2rac-454/13 — Încasarea sumei restante pentru lucrările executate, a dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată. Încasarea prejudiciului cauzat în rezultatul executării necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale.

Dosar nr. 2rac-454/13 Instanţa de fond: Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău Judecător: Aliona Danilov Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: Nicolae Craiu Lidia Bulgac Anatolie Minciuna Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie

Î NC HEIERE

27 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Ion Vîlcov şi Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de S.R.L. “IURS”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de S.R.L. „Blanconstruct” împotriva S.R.L. „IURS” privind încasarea sumei restante pentru lucrările executate, a dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată, cererea reconvenţională înaintată de S.R.L. „IURS” împotriva S.R.L. „Blanconstruct” cu privire la încasarea prejudiciului cauzat în rezultatul executării necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 mai 2013, prin care apelul declarat de S.R.L.

„IURS”, au fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 26 ianuarie 2013, ACONSTATAT : La 08 aprilie 2009, reclamantul S.R.L. „Blanconstruct” a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva S.R.L. „IURS” privind încasarea sumei restante pentru lucrările executate, a dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 04 noiembrie 2008 a încheiat cu S.R.L. „IURS” contractul nr. 51, potrivit căruia S.R.L. „Blanconstruct” şi-a asumat obligaţia de a îndeplini lucrări de montare a construcţiilor din PVC şi 1 aluminiu la S.R.L. „IURS”. Întru executarea acestui contract, au întocmit un plan de lucrări în care au fost indicate mărimile şi tipurile de construcţii efectuate.

A invocat reclamantul că, potrivit punctului 1.4 din contractul menţionat, termenul îndeplinirii lucrărilor a fost stabilit pînă la 04 decembrie 2008. A mai menţionat reclamantul în sensul susţinerii acţiunii că, lucrările în baza contractului nr. 51 din 04 noiembrie 2008 au fost finisate înainte de termenul stabilit, motiv din care, la 27 noiembrie 2008 a fost întocmit actul de primire-predare a lucrărilor efectuate, semnat de ambele părţi contractante. Potrivit actului de primire-predare au fost îndeplinite lucrările potrivit comenzilor de efectuare a lucrărilor nr. 362, 362/2, 362/3, 362/1, 362/1/2 în sumă totală de 207161 lei. A mai indicat că, în aceiaşi zi, S.R.L. „IURS” a transferat pe contul reclamantului S.R.L.

„Blanconstruct” suma lucrărilor efectuate, potrivit facturii fiscale nr. SX 201923. Ulterior, S.R.L. „IURS” a mai întocmit la 29 noiembrie 2008 o comandă de efectuare a lucrărilor de către S.R.L. „Blanconstruct” sub nr. 362/4, avînd termen de executare a lucrărilor pînă la 09 decembrie 2008. La 19 decembrie 2008 a fost întocmită comanda nr. 437 cu indicarea termenului de finisare a lucrărilor pînă la 22 decembrie 2008. La 09 decembrie 2008 a fost întocmită comanda nr. 421 cu indicarea termenului de finisare a lucrărilor pînă la 11 decembrie 2008. Ulterior, la 10 decembrie 2008, 18 decembrie 2008 şi 15 ianuarie 2009 au fost întocmite respectiv comenzile nr. 424, 424-1, 424- II, 424-III, potrivit cărora nu era stabilit termenul de îndeplinire a lucrărilor.

Totodată, reclamantul a mai indicat că, au fost stabilite planurile (devizele) de efectuare a lucrărilor cu nr. 362/4, 487, 421, 424, 424-1, 424-11, 424-III. Pentru efectuarea lucrărilor suplimentare nu a fost stabilit termen de finisare a lucrărilor. La 28 ianuarie 2009 reclamantul S.R.L. „Blanconstruct” a finisat efectuarea lucrărilor, motiv pentru care a fost întocmit un nou act de primire-predare a lucrărilor efectuate, semnat de ambele părţi. Potrivit actului menţionat, au fost efectuate de către reclamant lucrări în sumă de 35 886 euro, potrivit comenzilor de efectuare a lucrărilor cu nr. 362/4, 487, 421, 424, 424-1, 424-11, 424-III. A invocat reclamantul că, S.R.L. „IURS” nu a achitat pentru lucrările efectuate în baza comenzilor sus menţionate, motivînd că lucrările au fost efectuate necalitativ, prezentînd un act de expertiză în acest sens.

