2rac-474/14 — Repararea prejudiciului efectiv pentru neexecutarea obligatiei de a preda bunul, incasarea dobinzii de întirziere si a cheltuielilor de judecata

Prima instanţă, Jud. Buiucani mun. Chişinău: Gh. Pavliuc dosarul nr. 2rac-474/14 Instanţa de apel, Curtea de Apel Chişinău: jud. M. Ciugureanu, B. Bîrca, S. Arnăut ÎNCHEIERE 12 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Dumitru Mardari Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către ÎCS „JV Gabriel Couto Amandio Carvalho Rosas Construtores” SRL şi SRL „DSK Group”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „DSK Group” împotriva ÎCS „JV Gabriel Couto Amandio Carvalho Rosas Construtores” SRL cu privire la repararea prejudiciului efectiv pentru neexecutarea obligaţiei de a preda bunul, încasarea dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de ÎCS „JV Gabriel Couto Amandio Carvalho Rosas Construtores” SRL, casată parţial hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 26 noiembrie 2013 în partea încasării dobînzii de întîrziere şi emisă în această parte o nouă hotărîre prin care a fost respins acest capăt de cerere, c o n s t a t ă La 06 noiembrie 2012, SRL „DSK Group” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „JV Gabriel Couto Amandio Carvalho Rosas Construtores” SRL cu privire la restituirea mărfii sau achitarea preţului acesteia, încasarea venitului ratat şi cheltuielile de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul SRL „DSK Group” a indicat că a încheiat cu pîrîtul ÎCS „JV Gabriel Couto Amandio Carvalho Rosas Construtores” SRL un contract nr. 01/2011MD de livrare a mărfii - pietriş de granit, un contract de transport nr. 02/2011MD şi un contract de depozit nr. 019/08/2011 din 19 august 2011. Menţionează reclamantul că potrivit tranzacţiilor sus-vizate calitatea de furnizor a mărfii o avea SRL „DSK Group”.

De asemenea, invocă reclamantul că marfa livrată de SRL „DSK Group”, (în calitate de deponent), a fost transmisă spre păstrare pîrîtului, (în calitate de depozitar), în locul specificat concret în contract, şi anume: pe sectorul de drum P3 Chişinău – Hînceşti, km 25. Afirmă SRL „DSK Group” că cu ÎCS „JV Gabriel Couto Amandio Carvalho Rosas Construtores” SRL a încheiat doar un singur contract de depozit nr. 019/08/2011 din 19 august 2011. Declară SRL „DSK Group” că şi-a executat pe deplin obligaţiile prevăzute de contractul nr. 01/2011MD, de contractul de transport nr. 02/2011MD şi de contractul de depozit nr. 019/08/2011 din 19 august 2011, şi anume, a livrat marfa – pietriş de granit, 1 iar ÎCS „JV Gabriel Couto Amandio Carvalho Rosas Construtores” SRL a recepţionat marfa, care a fost depozitată spre păstrare în conformitate cu contractul de depozit nr. 019/08/2011 din 19 august 2011. Menţionează SRL „DSK Group” că activitatea părţilor în baza tranzacţiilor sus- vizate a derulat fără nici un obstacol pînă în luna iulie a anului 2012, cînd pîrîtul i-a comunicat că o parte din marfa livrată nu corespunde standardelor de calitate.

Astfel, indică reclamantul că în rezultat o cantitate de 1859,21 de tone de pietriş de granit nu a fost recepţionată de SRL „DSK Group”, aceasta rămânând depozitată pe sectorul de drum P3 Chişinău – Hînceşti, km 25. Invocă reclamantul că după aceasta între părţi au avut loc un şir de negocieri referitor la modul în care SRL „DSK Group” îşi va recupera marfa neacceptată şi rămasă la păstrare la pîrît. Însă, afirmă SRL „DSK Group” că negocierile nu s-au soldat cu succes, firma ÎCS „JV Gabriel Couto Amandio Carvalho Rosas Construtores” SRL, refuzînd sub diverse motive să restituie marfa în litigiu.

