2rac-528/14 — Repararea prejudiciului material și moral

prima instanţă: S. Bleşceaga dosarul nr. 2rac-528/14 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţă ÎNCHEIERE 12 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „LIZI”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „LIZI” către Întreprinderea cu Capital Străin ,,RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni cu privire la recuperarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către SRL „LIZI”, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 20 decembnrie 2013, c o n s t a t ă La 29 aprilie 2010, reclamanta SRL ,, LIZI” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către ÎCS „Red Union Fenosa” SA privind repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat următoarele circumstanţe de fapt: în lipsa cărorva încălcări ale condiţiilor contractului nr. 40302000061 din 11 aprilie 2003 „Cu privire la furnizarea energiei electrice”, încheiat între ÎCS „RE CHIŞINĂU” SA şi „LIZI” SRL şi în lipsa totală a pricinilor şi cazurilor, enumerate în pct. 8.12 din „Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice”, aprobat de către Consiliul ANRE nr. 48 din 05 martie 2002, care reglementează relaţiile dintre furnizor şi consumator, ÎCS „RE CHIŞINĂU” SA , încălcînd art. 34 Legii cu privire la energia electrică nr. 137 din 17 septembrie 1998, unilateral, la 25 octombrie 2004 a deconectat instalaţia electrică a SC „LIZI” SRL şi a încetat furnizarea energiei electrice la departamentul de prelucrare a materiei prime agricole, situat în s. Corjova, r-nul Criuleni.

Concomitent a fost întocmit actul nr. 000490 din 25 octombrie 2004 cu privire la utilizarea nesancţionată a energiei electrice de către „LIZI” SRL. Prin decizia Curţii de Apel Economice din 08 aprilie 2008 a fost stabilit că, responsabil pentru consumul ilegal de energie electrică este alt agent economic decît 1 SRL „LIZI”. Documentul care confirmă intrarea în vigoare a deciziei serveşte contul-factura ÎCS „RE CHIŞINĂU” SA din 13 noiembrie 2008 cu amenda anulată. Astfel, susţine că, pe parcursul perioadei de soluţionare a litigiului, timp de 949 zile calendaristice, dintre care 630 lucrătoare, din vina ÎCS „RED Union Fenosa” utilajul secţiei de producere nu a funcţionat, ce a împiedicat „LIZI” SRL să îndeplinească obligaţiile sale contractuale în faţa partenerilor săi conform contractelor de prelucrare a materiei prime agricole în sumă de peste 820000 lei.

În rezultatul acţiunilor ilegale ale ÎCS „Red Union Fenosa” SA a fost stopată activitatea „LIZI” SRL şi reclamantul a avut pierderi de peste 636800 lei şi pierderi directe în sumă de 8684,60 lei, precum şi prejudiciul moral în sumă de 40000 lei, în total reclamantului i-a fost cauzat un prejudiciu de 246400 lei. Cere reclamantul SRL „LIZI” încasarea de la pîrîtul ÎCS „RED Union Fenosa” SA a prejudiciului şi venitului ratat în sumă de 246400 lei, prejudiciu moral 40000 lei, precum şi cheltuielile de judecată. În drept cererea de chemare în judecată se întemeiază pe dispoziţiile art. art. 1399, 1422, 1423, 1466 Codul civil, art. 31 al Legii cu privire la energia electrică şi pct. 5.3. din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice.

Prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripţie Chişinău din 03 mai 2010 nu s-a dat curs cererii de chemare în judecată depusă de către „LIZI” SRL împotriva ÎCS „RED Union Fenosa” SA cu privire la încasarea prejudiciului, reclamantului fiindu-i acordat termen pînă la 21 mai 2010 pentru a achita taxa de stat. Prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 21 mai 2010 cererea a fost primită pe rol. La 10 noiembrie 2010, reprezentantul ÎCS „Red Union Fenosa” SA a depus referinţă, prin care a indicat că, la 15 iunie 2009, reclamantul s-a adresat cu cerere prealabilă către pîrît prin care a solicitat recuperarea prejudiciului pe cale extrajudiciară. Prin răspunsul din 14 iulie 2009 ÎCS „Red Union Fenosa” SA a refuzat de a satisface pretenţiile invocate ca nefondate şi neprobate.

