2rac-505/13 — Încasareasumei

prima instanţă: G. Moscalciuc dosarul nr. 2rac-505/13 instanţa de apel: N. Vascan, Iu. Cotruţă, E. Clim DECIZIE 30 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Valentina Clevadî Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Societatea Comercială „Sanart-Construct” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Geopet-Grup” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii Comerciale „Sanart-Construct” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea sumei şi la cererea de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Sanart-Construct” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii Comerciale „Geopet-Grup” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea Comercială „Sanart-Construct” Societate cu Răspundere Limitată şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 18 decembrie 2012 prin care acţiunea iniţială a fost admisă, iar acţiunea reconvenţională respinsă, c o n s t a t ă: La 21 iulie 2011, SC „Geopet-Grup” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Sanart-Construct” cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii reclamanta SC „Geopet-Grup” SRL a indicat că la 24 iulie 2009, între SRL „Sanart-Construct” şi SRL „Geopet-Grup” a fost încheiat contractul de antrepriză nr. 14/1, obiectul căruia a constituit montarea, sudarea şi testarea apeductului de ţevi din metal a instalaţiilor automate de stingere a incendiului „sprincler” al clădirilor Parlamentului şi Preşedinţiei Republicii Moldova în sumă totală de 852000 lei. Părţile au convenit ca preţul de 852000 lei să fie distribuit în mod egal pentru clădirea Parlamentului, suma de 426000 lei şi pentru clădirea Preşedinţiei, suma de 426000 lei. Menţionează că în perioada august - noiembrie 2009, SRL „Geopet-Grup” a executat lucrările stipulate în contract şi, anume, la clădirea Parlamentului RM au fost îndeplinite lucrări în volum de 75%, iar la clădirea Preşedinţiei au fost îndeplinite lucrări în volum de 85%.

Susţine că lucrările nu au fost îndeplinite în volum integral din motivul lipsei materialelor necesare, lipsei proiectului de execuţie a lucrărilor şi din motivul neachitării integrale a avansului stipulat în pct. 2.3. al contractului. De asemenea, nu a fost posibilă întocmirea devizului de cheltuieli din motivul lipsei propriu zise a proiectului de execuţie a lucrărilor. Afirmă că la 25 noiembrie 2009, SRL „Geopet-Grup” a înaintat spre coordonare şi semnare SRL „Sanart-Construct” procesele-verbale de recepţie a lucrărilor executate la clădirea Parlamentului în sumă de 319500 lei şi la clădirea Preşedinţiei în sumă de 362100 lei. Totodată, a fost înaintat spre semnare şi conform pct. 2.7 al contractului încheiat între părţi, acordul adiţional şi procesul-verbal de recepţie a lucrărilor executate suplimentar în sumă de 28224 lei.

Actele respective urmau a fi coordonate de către pârâtă in termen de 5 zile, or, în caz contrar, tot în acest termen urmau a fi prezentate pretenţiile respective, însă în termenul indicat, pârâta nici nu a coordonat în modul corespunzător actele de recepţie a lucrărilor şi nici nu a prezentat careva obiecţii la calitatea şi volumul lucrărilor efectuate. La 12 decembrie 2009, reclamanta a primit de la pârâtă pretenţia, prin care a solicitat formarea unei comisii pentru stabilirea volumului lucrărilor efectuate. La această pretenţie, reclamanta a expediat pârâtei somaţia din 16 decembrie 2009, prin care a solicitat repetat coordonarea actelor de recepţie a lucrărilor executate. Totodată, în somaţia respectivă i s-a propus pârâtei că în caz de dezacord să prezinte obiecţiile respective, însă pînă în prezent astfel de obiecţii nu au fost prezentate şi nici actele de executare a lucrărilor nu au fost coordonate în modul corespunzător.

Ulterior, deşi, a primit asigurări verbale din partea administraţiei pârâtei precum că suma restantă va fi achitată şi invocând criza financiară şi lipsa de bani, ultima amânînd plata retribuţiei respective, cu toate acestea la 05 iulie 2011, a primit înştiinţare precum că pârâta unilateral a reziliat contractul de antrepriză nr. 14/1 din 24 iulie 2009 din motivul lipsei finanţării. Totodată, indicînd că şi-a executat obligaţiile integral faţă de reclamantă, fapt cu care nu este de acord. Menţionează că conform contractului de antrepriză nr. 14/1 din 24 iulie 2009, SRL „Geopet-Grup” a efectuat lucrări în sumă totală de 709824 lei, însă SRL „Sanart- Construct” a achitat doar suma de 250000 lei, restanţa constituind suma de 459824 lei.