Declară reclamantul că la 22 august 2012, s-a adresat cu o scrisoare pîrîtului ÎCS „JV Gabriel Couto Amandio Carvalho Rosas Construtores” SRL, prin care a solicitat ca în perioada de 27 august - 05 septembrie 2012, intenţionează să-şi ridice marfa transmisă spre păstrare în baza contractului de depozit nr. 019/08/2011 din 19 august 2011 şi care se află pe sectorul de drum P3 Chişinău – Hînceşti, km 25. Indică reclamantul că la 30 august 2012, a primit răspunsul nr. 468/RSPSP/W2/04 din 28 august 2012, potrivit căruia ÎCS „JV Gabriel Couto Amandio Carvalho Rosas Construtores” SRL a respins solicitarea reclamantului de a-şi ridica marfa în litigiu din motiv că nu cunoaşte natura, specificul şi cantitatea mărfii la care face trimitere SRL „DSK Group”, precum şi, că are nevoie de toate copiile actelor care confirmă transmiterea spre păstrare a mărfii.

Declară reclamantul că refuzul pîrîtului sub motivul invocat este unul neîntemeiat, deoarece între părţi au fost semnate doar un singur contract de livrare a mărfii - pietriş de granit nr. 01/2011MD, un singur contract de transport nr. 02/2011MD şi un singur contract de depozit nr. 019/08/2011 din 19 august 2011. Cu atît mai mult cu cît, conducătorul ÎCS „JV Gabriel Couto Amandio Carvalho Rosas Construtores” SRL prin scrisoarea nr. 232/RSPSP/W2/04 din 27 aprilie 2012, a invitat SRL „DSK Group” să-şi ridice marfa transmisă spre păstrare. Afirmă reclamantul că prin scrisoarea din 25 septembrie 2012, s-a adresat repetat pîrîtului, solicitînd restituirea mărfii – pietriş de granit în cantitate de 1859,21 tone, anexînd, totodată, şi copiile tuturor facturilor de expediţie, care atestă transmiterea la păstrare a mărfii.

Concomitent, reclamantul a mai solicitat achitarea unei datorii anterioare în sumă de 62 433,34 lei. Menţionează reclamantul că prin scrisoarea nr. 497/RSPSP/W2/04 din 03 octombrie 2012, pîrîtul ÎCS „JV Gabriel Couto Amandio Carvalho Rosas Construtores” SRL i-a comunicat că datoria în sumă de 62 433,34 lei a fost achitată, însă refuză să-i restituie marfa în litigiu din motiv că este necesar să i se prezinte o copie autentificată a contractului de depozit nr. 019/08/2011 din 19 august 2011. Invocă SRL „DSK Group” că motivul refuzului indicat de pîrît este unul ilegal, dat fiind faptul că contractul de depozit nr. 019/08/2011 din 19 august 2011 a fost încheiat în două exemplare, fapt ce rezultă din pct. 11.3 din contractul menţionat.

Astfel, consideră reclamantul că pîrîtul în mod intenţionat refuză să-i restituie marfa de pietriş de granit în cantitate de 1859,21 tone. 2 Mai mult decît atît, indică reclamantul că marfa în litigiu SRL „DSK Group” urma să o realizeze unei terţe persoane SRL „RUTADOR”, care avea intenţia să o procure la preţul de 68 419 dolari SUA. Precizează reclamantul că preţul mărfii de pietriş de granit în cantitate de 1859,21 tone este de 391 710,38 lei. Astfel, invocă SRL „DSK Group” că din cauza acţiunilor ilegale ale ÎCS „JV Gabriel Couto Amandio Carvalho Rosas Construtores” SRL, i-a fost cauzat un prejudiciu sub formă de venit ratat în sumă de 441 045 lei.

Iniţial SRL „DSK Group” a solicitat să fie obligat pîrîtul ÎCS „JV Gabriel Couto Amandio Carvalho Rosas Construtores” SRL să-i restituie marfa în cantitate de 1859,21 tone de pietriş de granit sau să-i achite costul acesteia în monedă naţională în sumă de 391 710,38 lei; să fie încasat din contul pîrîtului în beneficiul său venitul ratat în sumă de 441 045 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 24 983 lei cu titlu de taxă de stat şi cheltuielile de asistenţă juridică.

Ulterior, la 27 mai 2013 şi 27 iunie 2013, în cadrul şedinţelor primei instanţe, reclamantul a depus două cereri de concretizare a pretenţiilor din acţiune, cerînd să fie încasat din contul ÎCS „JV Gabriel Couto Amandio Carvalho Rosas Construtores” SRL în beneficiul SRL „DSK Group” costul mărfii în cantitate de 1859,21 tone de pietriş de granit în sumă de 391 710,38 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 30585,6 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 24 983 lei cu titlu de taxă de stat şi cheltuielile de asistenţă juridică. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău 26 noiembrie 2013, acţiunea a fost integral admisă.

