2rh-274/14 — Recunoaşterea drept unicul proprietar al bunului imobil

prima instanţă: A. Sandu dosarul nr. 2rh-274/14 instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican instanţa de recurs: I. Sîrcu, V. Clevadî, I. Oprea, I. Druţă, T. Chişca-Doneva ÎNCHEIERE 12 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând cererea de revizuire depusă de către Borta Igor, succesorul în drepturi lui Borta Vladimir, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Borta Vladimir împotriva Anei Borta cu privire la recunoașterea drept unicul proprietar al bunului imobil și încasarea cheltuielilor de judecată și la cererea reconvențională a Anei Bortă împotriva lui Borta Igor succesorul în drepturi a lui Borta Vladimir cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate comună în devălmășie, împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 28 mai 2014, prin care a fost respins recursul declarat de către Borta Igor, succesorul în drepturi a lui Borta Vladimir, şi menținută decizia Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2013 și hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 20 mai 2013, prin care acțiunea inițială a fost respinsă, iar acțiunea reconvențională a fost admisă, c o n s t a t ă: La 04 mai 2011, Borta Vladimir a depus cerere de chemare în judecată împotriva Anei Bortă cu privire la recunoașterea drept unicul proprietar al bunul imobil și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că s-a aflat în căsătorie cu Borta Tamara din anul 1978 şi pînă în anul 1999. Din căsătoria comună au 2 copii care au atins vîrsta majoratul. Menționează că în timpul căsătoriei, împreună cu soţia au construit casa de locuit cu suprafaţa de 123,8 m.p., din str. Entuziaștilor 27, or. Ialoveni, care după desfacerea căsătoriei, prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 21 decembrie 2000, a fost partajată, fiind atribuit fiecăruia cîte ½ cotă-parte. La data de 22 aprilie 2003, a încheiat căsătoria cu Barcaru Ana. Susţine că prin contractul de vînzare-cumpărare nr. 3735 din 31 iulie 2003, a vîndut cota-parte a sa din casa de locuit construită în timpul căsătoriei cu Borta Tamara la preţul de 8 000 dolari SUA, iar de banii obținuți în baza contractului de vînzare- cumpărare nr. 3965 din 22 august 2003, a procurat apartamentul nr. 7 din str. Alexandru cel Bun, or.

Ialoveni. Consideră reclamantul că în timpul căsătoriei cu Borta Ana nu au dobîndit nici un imobil în comun, insistînd că este unicul proprietar al imobilului procurat. Solicită reclamantul Bortă Vladimir recunoașterea drept unic proprietar al apartamentului nr. 7 din str. Alexandru cel Bun 3, or. Ialoveni și încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 29 iunie 2011, acțiunea a fost admisă fiind recunoscut Bortă Vladimir ca proprietar unic al apartamentului nr. 7 din str. Alexandru cel Bun, or. Ialoveni, cu nr. cadastral 550120008201007 și încasat de la Borta Ana în beneficiul lui Borta Vladimir taxa de stat în mărime de 420 lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2012, a fost admis apelul declarat de către Borta Ana, casată hotărârea primei instanțe și remisă pricina spre rejudecare în prima instanță în alt complet de judecată.

La 22 octombrie 2012, Borta Ana a depus o acțiune reconvențională împotrivă lui Borta Igor succesorul în drepturi a lui Borta Vladimir cu privire recunoașterea dreptului de proprietate comună în devălmășie. În motivarea acțiunii reconvenționale Borta Ana a indicat că la 22 aprilie 2003 a înregistrat căsătoria cu Borta Vladimir. Susţine că în timpul căsătoriei în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 3735 din 31 iulie 2003, au cumpărat apartamentul nr. 7 din str. Alexandru cel Bun 3, or. Ialoveni, pe care ulterior l-au reconstruit capital și au construit încă o odaie de locuit, bucătărie, veceu, baie, fiind astfel mărită radical suprafața și valoarea acestuia. Menționează că ulterior relațiile de familie cu Borta Vladimir s-au înrăutățit, constituind motiv pentru a depune acțiunea în instanță de judecată cu privire la desfacerea căsătoriei.