Consideră că în cererea de chemare în judecată nu sunt prezentate argumente noi, care ar dovedi cu certitudine prejudicierea reclamantului în sumă de 304092 lei. Pretinsele cerinţe în raport cu normele de drept, nu au fost susţinute de probe legale, pertinente şi concludente. Astfel, lipsesc careva documente primare, care confirmă faptul că în baza contractelor anexate a fost primită o anumită cantitate de materie primă care nu a fost prelucrată şi nu au fost executate obligaţiile contractuale asumate, cerinţe stabilite prin prevederile art. 19 al Legii contabilităţii. De asemenea, semnarea unor contracte cu alţi agenţi economici nu reprezintă o dovadă că în urma semnării acestora au fost cauzate careva prejudicii.

Solicită reprezentantul pîrîtului, respingerea cererii depuse ca fiind neîntemeiată. 2 Prin încheierea din 24 octombrie 2011 cauza civilă la cererea „LIZI” SRL împotriva ÎCS „Red Union Fenosa" SA cu privire la încasarea sumei de 304092 lei a fost transmisă pentru examinare la Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău după competenţă. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău, din 20 decembrie 2013, acţiunea reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată. La 30 decembrie 2013 a fost declarat apel de către reprezentantul apelantului directorul SRL „LIZI”, Ciupac Leonid, care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014, apelul declarat de SRL „LIZI” a fost respins, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 20 decembrie 2013. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, prima instanţă corect a stabilit circumstanţele faptice ale litigiului dat, a apreciat probele conform prevederilor art. 130 CPC şi a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată, cu respectarea normelor de drept material şi procesual. Astfel, la11.04.2003, între SRL „LIZI” şi ÎCS „RE Chişinău” SA a fost încheiat contractual de furnizare a energiei electrice în s. Coloniţa, Corjova.

În rezultatul controlului echipamentului de furnizare a energiei electrice, efectuat la 25 octombrie 2004, de către reprezentanţii furnizorului, a fost întocmit procesul-verbal de consum fraudulos nr. 000490, în baza căruia s-a stabilit conectarea nesancţionată direct la energie electrică, fără evidenţă, printr-o linie aeriană aparte, (f.d. 36). Cu titlu de consecinţă, în perioada 26 octombrie 2004-21 iunie 2008, consumatorul, pentru anumite intervale de timp, a fost deconectat de la reţeaua de energie electrică, (f.d. 33-34). Prin cererea de chemare în judecată „LIZI” SRL susţine că, în rezultatul acţiunilor ilegale ale ÎCS „Red Union Fenosa" SA, exprimate în deconectarea de la energia electrică, a fost stopată activitatea „LIZI” SRL şi ca consecinţă, societatea reclamantă a înregistrat pierderi de peste 636800 lei şi pierderi directe în sumă de 8684,60 lei, precum şi prejudiciul moral în sumă de 40000 lei.

În total i-a fost cauzat un prejudiciu curat şi venit ratat în sumă de 246400 lei. Instanţa de apel a menţionat că instanţa de fond a respins ca lipsite de temei cerinţele reclamantului reţinînd în concluzie că, reclamantul „LIZI” SRL nu a contestat actele şi acţiunile ÎCS „Red Union Fenosa” SA, întreprinse în vederea deconectării „LIZI” SRL de la energia electrică, acestea fiind în vigoare pînă la moment. Respectiv, acţiunile ÎCS „Red Union Fenosa” SA în acest sens sînt legale, motiv pentru care consecinţele generate prin acţiunile furnizorului de energie 3 electrică nu pot fi imputate acestuia, urmînd a fi suportate de agentul economic, la caz, reclamantul. Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) Cod civil, persoana lezata într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel.

Alin. (2), stipulează că se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezata într-un drept al ei le-a suportat sau urmează sa le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prin încălcarea dreptului (venitul ratat). Conform art. 1398 Cod civil (temeiul şi condiţiile generale ale răspunderii delictuale), cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune. Prejudiciul cauzat prin fapte licite sau fără vinovăţie se repară numai în cazurile expres prevăzute de lege.

O altă persoană decît autorul prejudiciului este obligată să repare prejudiciul numai în cazurile expres prevăzute de lege. Prejudiciul nu se repară dacă a fost cauzat la rugămintea sau cu consimţămîntul persoanei vătămate şi dacă fapta autorului nu vine în contradicţie cu normele de etică şi morală. Instanţa de apel a remarcat că, reclamantul invocă cauzarea prejudiciului material şi anume a prejudiciului efectiv cauzat cît şi venitului ratat ca rezultat al neexecurtării de către intimat a obligaţiilor asumate în baza contractului de furnizare a energiei electrice în Coloniţa,Corjova, circumstanţe ce a generat neexecutarea de către reclamant a obligaţiunilor asumate prin contractile economice încheiate cu SRL „Corjovanca”, SC „AND- REPERAŢIE” şi SRL „PREMIER-FIN", privitor la prelucrarea grîului.

Prin urmare s-a constatat că acţiunea depusă este lipsită de temei, respectiv, soluţia instanţei de fond legală şi întemeiată. Din materialele cauzei se deduce că, „LIZI” SRL a efectuat calculul venitului ratat, invocînd neexecutarea obligaţiilor asumate de reclamant pe contractul nr. 3 din 27 iulie 2004, încheiat cu SRL „Corjovanca” pentru prelucrarea la 1400 tone de grîu şi 1000 tone de seminţe de floarea soarelui (valoarea serviciilor prestate - 650000 lei) (f. d. 27-28); contractul nr. 5 din 10 august 2004 încheiat cu SC „AND- REPERAŢIE” pentru prelucrarea a 150 tone de seminţe de floarea soarelui (valoarea serviciilor prestate - 45000 lei) (f. d. 31-32); contractul nr. 6 din 18 august 2004 încheiat cu SRL „PREMIER-FIN” pentru prelucrarea la 500 tone de grîu (valoarea serviciilor prestate - 125000 lei) (f. d. 29-30), drept urmare a deconectării ilegale de către pîrît de la energia electrică.

Instanţa de apel a remarcat că potrivit teoriei dreptului civil în materia răspunderii delictuale, prejudiciul constituie consecinţele negative cu caracter patrimonial sau nepatrimonial (moral) ale faptei ilicite, apărute ca urmare a lezării drepturilor subiective. Nu poate exista răspundere delictuală dacă nu s-a produs un 4 prejudiciu. Prejudiciul patrimonial poate apărea sub forma prejudiciului efectiv şi a venitului ratat (alin. 2, art. 14 Cod civil). Pentru antrenarea răspunderii delictuale este necesar ca între fapta ilicită, săvîrşită de partea vinovată şi prejudiciu să existe un raport cauzal. Raportul cauzal este şi condiţia în funcţie de care se determină mărimea despăgubirii. Se repară numai prejudiciul care este consecinţa directă a faptei ilicite.

Astfel, pentru angajarea răspunderii delictuale este necesară, potrivit regulii generale, vinovăţia autorului faptei ilicite, existent prejudiciului şi legătura cauzală între acestea. La caz, reclamantul nu a demonstrate existenţa acestor trei criterii care caracterizează apariţia răspunderii dilectuale. S-a constatat de asemenea că, potrivit clauzelor contractelor, invocate de către reclamant, contractul produce efecte juridice din momentul transmiterii primei runde de materie primă şi încetează din momentul executării contractului integral. La acest capitol se reţine că, reclamantul nu a probat în cadrul examinării cauzei, transpunerea în executare a contractelor, anume transmiterea materiei prime pentru prelucrare de către SRL „Corjovanca”, SC „AND-REPERAŢIE”, SRL „PREMIER- FIN” - reclamantului.

Astfel, la materialele cauzei lipsesc careva documente primare pentru anul 2004, care să confirme faptul că în baza contractelor anexate a fost primită o anumită cantitate de materie primă pentru prelucrare de către reclamant. Această concluzie se deduce şi din raportul de expertiză nr. 112 din 23 ianuarie 2013, potrivit căruia la întrebarea „Au fost sau nu reflectate în documentele primare pierderile în sumă de 304092 lei?” expertul nu poate da răspuns, deoarece n-au fost prezentate spre investigaţii documentele contabile solicitate de către expert prin demersul nr. 975-D din 27 noiembrie 2008. (f.d. 100-105). Avînd ca bază lipsa documentelor primare, instanţa de fond just a respins ca probe înscrisurile prezentate de către reclamant sub formă de certificate.

Or, acestea confirmă doar faptul neexecutării obligaţiilor contractuale din partea reclamantului „LIZI” SRL, cu indicarea că lucrările care urmau a fi executate de către acesta din urmă au fost efectuate parţial la alte întreprinderi din Republica Moldova. Remarcă instanţa de apel că aceste certificate nu pot avea forţă probatorie ce ar atesta faptul că, drept urmare a deconectării de la energia electrică nu au fost executate lucrările specificate în contractele încheiate cu SRL „Corjovanca”, SC „AND- REPERAŢIE”, SRL „PREMIER-FIN” (f. d. 50-52). Astfel, aceste certificate nu constituie documente primare, nereflectînd realitatea, fiind eliberate reclamantului în scopul de a induce instanţa în eroare.