A fost încasat din contul ÎCS „JV Gabriel Couto Amandio Carvalho Rosas Construtores” SRL în beneficiul SRL „DSK Group” suma de 391 710,38 lei cu titlu de despăgubire pentru neexecutarea obligaţiei de a preda bunul, dobînda de întîrziere în mărime de 30585,6 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 17 668,87 lei, dintre care 12 668,87 lei cu titlu de taxă de stat şi suma de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică. Iar, în total s-a încasat suma de 439 964,85 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014, a fost admis apelul declarat de ÎCS „JV Gabriel Couto Amandio Carvalho Rosas Construtores” SRL, casată parţial hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 26 noiembrie 2013 în partea încasării dobînzii de întîrziere şi emisă în această parte o nouă hotărîre prin care a fost respins acest capăt de cerere.

A fost micşorată taxa de stat încasată din contul ÎCS „JV Gabriel Couto Amandio Carvalho Rosas Construtores” SRL în beneficiul SRL „DSK Group” de la12 668,87 lei pînă la 11751,32 lei. În rest, hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. A fost încasat din contul SRL „DSK Group” în beneficiul ÎCS „JV Gabriel Couto Amandio Carvalho Rosas Construtores” SRL cheltuielile de judecată în apel în mărime de 687 lei. La 11 iulie 2014, ÎCS „JV Gabriel Couto Amandio Carvalho Rosas Construtores” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea atît a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014, cît şi a hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău 26 noiembrie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie integral respinsă.

În motivarea recursului ÎCS „JV Gabriel Couto Amandio Carvalho Rosas Construtores” SRL a invocat că nu este de acord atît cu decizia instanţei de apel, cît şi cu hotărîrea primei instanţe, deoarece instanţele anterioare de judecată nu au constatat şi nu au elucidat pe deplin toate circumstanţele pricinii, precum şi, concluziile acestora vin 3 în contradicţie cu circumstanţele pricinii, fapt ce a adus la încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material. Totodată, la 30 iulie 2014, SRL „DSK Group” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014 cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău 26 noiembrie 2013. În motivarea recursului SRL „DSK Group” a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece concluziile acesteia vin în contradicţie cu circumstanţele pricinii, fapt ce a adus la încălcarea eronată a normelor de drept material. În conformitate cu art. 434 alin. (1) şi alin. (2) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei contestate a fost expediată recurenţilor la 11 iulie 2014, fapt ce se confirmă prin scrisoarea instanţei de apel nr. 2627 (f. d. 120). Astfel, instanţa de recurs consideră că atît ÎCS „JV Gabriel Couto Amandio Carvalho Rosas Construtores” SRL, cît şi SRL „DSK Group” s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile în termen (f.d.

123, 134). La 09 septembrie 2014, ÎCS „JV Gabriel Couto Amandio Carvalho Rosas Construtores” SRL a depus o referinţă prin care a solicitat respingerea recursului declarat de SRL „DSK Group”, invocînd că instanţa de apel corect a ajuns la concluzia de a casa hotărîrea primei instanţe în partea încasării dobînzii de întîrziere, pronunţînd în această parte o nouă hotărîre de respingere a acestui capăt de cere, aplicînd în acest sens corespunzător normele de drept material (f.d.140). Potrivit art. 431 alin. (2) CPC, asupra admisibilităţii recursului decide un complet din 3 judecători. Examinînd temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sînt inadmisibile, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4) şi alin. (5) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicare eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; 4 e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Conform art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către ÎCS „JV Gabriel Couto Amandio Carvalho Rosas Construtores” SRL şi SRL „DSK Group”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenţii nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Reieşind din prevederile art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar şi nu temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs. Irlanda, 16 aprilie 1991), pe cînd recursurile declarate de către ÎCS „JV Gabriel Couto Amandio Carvalho Rosas Construtores” SRL şi SRL „DSK Group”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Precum şi, prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „… art.6 §1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei deciziei prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebai şi alţii vs. Franţa, Comisiei Europene a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995 nr. 26561/1995). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către ÎCS „JV Gabriel Couto Amandio Carvalho Rosas Construtores” SRL şi SRL „DSK Group”, ca inadmisibile.

5 În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440, art. art. 269-270 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursurile declarate de către ÎCS „JV Gabriel Couto Amandio Carvalho Rosas Construtores” SRL şi SRL „DSK Group”, se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecător Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Vera Macinskaia 6