Susține că Borta Igor, succesor în drepturi a lui Borta Vladimir, invocă dezacordul cu faptul că imobilul dobândit în timpul căsătoriei constituie proprietate comună în devălmășie a soților, creându-i obstacole de a se folosi de el, din motiv că apartamentul menționat este înregistrat în Registrul bunurilor imobile doar pe numele lui Borta Vladimir și a fost procurat doar din mijloacele bănești proprii. Însă, conform prevederilor art. art. 20, 21 al Codului familiei, bunurile dobândite de către soți în timpul căsătoriei aparțin cu drept de proprietate în devălmășie chiar dacă sunt procurate sau depuse pe numele unuia dintre soți, pe când pârâtul îi îngrădește acest drept, deși, apartamentul a fost procurat în timpul căsătoriei, iar la achitarea sumei a bunului imobil a participat cu mijloace bănești proprii.

Solicită recunoașterea dreptului de proprietate comun în devălmășie a soților Borta Ana și Bortă Vladimir pe cote-părți egale asupra apartamentului nr.7, inclusiv și a construcțiilor anexe, din str. Alexandru cel Bun 3, or. Ialoveni. La 01 aprilie 2013, Borta Igor a depus o cerere de concretizare a cerințelor acțiunii inițiale, în care a invocat că apartamentul nr. 7 din str. Alexandru cel Bun 3, or. Ialoveni a fost procurat din banii personali a lui Borta Vladimir, respectiv, apartamentul în litigiu nu a fost dobîndit de către Borta Vladimir de comun cu Borta Ana. Solicită Bortă Igor, recunoașterea lui Bortă Vladimir drept unic proprietar al apartamentului nr. 7 din str. Alexandru cel Bun 3, or.

Ialoveni și încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 20 mai 2013, acțiunea inițială a fost respinsă ca neîntemeiată, iar acțiunea reconvențională a fost admisă, apartamentul nr. 7 din str. Alexandru cel Bun 3, or. Ialoveni fiind recunoscut proprietate comună în devălmășie a soților Borta Vladimir și Borta Ana. Prin decizia Curții de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Borta Igor, succesorul în drepturi a lui Borta Vladimir, şi menținută hotărârea primei instanțe. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 28 mai 2014, a fost respins recursul declarat de către Borta Igor, succesorul în drepturi a lui Borta Vladimir, și menținută decizia instanței de apel și hotărârii primei instanțe.

La 24 iunie 2014, Borta Igor, succesorul în drepturi a lui Borta Vladimir, a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanței de recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de recurs, deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu pronunţarea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii iniţiale şi respingerea acţiunii reconvenţionale.

În motivarea cererii de revizuire a invocat că la adoptarea hotărîrii instanţele judecătoreşti au comis o eroare şi nu au aplicat corect legea materială, şi anume recomandările Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie, cu privire la aplicarea unor dispoziţii ale Codului civil şi ale altor acte normative referitoare la dreptul de proprietate privată asupra imobilelor nr.2 din 27 martie 2006, pct. 21 a căreia stabileşte că în cazul în care imobilul locativ constituie proprietate personală a unuia dintre soţi, indiferent de momentul dobîndirii proprietăţii, înainte sau după încheierea căsătoriei, şi acesta este înstrăinat sau înlocuit în alt mod cu un alt bun (ex.: apartamentul - proprietate personală a unui soţ a fost vîndut şi din banii obţinuţi a fost cumpărată o casă de locuit), bunul ulterior dobîndit va constitui proprietate devălmaşă a soţilor, acţionînd prezumţia legală a proprietăţii în devălmăşie.

Regula expusă comportă o excepţie - situaţia în care soţul, în a cărei proprietate personală s-a aflat imobilul iniţial, dovedeşte că imobilul ulterior achiziţionat s-a edificat din banii obţinuţi din înstrăinarea imobilului său personal, caz în care va acţiona înlocuirea în cadrul patrimoniului personal a bunurilor, caz în care imobilul dobîndit ulterior poate fi recunoscut de către instanţă - proprietate personală a soţului reclamant. Consideră că actele juridice încheiate şi consecutivitatea acestora răstoarnă prezumţia proprietăţii devălmaşe a părţilor. Astfel, invocă că la materialele pricinii au fost prezentate probe prin care se confirmă cu certitudine că apartamentul nr. 7 situat în or.