Invocă că SRL „Geopet-Grup” a efectuat lucrări în de 709824 lei, care au fost recepţionate de către pârâtă conform prevederilor art. 957 alin. (3) din Codul civil, or, potrivit acestor prevederi, recepţionării i se asimilează situaţia în care clientul nu preia lucrarea în termenul stabilit în acest scop de antreprenor, iar în speţa în cauză, actele de recepţie a lucrărilor executate, care au fost expediate repetat pârâtei la 16 decembrie 2009 nu au fost preluate şi coordonate de client în termenul de 5 zile stabilit de antreprenor şi nici careva obiecţii la volumul şi calitatea lucrărilor nu au fost înaintate. Mai invocă că conform pct. 2.8 al contractului încheiat între părţi, nerespectarea termenelor de plată are consecinţa achitării unei penalităţi în mărime de 0,2 % din suma restanţă pentru fiecare zi de întârziere.

Solicită încasarea de la SRL „Sanart-Construct” a restanţei la plata lucrărilor efectuate în mărime de 459824 lei şi a penalităţii în sumă de 165420 lei. La 07 octombrie 2011, SRL „Sanart-Construct” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Geopet-Grup” cu privire la repararea prejudiciului material. În motivarea acţiunii reclamanta SRL „Sanart-Construct” a indicat că la 24 iulie 2009, între SRL „Sanart-Construct”, în calitate de beneficiar şi SRL „Geopet-Grup”, în calitate de antreprenor, a fost încheiat contractul nr. 14/1. Conform pct. 1.1 al contractului, SRL „Geopet-Grup” şi-a asumat obligaţiunea de a executa lucrări de montare, sudare şi testare a apeductului din ţevi de metal a instalaţiilor automate de stingere a incendiului „splincler” al clădirilor Parlamentului RM şi Preşedinţiei RM, iar conform pct. 2.1 al contractului, suma pentru lucrările executate indicate în pct. 1.1 constituie 852 000 lei.

Menţionează că în perioada 05 august 2009-24 decembrie 2009, beneficiarul a achitat un avans în mărime de 255 600, 00 lei. Susţine că antreprenorul n-a executat pe deplin lucrările indicate în pct. 1.1 al contractului nominalizat, necătînd la somaţiile beneficiarului, astfel, nefiind efectuate lucrările asumate în baza contractului nr. 14/1 din 24 iulie 2009 în volum deplin.

Afirmă că în legătură cu neonorarea repetată a condiţiilor contractuale, la 26 noiembrie 2009, contractul a fost reziliat prin acordul comun al părţilor, confirmat prin scrisoarea SRL „Geopet-Grup” din 30 noiembrie 2009. La 22 martie 2010, între părţi a fost semnat Actul de îndeplinire a lucrărilor, conform căruia se confirmă că antreprenorul a executat lucrări în volum de 40% din volumul total de lucrări conform contractului nr. 14/1 din 24 iulie 2009. Astfel, la clădirea Parlamentului RM s-a efectuat montarea şi sudarea conductei în sumă de 170459,11 lei, iar la clădirea Preşedinţiei RM s-a efectuat montarea şi sudarea conductei în sumă de 65398,61 lei. În total lucrările au fost executate în sumă de 235857,72 lei, iar suma totală achitată de către SRL „Sanart-Construct” constituie 255600, astfel, fiind efectuată o supraplată de 19742,28 lei, ce necesită a fi restituită companiei SRL „Sanart- Constrct”.

Totodată, datorită executării necorespunzătoare şi neexecutării obligaţiunilor contractuale, reclamanta a suportat prejudicii esenţiale, în legătură cu neefectuarea lucrărilor de testare a apeductului din ţevi, ce constituie sistema automată de stingere a incendiilor „splincler”, de către pârâta SRL „Geopet-Grup” au fost încălcate prevederile pct. 1.1 şi 3.1.1 ale contractului, din care motiv SRL „Sanart-Construct” a suportat prejudicii, costul acestor lucrări fiind estimat la suma de 26000 lei. Afirmă că în urma executării lucrărilor de montare a sistemelor şi magistralelor antiincendiare, pârâta a admis deteriorări şi, anume, s-au constatat defecte pe suprafeţele interioare a sticlei ferestrelor la etajele 4-9 a clădirii Parlamentului RM, provocate de sudură în rezultatul tăierii ţevilor cu flexul.

