2ra-1280 — Recunoaşterea drep unicul proprietar al bunului imobil

prima instanță : A. Sandu dosarul nr. 2ra-1280/14 instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican DECIZIE 28 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druță Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Borta Igor succesorul în drepturi a lui Borta Vladimir, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Borta Vladimir împotriva Anei Borta cu privire la recunoașterea drept unicul proprietar al bunul imobil și încasarea cheltuielilor de judecată și la cererea reconvențională a Anei Bortă împotrivă lui Borta Igor succesorul în drepturi a lui Bortă Vladimir cu privire recunoașterea dreptului de proprietate comună în devălmășie, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 17 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Borta Igor și menținută hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 20 mai 2013, prin care acțiunea inițială a fost respinsă iar acțiunea reconvențională a fost admisă, c o n s t a t ă: La 04 mai 2011, Borta Vladimir a depus cerere de chemare în judecată împotriva Anei Bortă cu privire la recunoașterea drept unicul proprietar al bunul imobil și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că s-a aflat în căsătorie cu Borta Tamara din anul 1978 şi pînă în anul 1999. Din căsătoria comună au 2 copii care au atins vîrsta majoratul. Menționează că în timpul căsătoriei, împreună cu soţia sa au construit casa de locuit cu suprafaţa de 123,8 m.p., din str. Entuziaștilor 27 or. Ialoveni, care după desfacerea căsătoriei, prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 21 decembrie 2000, a fost partajată, fiind atribuit fiecăruia cîte ½ cotă-parte. La data de 22 aprilie 2003, a încheiat căsătoria cu Barcaru Ana. Susţine că prin contractul de vînzare-cumpărare nr. 3735 din 31 iulie 2003, a vîndut cota-parte a sa din casa de locuit construită în timpul căsătoriei cu Borta Tamara la preţul de 8 000 dolari SUA, iar de banii obținuți în baza contractului de vînzare- cumpărare nr. 3965 din 22 august 2003, a procurat apartamentul nr. 7 din str. Alexandru cel Bun or.

Ialoveni. Consideră reclamantul că în timpul căsătoriei cu Borta Ana nu a dobîndit nimic în comun el fiind unicul proprietar al imobilului procurat. Solicită reclamantul Bortă Vladimir recunoașterea drept unic proprietar al apartamentului 7 din str. Alexandru cel Bun 3 din or. Ialoveni și încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 29 iunie 2011, acțiunea a fost admisă fiind recunoscut Bortă Vladimir ca proprietar unic al apartamentului nr. 7 din str. Alexandru cel Bun , or. Ialoveni, cu nr. cadastral 550120008201007 și încasat de la Borta Ana în beneficiul lui Borta Vladimir taxa de stat în mărime de 420 lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2012, a fost admis apelul declarat de către Borta Ana, casată hotărârea primei instanțe și remisă pricina spre rejudecare în prima instanță în alt complet de judecată.

La 22 octombrie 2012, Borta Ana a depus o acțiune reconvențională împotrivă lui Borta Igor succesorul în drepturi a lui Borta Vladimir cu privire recunoașterea dreptului de proprietate comună în devălmășie. În motivarea acțiunii reconvenționale Borta Ana a indicat că la 22 aprilie 2003 a înregistrat căsătoria cu Borta Vladimir. Susţine că în timpul căsătoriei în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 3735 din 31 iulie 2003, au cumpărat apartamentul nr. 7 din str. Alexandru cel Bun 3 or. Ialoveni, pe care ulterior l-au reconstruit capital și au construit încă o odaie de locuit, bucătărie, veceu, baie, fiind astfel mărită radical suprafața și valoarea acestuia. Menționează că ulterior relațiile de familie cu Borta Vladimir s-au înrăutățit, fiind motiv pentru a depune acțiunea în instanță de judecată cu privire la desfacerea căsătoriei.

Susține că Borta Igor, succesor în drepturi a lui Borta Vladimir, invocă dezacordul cu faptul că imobilul dobândit în timpul căsătoriei constituie proprietate comună în devălmășie a soților, creându-i obstacole de a se folosi de el, din motiv că apartamentul menționat este înregistrat în Registrul bunurilor imobile doar pe numele lui Borta Vladimir și a fost procurat doar din mijloacele bănești proprii. Însă, conform prevederilor art. art. 20, 21 al Codului familiei, bunurile dobândite de către soți în timpul căsătoriei aparțin cu drept de proprietate în devălmășie chiar dacă sunt procurate sau depuse pe numele unuia dintre soți, pe când pârâtul îi îngrădește acest drept, deși, apartamentul a fost procurat în timpul căsătoriei, iar la achitarea sumei a bunului imobil a participat cu mijloace bănești proprii.

Solicită recunoașterea dreptului de proprietate comun în devălmășie a soților Borta Ana și Bortă Vladimir pe cote-părți egale asupra apartamentului nr.7, inclusiv și a construcțiilor anexe, din str. Alexandru cel Bun 3 or. Ialoveni. La 01 aprilie 2013, Borta Igor a depus o cerere de concretizare a cerințelor acțiunii inițiale, în care a invocat că apartamentul nr. 7 din str. Alexandru cel Bun 3 or. Ialoveni a fost procurat din banii personali a lui Borta Vladimir, respectiv apartamentul în litigiu nu a fost dobîndit de către Borta Vladimir în comun cu Borta Ana. Solicită Bortă Igor, recunoașterea lui Bortă Vladimir drept unic proprietar al apartamentului nr. 7 din str. Alexandru cel Bun 3, or.

Ialoveni și încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 20 mai 2013, acțiunea inițială a fost respinsă ca neîntemeiată, iar acțiunea reconvențională a fost admisă, apartamentul nr. 7 din str. Alexandru cel Bun 3, or. Ialoveni fiind recunoscut proprietate comună în devălmășie a soților Borta Vladimir şi Borta Ana. Prin decizia Curții de Apel din 17 decembrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Borta Igor şi menținută hotărârea primei instanțe. La 11 februarie 2014, Borta Igor, succesorul în drepturi al lui Borta Vladimir, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea inițială să fie admisă iar acțiunea reconvențională respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanței de apel considerând-o ilegală și neîntemeiată din motiv că concluziile expuse în decizie sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii și rezultate din interpretarea eronată a legii. Menționează că instanțele judecătorești nu au apreciat consecutivitatea actelor juridice încheiate într-o perioadă scurtă de timp și anume: contractul de arvună nr. 2765 din 25 iulie 2003, prin care Borta Vladimir și Borta Tamara au primit arvună pentru vinderea imobilului construit în timpul căsătoriei, contractului de vînzare-cumpărare nr. 3735 din 31 iulie 2003, prin care Borta Vladimir a vîndut ½ cotă-parte a casei de locuit și contractul de vînzare-cumpărare nr. 3965 din 22 august 2003, prin care Borta Vladimir a procurat de la Repeșco Trofim apartamentul nr. 7 din str. Alexandru cel Bun 3 or.

Ialoveni, care confirmă cu certitudine că Borta Vladimir din banii săi personali, obținuți în urma vînzării bunului dobîndit în prima căsătorie a procurat apartamentul 7 din str. Alexandru cel Bun 3, or. Ialoveni. Afirmă recurentul că, Borta Ana în perioada conviețuiri în comun cu Borta Vladimir nu a fost angajată în cîmpul muncii, mai mult ca atît a plecat peste hotarele țării în Israel și nu s-a mai interesat de soarta lui Borta Vladimir, care a decedat la 23 februarie 2012. Consideră că în cadrul examinării cauzei instanțele judecătorești au aplicat eronat normele de drept material, cu atît mai mult că Bortă Ana nu a confirmat prin careva probe faptul că a participat la procurarea imobilului în litigiu, iar actele juridice încheiate și consecutivitatea acestora răstoarnă prezumția proprietății în devălmașie a părților.

Cu referire la pct. 21 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 2 din 27 martie 2006 și art. 371 al. (2) Cod civil, menționează că în cadrul examinării cauzei s-a stabilit că imobilul în litigiu a fost procurat din înstrăinarea imobilului personal al lui Borta Vladimir, dobîndit în timpul primei căsătorii, din care considerente imobilul procurat urmează să fie recunoscut de către instanță proprietate personală a soțului reclamant. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Înaintând acţiunea în judecată împotriva lui Borta Ana, Borta Vladimir a solicitat să fie recunoscut drept unic proprietar al apartamentului nr. 7 din str. Alexandru cel Bun 3 or. Ialoveni. La rândul său, Borta Ana înaintând acţiunea reconvenţională împotriva Borta Igor succesorul în drepturi a lui Borta Vladimir, a solicitat recunoașterea dreptului de proprietate comună în devălmășie a soților. Fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, instanţele judecătoreşti, au ajuns la concluzia netemeiniciei acțiunii inițiale şi temeiniciei acțiunii reconvenționale recunoscînd apartamentul nr.7 din str. Alexandru cel Bun 3, or.

Ialoveni, proprietate comună în devălmășie a soților Borta Vladimir și Borta Ana. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că soluţia dată de către instanţele judecătoreşti este una legală şi întemeiată. În susţinerea concluziei enunţate instanţa de recurs reţine că pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că la data de 21 ianuarie 1999, a fost desfăcută căsătorie între Borta Vladimir și Borta Tamara, iar prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 21 decembrie 2000, a fost dispusă partajarea averii comune a soților Borta Vladimir și Borta Tamara și anume partajarea casei de locuit din str. Entuziaștilor 27, or.

Ialoveni (f.d. 10-12). Tot actele cauzei atestă că la data de la 22 aprilie 2003, Borta Vladimir a înregistrat căsătorie cu Borta (Barcaru) Ana. Este cert și faptul că la data de 31 iulie 2003, în baza contractului de vînzare- cumpărare nr. 3735, Borta Vladimir și Borta Tamara, au vîndut casa de locuit cu terenul aferent din str. Entuziaștilor 27, or. Ialoveni, care constituie proprietate comună în devălmășie a soților cu prețul de 110400 lei (f.d. 12-13), iar în temeiul contractului de vînzare-cumpărare nr. 3965 din 22 august 2003, Borta Vladimir a cumpărat apartamentul nr. 7 din str. Alexandru cel Bun or. Ialoveni cu suprafața de 28,8 m.p. inclusiv suprafața locativă 21,5 m.p. contra sumei de 14 000 lei (f.d.

19). Tot materialul probator atestă că ulterior, la apartamentul nr. 7 din str. Alexandru cel Bun 3 or. Ialoveni, Borta Vladimir împreună că Borta Ana au construit o anexă constituită dintr-o odaie și demisol cu suprafața de 40,6 m.p, valoarea de piață a apartamentului conform Raportului de evaluare întocmit de Centrul Expertize Independente la data de 22 noiembrie 2012 constituind suma de 405 000 lei (69-91). Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 13 iulie 2010, căsătoria încheiată la data de 22 aprilie 2003, între Borta Vladimir și Borta Ana a fost desfăcută (f.d. 115) La data de 23 februarie 2012, Borta Vladimir a decedat, iar toată averea rămasă după decesul lui Borta Vladimir a fost testată succesorului său în drepturi Borta Igor în baza testamentului nr. 6519 din 17 august 2009 (f.d.

108. 116). Conform art. 371 CPC, bunurile dobîndite de soţi în timpul căsătoriei sînt proprietatea lor comună în devălmăşie dacă, în conformitate cu legea sau contractul încheiat între ei, nu este stabilit un alt regim juridic pentru aceste bunuri. Orice bun dobîndit de soţi în timpul căsătoriei se prezumă proprietate comună în devălmăşie pînă la proba contrară. În conformitate cu art. 19 Codul familiei, bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei sînt supuse regimului proprietăţii în devălmăşie. Regimul legal al bunurilor soţilor acţionează în măsura în care nu este modificat de contractul matrimonial. Iar, reieșind din prevederile art. 20 alin. (1), (3-5) Codul familiei, bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei aparţin ambilor cu drept de proprietate în devălmăşie, conform legislaţiei.

Sînt proprietate în devălmăşie a soţilor bunurile mobile şi imobile, valorile mobiliare, depunerile şi cotele de participaţie în capitalul social din instituţiile financiare sau societăţile comerciale, care au fost construite, constituite, procurate sau făcute din contul mijloacelor comune, precum şi alte bunuri dobîndite în timpul căsătoriei, chiar dacă sînt procurate sau depuse pe numele unuia dintre soţi. Dreptul la proprietate în devălmăşie se extinde şi asupra soţului care nu a avut un venit propriu, fiind ocupat cu gospodăria casnică, cu educaţia copiilor sau din alte motive temeinice. Sînt proprietate în devălmăşie a soţilor bunurile care au fost dobîndite din ziua încheierii căsătoriei pînă în ziua încetării acesteia.

Sub acest aspect, prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor enunţate, este evident că, bunului în litigiu, şi anume, apartamentului nr. 7 din str. Alexandru cel Bun 3 or. Ialoveni, i se aplică regim de proprietate comună în devălmăşie, iar proprietatea în devălmășie se prezumă a fi egală pînă la proba contrară, Borta Vladimir și Borta Ana deţinând cîte ½ cotă-parte din apartamentul procurat de Borta Vladimir la data de 22 august 2003, în timp ce se afla în căsătorie cu Borta Ana. În circumstanțele relatate, instanțele judecătorești întemeiat au admis cerințele acțiunii reconvenționale și justificat au recunoscut apartamentul nr. 7 din str. Alexandru cel Bun 3 or. Ialoveni ca proprietate comună în devălmășie a soților Borta Ana și Borta Vladimir, pe cînd argumentele recursului precum că unicul proprietar al apartamentului respectiv este Borta Vladimir fiind neîntemeiate și lipsite de suport juridic.

Or, faptul că Bortă Vladimir a încheiat contractul de vînzare-cumpărare a apartamentului de unul singur în scurt timp după vînzarea casei de locuit din str. Entuziaștilor 27 or. Ialoveni, construită în timpul căsătoriei cu Borta Tamara, nu atestă faptul că Bortă Vladimir a procurat din bani personali apartamentul în litigiu și este unicul proprietar al apartamentului procurat, cu atît mai mult că în cadrul examinării cauze s-a constatat cu certitudine că apartamentul a fost reconstruit, fiind majorată esențial valoarea de piață a acestuia.

În context, sunt apreciate critic și argumentele recurentului precum că în timpul căsătoriei cu Borta Vladimir, Borta Ana nu a fost angajată în cîmpul muncii și nu a confirmat participarea sa la procurarea imobilului, deoarece reieșind din revederile art. 20 alin. (4) Codul familiei, dreptul la proprietate în devălmăşie se extinde şi asupra soţului care nu a avut un venit propriu, fiind ocupat cu gospodăria casnică, cu educaţia copiilor sau din alte motive temeinice. În această ordine de idei, se constată că şi alte argumente invocate în recurs nu pot fi reţinute, deoarece acestea se combat cu cele descrise şi se axează asupra circumstanţelor, care au fost constatate şi elucidate pe deplin de către instanţa de apel, având la bază cumulul de probe apreciate cu respectarea normelor de drept procedural şi susţinute de normele de drept material.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs. Mai mult că aceste argumente nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Faţă de cele ce preced, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Borta Igor, succesorul în drepturi a lui Borta Vladimir.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 20 mai 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Borta Vladimir împotriva Anei Borta cu privire la recunoașterea drept unicul proprietar al bunul imobil și încasarea cheltuielilor de judecată și la cererea reconvențională a Anei Bortă împotrivă lui Borta Igor succesorul în drepturi a lui Bortă Vladimir cu privire recunoașterea dreptului de proprietate comună în devălmășie. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulie Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druță Tamara Chişca-Doneva