Prin urmare, susţine că la momentul eliberării era salariat şi urma a fi preavizat conform prevederilor art. 83 alin.(1) din Codul munci. Mai menţionează recurentul că ordinul nr. 620-p din 29.06.2012 nu a fost adus la cunoştinţă la data emiterii acestuia, ci doar la 02.07.2012, astfel termenul contractului s-a prelungit în mod automat deoarece nici una din părţi nu a solicitat încetarea raporturilor de muncă. Verificînd în limitele invocate în recurs legalitatea hotărîrii atacate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Odobescu Mircea şi a menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 28 februarie 2013, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră concluziile primei instanţe întemeiate şi legale, rezultate din aprecierea justă a circumstanţelor pricinii şi aplicarea corectă a normelor de drept material. Potrivit art. 2 al Legii contenciosului administrativ, contractul administrativ semnifică, contractul încheiat de autoritatea publică, în virtutea prerogativelor de putere publică, avînd ca obiect administrarea şi folosirea bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea de servicii publice, activitatea funcţionarilor publici care reiese din relaţiile de muncă reglementate de statutul juridic al acestora.

În conformitate cu art. 1 şi 3 ale Legii serviciului în organele vamale, serviciul în organele vamale este un gen special de activitate în serviciul public prin care se exercită funcţiile, drepturile şi obligaţiile organelor vamale. Colaboratorul vamal este persoana cu funcţie de răspundere numită în condiţiile Legii serviciului în organele vamale nr. 1150-XIV din 20.07.2000. Conform art. 5 alin. (2) al legii nominalizate, angajarea în serviciu în organele vamale este benevolă şi se face în baza contractului individual de muncă care, conform art. 8 al Legii se încheie în scris între persoană şi Serviciul Vamal pe un termen de un an, 3 sau de 5 ani. 3 Conform art. 43 alin. (2) lit. b) al Legii serviciului în organele vamale, eliberarea din serviciu poate avea loc la expirarea termenului de serviciu indicat în contract.

Art. 82 alin. (1) lit.f) din Codul muncii, prevede expirarea termenului contractului individual de muncă pe durată determinată – de la data prevăzută în contract. Instanţa de judecată a constatat că, la 22.09.2003 Odobescu Mircea a fost angajat în cadrul Serviciului Vamal pentru o perioadă nedeterminată, ulterior fiind introdusă clauza termenului determinat. Astfel, prin contractul individual de muncă nr. 318 din 29.06.2010 s-a stabilit durata contractului de un an, după care prin acordul adiţional nr. 1 din 29.06.2011, durata contractului s-a prelungit încă pentru un an şi anume pînă la 29.06.2012.

Prin ordinul Serviciului vamal nr. 620-p din 29.06.2012 în legătură cu expirarea termenului de serviciu indicat în contractul individual de muncă nr. 318 din 29.06.2010, în temeiul art.43 alin.(2) lit.b) din Legea serviciului în organele vamale nr. 1150-XIV din 20.07.2000, Odobescu Mircea a fost eliberat din funcţia de inspector superior al postului vamal Leuşeni - Albita (auto) Biroul vamal Leuşeni. În acest sens, Colegiul menţionează că, intimatul era îndreptăţit a dispune în temeiul normelor indicate mai sus, eliberarea din funcţie a recurentului în legătură cu expirarea termenului contractului individual de muncă, or, ordinul nr.620-p din 29.06.2012 rezultă din contractul individual de muncă, pe care recurentul l-a semnat şi respectat, nefiind contestat în termenul stabilit de Lege.

Nu poate constitui temei pentru admiterea pretenţiilor recurentului faptul că la momentul eliberării din funcţie era salariat şi urma a fi preavizat conform prevederilor art. 83 alin.(1) din Codul munci. În acest context, prima instanţă corect a constatat că la data eliberării recurentului din funcţie, acesta nu deţinea funcţia anterior deţinută, din care considerente nu putea fi preavizat în sensul normei citate. Or, la data expirării contractului individual de muncă – 29.06.2012, recurentul era eliberat din serviciu în organul vamal prin ordinul Serviciului Vamal nr. 366-p din 22.03.2012. Astfel, angajatorul nu era obligat de a înştiinţa recurentul despre ulterioara eliberare din funcţie, deoarece conform contractului individual de muncă relaţiile contractuale între părţi urmau să fie epuizate la 29.06.2012.

Mai mult ca atît, instanţa de recurs menţionează şi faptul că conform pct.14 al contractului individual de muncă nr.318 din 29.06.2010 prezentul Contract poate fi prelungit, la dorinţa ambelor părţi, prin încheierea unui acord suplimentar cu cel puţin 10 zile înainte de expirarea termenului contractului, iar în lipsa unui acord suplimentar de prelungire, contractul se consideră încetat la expirarea termenului prevăzut în pct. 2 al acestuia. 4 Prin urmare, Serviciul Vamal în calitatea sa de angajator şi-a exprimat intenţia de a înceta relaţiile contractuale cu recurentul, avînd în vedere că acesta a fost eliberat anterior pe motivul aplicării sancţiunii disciplinare.

Conform art.17 alin.(1) lit.c) din Legea contenciosului administrativ nr.783-XIV din 10 februarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins (inclusiv şi cazul în care sunt înaintate de un funcţionar public împotriva unei autorităţi publice anumite pretenţii ce derivă din relaţiile de muncă) poate fi depusă în instanţa de judecată în termen de 30 de zile. Acest termen curge de la data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă. Conform art. 82 alin. (1) lit.f) din Codul muncii, contractul individual de muncă încetează în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor în caz de, expirare a termenului contractului individual de muncă pe durată determinată – de la data prevăzută în contract.

În această ordine de idei, Colegiul menţionează că despre clauzele contractuale recurentul cunoştea atît prin semnarea contractului la 29.06.2010, cît şi prin semnarea Acordului adiţional nr. 1 la 29.06.2011. Prin urmare, reieşind din cele stabilite, instanţa de recurs reţine că, contractul individual de muncă în privinţa căruia se solicită nulitatea clauzei cu privire la termenul contractului (termenul de un an) este contestat concomitent cu ordinul de concediere, dar nu la momentul încheierii acestuia, astfel, fiind omis termenul de contestare conform prevederilor legale, totodată, prin acest fapt fiind vizibilă manifestarea voinţei recurentului de a încheia contractul în cauză conform condiţiilor propuse.

În speţa dată, prima instanţă cu certitudine a constatat că, contractul a fost deja executat, iar termenul de adresare în instanţa de contencios administrativ a fost omis. Or, în cazul în care recurentul nu era de acord cu clauzele contractului individual de muncă, era în drept să se adreseze instanţei de judecată în termen de 30 de zile, din momentul semnării lui. În circumstanţele enunţate şi în contextul normelor de drept citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră justă concluzia primei instanţe privind respingerea acţiunii. Or, actul administrativ contestat este legal în fond, fiind emis conform prevederilor legale.

Argumentele recurentului invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a acestuia, deoarece se combat cu cele invocate mai sus şi se axează asupra circumstanţelor, care au fost constatate şi elucidate pe deplin de către prima instanţă, avînd la bază cumulul de probe, apreciate cu respectarea normelor de drept material. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere că circumstanţele pricinii au fost constatate de prima instanţă, care a examinat pricina sub toate aspectele, a 5 verificat şi a apreciat probele prezentate, aplicînd corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de recurs declarată de către Odobescu Mircea şi a menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către Odobescu Mircea. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 28 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Odobescu Mircea împotriva Serviciului Vamal privind contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Tamara Chişcă-Doneva Ion Arhiliuc Valentina Clevadî 6