Consideră că SRL „Geopet-Grup” a efectuat lucrările necalitativ doar în volum de 40%. De asemenea invocă că a transmis SRL „Geopet-Grup” instrumente în sumă totală de 6500 lei. Solicită încasarea de la SRL „Geopet-Grup” a supraplăţii pentru lucrările de antrepriză efectuate în sumă de 19742 lei, a prejudiciului cauzat prin netestarea apeductului în sumă de 26000 lei şi a contravalorii instrumentelor transmise în sumă de 6500 lei. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 25 octombrie 2012 pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SC „Geopet-Grup” SRL împotriva SC „Sanart-Construct” SRL cu privire la încasarea sumei şi pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SC „Sanart-Construct” SRL împotriva SC „Geopet-Grup” SRL cu privire la repararea prejudiciului material au fost conexate într-un singur proces.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 18 decembrie 2012 acţiunea SC „Geopet-Grup” SRL a fost admisă parţial şi a fost încasat de la SC „Sanart- Construct” SRL în beneficiul SC „Geopet-Grup” SRL retribuţia pentru lucrările de antrepriză efectuate în sumă de 454224 lei, penalităţi în sumă de 163440 lei, taxa de stat în sumă de 1876 lei şi cheltuielile pentru efectuarea expertizei în sumă de 1800 lei, în total suma de 621340 lei. Acţiunea SC „Sanart-Construct” SRL a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013 a fost respins apelul declarat de către SC „Sanart-Construct” SRL şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 06 august 2013, SC „Sanart-Construct” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă.

În motivarea recursului, a indicat că hotărârile judecătoreşti sunt ilegale, deoarece atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au interpretat eronat legea şi au soluţionat problema drepturilor unor persoane neatrase în proces. Menţionează că raportul de expertiză nr. 867 din 18 aprilie 2012, întocmit de către Centrul naţional de expertize judiciare nu poate fi luat în considerare, deoarece la primele două întrebări, expertul a confirmat că în clădirile Preşedinţiei RM şi Parlamentului RM au fost efectuate lucrări de montare, însă nu a indicat procentul acestora. Totodată, în partea descriptivă a expertizei menţionate, a fost indicat că la efectuarea expertizei s-a bazat pe procesul-verbal de recepţie a lucrărilor executate din 16 decembrie 2009, semnat doar de SRL „Geopet-Grup”, conform căruia la clădirea Parlamentului RM au fost executate lucrări în volum de 75%, iar la clădirea Preşedinţiei RM lucrările au fost efectuate în volum de 85%.

Consideră că în acest caz, expertul a efectuat expertiza necalitativ şi superficial, neexaminând în natură volumul total de lucrări efectuate, ci doar s-a limitat la un proces-verbal prezentat de către SRL „Geopet-Grup”, semnat doar de aceştia şi ca rezultat a dat o concluzie greşită şi veridicitatea acestuia este îndoielnică. Susţine că procesul-verbal menţionat nu poate fi admis ca probă, deoarece a fost semnat de către o parte şi poate produce careva efecte juridice din motiv că nu corespunde conţinutului şi formei obligatorii pentru acest tip de acte. Afirmă că expertul la întrebările 3 şi 4 din expertiză a constatat că valoarea lucrărilor de construcţie executate de SRL „Geopet-Grup” la clădirea Preşedinţiei RM constituie 361978 lei, iar la clădirea Parlamentul RM constituie 320155 lei.

Consideră că şi la aceste întrebări expertul a dat o concluzie greşită în privinţa faptului cine a efectuat volumul total de lucrări, deoarece la materialele cauzei au fost anexate probe, care confirmă că SRL „Geopet-Grup” a efectuat lucrări în volum de numai 40%, fapt ce se confirmă şi prin raportul de audit din 10 ianuarie 2012. Invocă că instanţele judecătoreşti urmau să atragă în proces agenţii economici SRL „Media-Security”, SRL „Lavioma” şi ÎI „Acar-Cantaragiu”, la care SRL „Sanart- Construct” şi SRL „Geopet-Grup” erau subantreprenori şi la care se află procesele- verbale de recepţie a lucrărilor pe perioadele indicate, în care intimata a efectuat lucrări coordonate şi semnate de instituţiile de stat.

Prin referinţa depusă la 19 septembrie 2013 SC „Geopet-Grup” SRL reprezentată de către Ilie Gîlcă a solicitat declararea recursului ca inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia decizie instanţei de apel din 15 mai 2013 a fost expediată în adresa recurentului la 11 iunie 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 242 vol.III). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 06 august 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Înaintând acţiunea în judecată împotriva SRL „Sanart-Construct”, SRL „Geopet- Grup” a solicitat încasarea de la SRL „Sanart-Construct” a restanţei la plata lucrărilor efectuate în mărime de 459824 lei şi a penalităţii în sumă de 165420 lei.

La rîndul său SRL „Sanart-Construct” înaintînd acţiunea în judecată împotriva SRL „Geopet-Grup” a solicitat încasarea a supraplăţii pentru lucrările de antrepriză efectuate în sumă de 19742 lei, a prejudiciului cauzat prin netestarea apeductului în sumă de 26000 lei şi a contravalorii instrumentelor transmise în sumă de 6500 lei. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii iniţiale şi respingerii acţiunii reconvenţionale.

În susţinerea acestei concluzii prima instanţă a reţinut că după executarea lucrărilor de antrepriză, în baza contractului de antrepriză încheiat cu SRL „Sanart- Construct”, antreprenorul SRL „Geopet-Grup” a întocmit actele de executarea a lucrărilor de antrepriză în corespundere cu prevederile documentaţiei de proiect şi potrivit preţurilor convenite prin aceste contracte, care au fost prezentate SRL „Sanart- Construct” pentru verificare şi recepţionare, pe când ultimul, nici nu a coordonat în modul corespunzător actele de recepţie a lucrărilor, şi nici nu a prezentat careva obiecţii la calitatea şi volumul lucrărilor efectuate, în termenul stabilit prin contract.

La fel, cu referire la prevederile art. 572 alin. (2) Cod civil, art. 966 alin. (1) Cod civil şi art. 957 Cod civil, prima instanţă a conchis că nepreluarea lucrărilor de către SRL „Sanart-Construct” în termenul stipulat de contract şi antreprenor, echivalează cu recepţionarea lucrărilor efectuate de către SRL „Geopet-Grup” şi în consecinţă generează obligaţia SRL „Sanart-Construct” de a achita integral costul lucrărilor efectuate. Drept urmare, au fost respinse argumentele SRL „Sanart-Construct” care a susţinut că SRL „Geopet-Grup” nu a executat volumul de lucrări invocate. De asemenea, în susţinerea soluţie de admiterea acţiunii iniţiale, prima instanţă s- a referit la Raportul de expertiză nr. 867 din 18 aprilie 2012 efectuat de către Centrul Naţional de Expertize Judiciare, prin care s-a constatat că valoarea lucrărilor efectuate de către SRL „Geopet-Grup” la clădirea Preşedenţiei RM constituie 361978 lei, iar la clădirea Parlamentului RM constituie 320155 lei.

Judecând apelul declarat de către SRL „Sanart-Construct”, instanţa de apel a ajuns la concluzia respingerii acestuia ca neîntemeiat şi a menţine hotărârea primei instanţe, considerând că instanţa a elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii şi a aplicat corect normele de drept material şi procedural. La caz, instanţa de recurs constată, însă, că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, decizia instanţei de apel conţine o motivare arbitrară. Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere.

Totodată, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată şi din raportul juridic creat în speţă, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi, instanţa de apel judecând apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii, referindu-se în general la unele constatări reţinute la adoptarea hotărârii de prima instanţă, fără a verifica legalitatea şi temeinicia hotărârii supusă apelului în raport cu regulile stabilite de lege.

În acest context instanţa de recurs ţine să menţioneze că din cererea de apel declarată de către SRL „Sanart-Construct” rezultă că ultimul invocă dezacordul cu volumul lucrărilor executate de către SRL „Geopet-Grup”, nefiind, astfel, de acord şi cu concluziile Raportului de Expertiză nr. 867 din 18 aprilie 2012, considerînd, că expertiza a fost efectuată necalitativ şi superficial, nefiind examinată în natură volumul total de lucrări efectuate, limitîndu-se în acest sens la un proces-verbal prezentat de către SRL „Geopet-Grup”, semnat doar de ultimul, motiv pentru care în temeiul art. 159 CPC a solicitat efectuarea unei expertize suplimentare, însă demersul în acest sens a fost respins de instanţa de apel.

La acest capitol instanţa de recurs ţine să menţioneze că expertizele şi concluziile experţilor se efectuează în baza problemelor puse spre soluţionare de către instanţă, cât şi în baza documentaţiei prezentată spre analiză şi verificare, respectiv obligaţia în asigurarea experţilor cu materialele necesare este pusă atât în seama părţilor, cât şi a instanţei, în vederea obţinerea unei concluzii explicite asupra întrebărilor supuse expertizării. Prin urmare, reieşind din specificul acţiunii în cauză, instanţa de recurs consideră că în scopul soluţionării juste şi complete a pricinii în cauză, respectiv şi stabilirii celor invocate de părţi, care după cum incontestabil se constată, cer cunoştinţe speciale şi pot fi elucidate doar prin posedarea acestora în acest domeniu şi care pot fi constatate în urma efectuării unei expertize ordonate în acest sens.

Or, prevederile art. 159 alin.(1) CPC direct indică că, în cazul cînd raportul de expertiză nu este suficient de clar sau este incomplet, iar această deficienţă nu poate fi suplinită prin audierea expertului, ori cînd apar noi întrebări referitor la circumstanţele examinate ulterior, instanţa judecătorească poate dispune, la solicitarea părţilor, iar în cazurile prevăzute de prezentul cod, şi din oficiu, efectuarea de către acelaşi expert sau de un altul a unei expertize suplimentare în condiţiile art. 148. Mai mult că din procesul, verbal al şedinţei primei instanţe din 11 decembrie 2012, reprezentantul SRL „Sanart-Construct” a înaintat demers prin care a solicitat audierea expertului Gorodînschi Alexandru, însă care a fost respins prin încheierea protocolară.

În acest context, instanţa de recurs conchide că respingând atît demersul recurentului cu privire la audierea expertului Gorodînschi Alexandru, cît şi demersul cu privire la dispunerea efectuării unei expertize suplimentare instanţele nu au asigurat disponibilitatea în drepturi a participantului la proces, ce constă în posibilitatea, în primul rând, de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecăţii, precum şi de drepturile procedurale, de a alege modalitatea şi mijloacele procedurale de apărare, astfel, prin urmare fiind admise încălcarea prevederilor art. 27 alin. (1) CPC. În conexiunea celor descrise se constată că instanţa de apel a soluţionat cauza superficial şi unilateral, astfel un asemenea act de dispoziţie nu are putere de convingere, fapt ce denotă ilegalitatea acestuia.

În această ordine de idei este cert că omiterea aspectelor menţionate de către instanţa de apel, cât şi admiterea unor încălcări vădite, direct indică la examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia şi corectitudinea soluţiei date de prima instanţă prin prisma prevederilor legale, aplicabile cazului. În speţă, prezintă relevanţă şi faptul că folosirea criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieşind din specificul acestui, presupune prin sine lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt şi de drept, care, este diferită de la caz la caz. Iar în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi.

Sub aspectul celor relatate se constată că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. De asemenea, la caz se constată că a fost admisă încălcarea drepturilor SRL „Sanart-Construct” la un proces echitabil, precum şi principiul egalităţii armelor statuat de art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, or unul din principiile procesului echitabil este contradictorialitatea între părţile care sunt parte a procesului.

Pentru a răspunde exigenţelor articolului enunţat procedura în faţa instanţelor judiciare trebuie să aibă un caracter contradictoriu, un concept similar celui al egalităţii armelor. Principiul contradictorialităţii presupune, în fond, posibilitatea pentru părţile în proces de a li se aduce la cunoştinţă toate dovezile invocate şi observaţiile formulate şi de a face comentarii în legătură cu ele. Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. La judecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate, creând condiţii obiective şi reale participanţilor la proces şi judecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Societatea Comercială „Sanart-Construct” Societate cu Răspundere Limitată Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Geopet-Grup” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii Comerciale „Sanart-Construct” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea sumei şi la cererea de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Sanart-Construct” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii Comerciale „Geopet-Grup” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la repararea prejudiciului material cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Valentina Clevadî Ion Vălcov Tamara Chişca-Doneva