2ra-3190/14 — Privire la repararea prejudiciului moral şi constatarea violării drepturilor

prima instanţă: I.Dutca dosarul nr. 2ra-3190/14 instanţa de apel: N.Cernat, A.Pahopol, A.Gavriliţa ÎNCHEIERE 12 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul Finanţelor şi Inspectoratul de poliţie Căuşeni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gavrilovici Alexandru împotriva Ministerului Finanţelor, Comisariatului de poliţie Căuşeni, Comisariatului de poliţie Ştefan Vodă, Penitenciarului nr. 13 mun.

Chişinău şi Ministerului Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului moral şi constatarea violării art. art. 3, 6, 10, 13 CEDO, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 iulie 2014 prin care s-au respins apelurile declarate de Ministerul Finanţelor, Penitenciarul nr. 13 şi Inspectoratul de poliţie Căuşeni, cu menţinerea hotărîrii Judectoriei Ciocana mun. Chişinău din 11 noiembrie 2013, c o n s t a t ă La 04 decembrie 2008 Gavrilovici Alexandru s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor privind repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că prin sentinţa Judecătoriei Ştefan Vodă din 12.12.2001 a fost condamnat în baza art. 164/2 alin. (3) Cod penal, cu amendă în mărime de 1000 salarii minime, ce constituie 18 000 lei.

Indică că prin încheierea Judecătoriei Ştefan Vodă din 21.04.2008 a fost admis demersul executorului judecătoresc, fiindu-i înlocuită pedeapsa aplicată prin sentinţa Judecătoriei Ştefan Vodă la 12.12.2001, neexecutată deplin la acel moment, de amendă în mărime de 8 300 lei, cu închisoare pe un termen de 8 luni şi 10 zile, cu ispăşirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, executarea pedepsei urmînd a fi executată începînd cu 21.04.2008. 1 La 03 iunie 2008 Curtea de Apel Bender prin decizie a casat încheierea Judecătoriei Ştefan Vodă din 21.04.2008 şi a emis o nouă hotărîre prin care demersul executorului judecătoresc a Oficiului de executare Ştefan Vodă cu privire la înlocuirea amenzii cu închisoare s-a respins ca nefondat, fiind eliberat de sub strajă din sala de judecată.

Termenul aflării sub arest preventiv din 31 mai 2001 pînă la 21 iunie 2001 şi termenul de închisoare de la 21 aprilie 2008 pînă la 03 iunie 2008 s-a inclus în executarea pedepsei şi conform art. 88 alin. (5) Cod penal, a fost eliberat de restul executării pedepsei stabilite prin sentinţa Judecătoriei Ştefan Vodă din 12.12.2001 în baza art. 164 alin. (3) CP (redacţia a.1961) cu încetarea procedurii de executare. Menţionează că în procesul examinării cauzei penale s-a aflat în arest preventiv din 31 mai 2001 pînă la 21 iunie 2001. La fel, s-a aflat în închisoare de la 21 aprilie 2008 pînă la 03 iunie 2008, fapt ce a servit temei de al elibera de executarea pedepsei neexecutate sub formă de amendă cu încetarea procedurii de executare.

Astfel, indică reclamantul că cu suportul procuraturii Ştefan Vodă a fost deţinut în condiţii inumane timp de 44 zile. Solicită, încasarea din contul Ministerului Finanţelor a prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei. La 02 octombrie 2009 Gavrilovici Alexandru a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor cu privire la constatarea violării art. 6 CEDO şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 04 decembrie 2008 a depus la Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor privind repararea prejudiciului moral. Cererea a fost depusă cu respectarea condiţiilor stabilite de Codul de procedură civilă, însă indică că la depunerea cererii instanţa nemotivat şi contrar prevederilor CPC a refuzat în primirea şi înregistrarea acesteia pînă cînd nu a anexat şi copia buletinului.

La 11.12.2008 şi repetat la 04.05.2009 instanţa a dispus de a nu da curs cererilor depuse, încheierile date fiind anulate prin deciziile instanţei de apel. În asemenea condiţii susţine reclamantul că i-a fost îngrădit accesul la justiţie şi violat dreptul la judecarea cauzei în mod echitabil. Cere, încasarea prejudiciului moral din contul Ministerului Finanţelor în mărime de 10 000 lei. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 13.10.2009 ambele pricini au fost conexate într-o singură procedură. Ulterior reclamantul şi-a concretizat cerinţele solicitînd repararea prejudiciului moral şi constatarea violării art. art. 3, 6, 10, 13 CEDO. Prin încheierile protocolare a Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 05 aprilie 2011 şi 12 mai 2011 în proces în calitate de copîrîţi au fost atraşi Comisariatul de 2 poliţie Căuşeni, Comisariatul de poliţie Ştefan Vodă şi Penitenciarul nr. 13 mun. Chişinău (f.d.100, 128-129). Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 11 noiembrie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat de la Ministerul Finanţelor prin intermediul bugetului de stat în beneficiul lui Gavrilovici Alexandru cu titlu de prejudiciu moral suma de 10 000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 iulie 2014 s-a repus în termen apelul declarat de Ministerul Finanţelor şi s-au respins apelurile declarate de Ministerul Finanţelor, Penitenciarul nr. 13 şi Inspectoratul de poliţie Căuşeni, cu menţinerea hotărîrii Judectoriei Ciocana mun.

Chişinău din 11 noiembrie 2013. La 02 septembrie 2014 Inspectoratul de poliţie Căuşeni a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea dispoziţiilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri privind respingerea integrală a acţiunii. În susţinerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărîrile contestate considerîndu-le neîntemeiate şi ilegale. Susţine că instanţele de judecată incorect s-au expus asupra faptului de încasare a prejudiciului moral bazîndu-se doar pe afirmaţiile intimatului. La 30 septembrie 2014 cerere de recurs a declarat şi Ministerul Finanţelor, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea integrală a acţiunii.

În susţinerea recursului s-a invocat că au fost aplicate şi interpretate eronat normele de drept material. În acest sens indică că legislaţia naţională nu conţine prevederi ce ar reglementa reparaţia prejudiciului moral suportat în rezultatul tratamentului inuman şi degradant, iar suma acordată de instanţele de judecată cu titlu de prejudiciu moral este exagerată şi neîntemeiat estimată, deoarece nu au fost prezentate careva probe în susţinerea faptului că intimatului i s-au cauzat careva suferinţe în urma deţinerii în penitenciar în condiţii inumane. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursurile declarate de către Ministerul Finanţelor şi Inspectoratul de poliţie Căuşeni urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie 3 aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Ministerul Finanţelor şi Inspectoratul de poliţie Căuşeni sunt declarative şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de recurenţi în cererile de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). 4 Astfel, reieşind din considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Ministerul Finanţelor şi Inspectoratul de poliţie Căuşeni ca inadmisibile. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursurile declarate de către Ministerul Finanţelor şi Inspectoratul de poliţie Căuşeni se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî 5