A specificat reclamantul că, S.R.L. „IURS” a transferat pe contul S.R.L. „Blanconstruct” suma de 300000,00 lei, dintre care 207 161,00 lei au fost achitaţi pentru efectuarea lucrărilor în baza contractului nr. 51 şi actului de recepţionare a acestor lucrări întocmit şi semnat de ambele părţi la data 27 noiembrie 2008. Diferenţa dintre suma de 300 000,00 lei şi 207161,00 lei constituie suma de 92 2 839,00 lei, care la rata de schimb de 13,9932 lei pentru un EURO constituia suma de 6 634,57 EURO. Astfel, suma banilor neachitaţi în mărime de 29 251,00 EURO, constituie diferenţa ditre 35 886,00 EURO, lucrările efectuate potrivit actului de primire- predare din 28 ianuarie 2009 şi 6 634,00 EURO care conform cursului valutar este echivalentul a 92 839,00 lei.

Pe parcursul examinării cauzei reclamantul a înaintat o cerere prin care şi-a concretizat cerinţele. Solicită reclamantul S.R.L. „Blanconstruct” încasarea din contul SRL „IURS” în beneficiul său a sumei de 29251,00 EURO – cu titlu de datorie, a dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor legate de judecată. Ulterior, S.R.L. „IURS” a înaintat o cerere reconvenţională împotriva S.R.L. „Blanconstruct”, prin care a solicitat încasarea din contul S.R.L. „Blanconstruct” în beneficiul său a prejudiciului cauzat în rezultatul executării necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale. Prin încheirea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 26 ianuarie 2013 cererea reconvenţională înaintată de S.R.L. „IURS” împotriva S.R.L.

„Blanconstruct” cu privire la încasarea prejudiciului cauzat în rezultatul executării necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale, a fost scoasă de pe rol. I s-a explicat reclamantul că este în drept să se adreseze din nou instanţei de judecată cu o cererea potrivit dispoziţiilor generale în procedură separată după ajustarea ei cerinţelor prevăzute de lege. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 26 ianuarie 2013, a fost admisă acţiunea înaintată de S.R.L. „Blanconstruct” împotriva S.R.L. „IURS” privind încasarea sumei restante pentru lucrările executate, încasarea dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată. S-a dispus încasarea din contul S.R.L. „IURS” în beneficiul S.R.L. „Blanconstruct” suma de 29251,4 Euro – cu titlu de datorie , suma de 5171,3 Euro – cu titlu de dobîndă de întîrziere, suma de 241 lei – cu titlu de cheltuieli de judecată.

Totodată, s-a dispus încasarea din contul SRL „IURS” în beneficiul statului suma de 4501 lei 30 bani – cu titlu de taxă de stat. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 mai 2013, apelul declarat de S.R.L. „IURS”, a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 26 ianuarie 2013, pronunţată pe marginea pricinii civile la cererea de chemare în judecată înaintată de S.R.L. „Blanconstruct” împotriva S.R.L. „IURS” privind încasarea sumei restante pentru lucrările executate, a dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 17 iulie 2013, S.R.L. „IURS”, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de S.R.L.

„Blanconstruct”, să fie respinsă şi încasarea din contul reclamantului – intimat în beneficiul său a cheltuielilor de judecată. 3 În motivarea recursului a indicat că, atît decizia instanţei de apel cît şi hotărîrea primei instanţe, au fost adoptate cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural. Totodată, mai invocă recurentul că, instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 C.P.C., recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Din actele pricinii se constată cu certitudine că, decizia recurată a fost expediată în adresa părţilor la 30 mai 2013, iar recursul a fost declarat la 17 iulie 2013. Astfel, prin prisma art. 434 C.P.C., instanţa de recurs constată că recursul este declarat în termen. Referinţa înaintată de S.R.L. „Blanconstruct” la cererea de recurs declarată de S.R.L. „IURS”, a parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la 29 august 2013. Examinînd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de S.R.L. „IURS”, este inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) C.P.C., părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) C.P.C., cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, recursul fiind vădit neîntemeiat.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 C.P.C. al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 C.P.C. şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. În acest sens, instanţa de recurs accentuiază că, potrivit art. 440, alin. (1) C.P.C., în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată 4 irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de S.R.L.

„IURS”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) C.P.C., completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de S.R.L. „IURS”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecătorul /Semnătura/ Iulia Sîrcu Judecătorii /Semnătura/ Ion Vîlcov /Semnătura/ Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecător: Vera Macinskaia 5