Ialoveni, str. Alexandru cel Bun 3, compus din trei odăi, cu suprafața de 28,8 m.p. a fost procurat din mijloacele financiare proprii, ce se demonstrează prin cronologia înscrisurilor: prin contractul de arvună nr. 2765 din 25 iulie 2003, se atestă că au primit un avans pentru vinderea imobilului litigios, prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 2765 din 25 iulie 2003, se arestă că Borta Vladimir a vândut ½ cotă parte a casei de locuit, care a fost partajată de instanță de judecată în suma de 8000 de dolari SUA cât și prin contractul de vânzare- cumpărare nr. 3965 din 22 august 2003, prin care Borta Vladimir a procurat de la Repeşco Trofim apartamentul litigios la prețul de 14000 lei, care au fost achitați la data semnării.

Menţionează că instanțele nu au apreciat consecutivitatea actelor juridice încheiate și dobândirea imobilului după primirea sumei contractului, deoarece, în termen de o lună s-a efectuat ofertele de a procura careva imobil, eliberarea extraselor, perfectarea actelor etc. Insistă că Borta Vladimir a primit mijloacele bănești în urma vânzării bunului imobil dobândit în prima căsătorie, iar la 31 iulie 2003, şi a procurat un alt imobil la 22 august 2003, astfel, demonstrând că a procurat imobilul din sume băneşti personali, la care Borta Ana nu a contribuit, pe cînd ultima pe parcursul examinării pricinii nu a prezentat careva probe concludente și pertinente care ar demonstra că în perioada conviețuirii cu Borta Vladimir a contribuit la procurarea apartamentului.

La fel, susţine că instanţele judecătoreşti nu au dat apreciere nici faptului că căsătoria dintre Borta Vladimir şi Borta Ana a fost încheiată la 22 aprilie 2003, iar imobilul litigios a fost procurat la 22 august 2003, pe banii dobîndiţi de către Borta Vladimir din vînzarea ½ cotei-părţi ai casei de locuit, proprietatea personală a ultimului. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă din considerentele ce urmează. La caz, se constată că cererea de revizuire este depusă de către Borta Igor, succesorul în drepturi a lui Borta Vladimir, împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 28 mai 2014, prin care a fost respins recursul declarat de către Borta Igor, succesorul în drepturi a lui Borta Vladimir, și menținută decizia instanței de apel și hotărârii primei instanțe.

Este de reţinut că deşi, Borta Igor, succesorul în drepturi a lui Borta Vladimir,a depus cererea de revizuire împotriva actului de dispoziţie al instanţei de recurs, ultimul nu a invocat nici un temei de declarare a revizuirii. În acest context se va remarca că în conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC şi anexându-se probele ce le confirmă. Din dispoziţiile legale enunţate urmează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC. Prin prisma normei enunţate, la caz se constată că revizuentul Borta Igor, succesorul în drepturi a lui Borta Vladimir, în cererea de revizuire nu a invocat nici un temei prevăzut la art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii, ci a oferit împrejurări ce ţin de fondul cauzei, care nu se încadrează în temeiurile reglementate de acest articol. În acest context, Colegiul constată că prin revizuirea în sensul declarat se pretinde nu corectarea erorilor judiciare şi omisiunilor justiţiei, dar anularea unei hotărâri irevocabile, fapt care direct contravine atât dispoziţiilor legii naţionale, cât şi celor internaţionale.

Astfel, admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză.

Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Din considerentele menţionate şi având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Borta Igor succesorul în drepturi a lui Borta Vladimir în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Borta Vladimir împotriva Anei Borta cu privire la recunoașterea drept unicul proprietar al bunului imobil și încasarea cheltuielilor de judecată și la cererea reconvențională a Anei Bortă împotriva lui Borta Igor succesorul în drepturi a lui Borta Vladimir cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate comună în devălmășie Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva