3ra-1440/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1440/14 prima instanţă: Iu. Sciastlivîi instanţa de apel: S. Caitaz, A. Doga, A. Nogai ÎNCHEIERE 13 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat către Consiliul orăşenesc Ialoveni raionul Ialoveni privind anularea parţială a deciziei nr. 04-04 din 16 august 2013. împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Consiliul orăşenesc Ialoveni şi casată hotărârea judecătoriei Ialoveni din 08 mai 2014, de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă: La data de 26 noiembrie 2013 Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a înaintat o cerere de chemare în judecată către Consiliul orăşenesc Ialoveni cu privire la anularea parţială a Deciziei Consiliului orăşenesc Ialoveni nr. 04.04 din 16 august 2013. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat, că la data de 16 august 2013, Consiliul orăşenesc Ialoveni a adoptat decizia 04-04 „Cu privire la rectificarea bugetului oraşului şi alocarea mijloacelor financiare”,

prin care au fost alocate mijloace financiare în sumă totală de 80000 lei pentru finanţarea lucrărilor de construcţie şi reparaţie a bisericilor „Sfîntul Vasile” şi „Sfinţii Martiri Brîncoveni” din or. Ialoveni. Indică reclamantul că, în rezultatul verificării s-a constatat că decizia în cauză a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legislaţiei în vigoare. În aşa condiţii la data de 17 septembrie 2013, în adresa pârâtului a fost expediată notificarea nr.l304/OT4-1073 prin care au solicitat abrogarea parţială a deciziei nr.04-04 din 16 august 2013 „Cu privire la rectificarea bugetului oraşului şi alocarea mijloacelor financiare”. Solicită reclamantul anularea parţială a deciziei Consiliului orăşenesc Ialoveninr.04-04 din 16 august 2013 anume în partea finanţării lucrărilor de construcţie şi reparaţie a bisericilor ”Sfîntul Vasile” şi ”Sfinţii Martiri Brîncoveni” pentru care au fost alocate 80 000 lei din bugetul oraşului Ialoveni.

Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 08 mai 2014 acţiunea a fost admisă integral. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, Consiliul orăşenesc Ialoveni a depus cererea de apel, prin care a solicitat admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea intentată să fie respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2014, a fost admis apelul declarat de către Consiliul orăşenesc Ialoveni, s-a casat hotărârea judecătoriei Ialoveni din 08 mai 2014 şi s-a pronunţat o nouă hotărâre prin care, cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de stat către Consiliul orăşenesc Ialoveni privind anularea actului administrativ a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 24 septembrie 2014, Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea în vigoare a hotărârii Judecătoriei Ialoveni din 08 mai 2014. În motivarea recursului Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a invocat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel şi o consideră neîntemeiată şi pasibilă de a fi casată. În special, indică recurentul că, potrivit art. 7 al Legii nr. 397 din 16 octombrie 2003 privind finanţele publice locale, prevede că în bugetele unităţilor administrativ-teritoriale se prevăd alocaţii necesare asigurării funcţionării instituţiilor publice şi serviciilor publice din unitatea administrativ-teritorială respectivă.

Astfel invocă Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat că, reclamantul nu a prezentat careva probe ce ar confirma că bisericile cărora le-au fost alocate mijloace financiare ar fi înregistrate conform legislaţiei ca instituţii publice ale oraşului Ialoveni. Mai indică recurentul că instanţa de apel a făcut trimiterea în mod eronat la prevederile Legii nr. 397 -XV din 16 octombrie 2003 privind finanţele publice locale menţionând că suma de 80.0 mii lei a fost alocate din supravenitul format la capitolul 111.00 şi nu din bugetul oraşului. Susţine recurentul că conform ordinului Ministrului Finanţelor nr. 91 din 20.08.2008 privind clasificaţia bugetară, anexa nr. 1 capitolul 111 codul 00 sunt veniturile bugetare încasate din impozitele pe venit, parte componentă a bugetului local.

Astfel, suma de 80.0 mii lei este parte componentă a bugetului oraşului care conform deciziei consiliului orăşenesc nr. 04-04 din 16.08.2013 au fost alocaţi contrar prevederilor legale . Mai mult ca atât, conform prevederilor art. 15 al Legii nr.125 din 11.05.2007 privind libertatea de conştiinţă, de gândire şi de religie, cultele religioase sânt autonome, separate de stat, egale în drepturi în faţa legii şi a autorităţilor publice, iar statul nu intervine în activitatea religioasă a cultelor. Examinând cererea de recurs declarată de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicând corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărâri instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat având caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel, s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi având în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă