3ra-1435/14 — Obligarea atribuirii terenului cu destinaţie grădină

Judecătoria Buiucani Dosarul nr. 3ra-1435/14 Mun. Chişinău Judecător: D. Dulghieru Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Cernat, A. Gavriliţă, A. Pahopol Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 12 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Viniţchaia Ana, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Viniţchaia Ana către Consiliul oraşului Durleşti privind anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2014, CONSTATĂ : La data de 17.06.2013, reclamanta Viniţchaia Ana s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei or.

Durleşti şi Consiliului or. Durleşti cu privire la obligarea atribuirii terenului cu destinaţie grădină. În motivarea acţiunii a invocat că, prin hotărîrea Comitetului Executiv al Sovietului sătesc or. Durleşti de deputaţi ai poporului nr. 9/1 din 08.12.1993 „Cu privire la îndeplinirea art. 82 al Codului Funciar”, i-a fost atribuit un lot cu destinaţia grădină în sectorul, amplasat în regiunea şoseaua Poltava - Truşeni, în prelungirea străzii Alba Iulia (însemnat geometric - numit sectorul nr. 126) cu suprafaţa de 0,05 ha. Conform planului general al parcelei de teren, sectorul de pămînt repartizat reclamantei era al 5-lea teren de la şoseaua Poltava, în apropiere de drumul ce duce în direcţia satului Truşeni.

La acel moment terenurile erau amplasate în ordinea următoare: 1 - Nereanu, 2 - Nereanu, 3- Bucsan, 4 - Bucsan, 5- Ana Viniţchaia şi 6 — Valeriu Bulavca şi Ana Bulavca. În calitate de vecini cu terenul său au fost E.Bucsan şi V.Bulavca, terenul său fiind în mijloc. Titlu de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nu i-a fost eliberat de către Primăria or. Durleşti. E. Bucsan şi-a înstrăinat terenul său şi la acel moment avea în proprietate terenul nr. 5, care a fost atribuit reclamantei. Acest lucru a avut loc în rezultatul unor tranzacţii de vînzare - cumpărare a mai multor terenuri, noi cumpărători dorind să comaseze aceste terenuri. Mai indică reclamanta că, pentru terenul atribuit de către Primăria or.

Durleşti a 1 fost obligată spre achitarea plăţilor fiscale, obligaţie executată de către dînsă de la data de 21.10.1997, cînd a fost achitată plata anuală de 5 lei, pentru anul 1995 şi pentru anul 1996 - 1997, în sumă totală de 15 lei, fapt confirmat prin chitanţa de încasare a plăţilor fiscale din 21.10.1997. OCT şi Primăria or. Durleşti, intenţionat au comis greşeli în cadrul înregistrării masive a terenurilor şi care urmează a fi rectificată în conformitate cu legislaţia în vigoare. La moment este în imposibilitate de exercitare a dreptului de posesie, folosinţă şi dispoziţie, fiind lipsită de posibilitatea valorificării dreptului dobîndit, dat fiind faptul că lotul atribuit se află în gestiunea nelegitimă a altor persoane.

La 28.04.2013 a depus cerere prealabilă către Primăria şi Consiliul or. Durleşti, prin care a solicitat să-i fie atribuit terenul în natură, însă prin răspunsul nr. 547/13 din 31.05.2013 i s-a refuzat în admiterea cererii. Solicită reclamanta obligarea Primăriei şi a Consiliului oraşului Durleşti de a-i atribui în natură terenul cu destinaţia grădină cu suprafaţa de 0,05 ha amplasat în or. Durleşti, cu atribuirea numărului cadastral şi eliberarea titlului deţinătorului de teren. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 27.02.2014 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instaţa de fond a invocat că, reclamanta pretinde la un drept inexistent deoarece prin Legea nr. 369-XIII din 10.02.1995 privind modificarea şi completarea Codului Funciar a fost abrogat art. 82, articol la care face trimitere reclamanta întru apărarea pretinsului drept al său, şi ca rezultat acţiunea lui Viniţchaia Ana în apărarea unui drept inexistent este una neîntemeiată. La 26.03.2014 Viniţchaia Ana a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral. În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2014 s-a respins apelul declarat de către Viniţchaia Ana şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 27.02.2014. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Viniţchaia Ana a declarat recurs 2 prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea cererii de recurs, recurenta a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi anume, neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurenta indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei.

Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentei la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurentă nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

3 În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Viniţchaia Ana asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Viniţchaia Ana ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Viniţchaia Ana, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Viniţchaia Ana către Consiliul oraşului Durleşti privind anularea actului administrativ . Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 4