La acest capitol relevant este certificatul eliberat în acest sens de către SRL „Premier – Fin”, la 23 aprilie 2009 (f. d. 50). Astfel, conform scrisorii primite de la Camera înregistrării de Stat, la data de 23 decembrie 2008 SRL „Premier Fin" IDNO 1003600107695 a fost radiată din Registrul de stat în rezultatul lichidării 5 conform hotărîrii Curţii de Apel Economice nr. 2e-68/08 din 23 iunie 2008. Respectiv, la 23.04.2009 nu putea fi eliberat certificatul prezentat instanţei. La caz, factorii de baza şi necesari pentru a proba pretenţiile privind venitul ratat sînt: posibilitatea reala de a primi venitul la care reclamantul pretinde de fapt, care nu a fost dovedit cu certitudine de ultimul; existenţa posibilităţii reale a reclamantului de a executa obligaţiile contractuale asumate în cazul redeconectării energiei electrice de către pîrît şi că aceste contracte erau unicul izvor de a primi venituri în cazul respective.

Or, potrivit art. 610 alin. (3) Cod civil este reparabil numai prejudiciul care reprezintă efectul nemijlocit (direct) al neexecutării. Reclamantul „LIZI” SRL nu a probat cu probe pertinente şi concludente că neexecutarea contractelor din 2004 încheiate cu SRL „Corjovanca”, SC „AND- REPERAŢIE”, SRL „PREMIER-FIN” se datorează acţiunilor pîrîtului, generate de deconectarea energiei electrice din 25 octombrie 2004 şi că, respective, a ratat venitul din vina pîrîtului. Colegiul statuează că evaluarea despăgubirilor plătite în calitate de venit ratat, se va efectua în dependenţă de mai multe criterii. Creditorul trebuie să dovedească posibilitatea obiectivă, reală şi nu închipuită, a obţinerii unor venituri, luînd în consideraţie conjunctura dintre cerere şi ofertă pe piaţa de mărfuri şi servicii, concurenţa, existenţa resurselor materiale şi forţei de muncă necesare realizării activităţii sale productive, comerciale.

Lipsa vreuneia din condiţiile enumerate ar avea ca rezultat o simplă coincidenţă în timp a pierderilor cu micşorarea volumului realizărilor de către creditor, dar nu ratarea unui venit prin vina debitorului. O altă condiţie obligatorie, privind probaţiunea, pusă pe seama „Lizi” SRL este ca ultima să fi demonstrat cu certitudine existenţa legăturii cauzale între deconectarea energiei electrice de către ÎCS„Red Union Fenosa” SA şi venitul ratat de reclamant. Or, în condiţiile economiei de piaţă posibilitatea primirii venitului este apriori condiţionată de anumite circumstanţe probabile cît şi neprevăzute. De aceea în cazul din speţă este important faptul, ca să fie probată legătura cauzală între deconectarea energiei electrice şi venitul ratat, fapt de care instanţa este obligată să ţină cont.

În cazul din speţă reclamantul nu a demonstrat că părţile pe contractile, prezentate de reclamant, au reziliat contractele din 27 iulie 2004, 10 august 2004 şi 18 august 2004 pe motivul imposibilităţii acestuia de a le executa, motiv din care instanţa de apel a consideră că instanţa de fond corect a respins ca probă raportul de expertiză nr. 112 din 23 ianuarie 2013. Prin urmare s-a constatat că instanţa de fond corect a respins cerinţele reclamantului cu privire la repararea venitului ratat şi, respectiv, a prejudiciului material şi moral. Or, reclamantul nu a putut demonstra existent acestuia. Mai mult, 6 actele prin care a fost deconectat reclamantul de la energia electrică sînt în vigoare pînă la moment, nefiind contestate de reclamant.

La 22 august 2014 SRL „LIZI”, în termenul prevăzut de lege, a contestat cu recurs decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului recurentul a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate.

Se mai invocă în cererea de recurs că, instanţa în mod eronat a respins ca fiind inutile înscrisurile prezentate de către reclamant în calitate de probă, sub forma de certificate, dat fiind ca acestea confirma doar faptul neexecutării obligaţiilor contractuale din partea reclamantului SRL „LIZI” indicînd ca lucrările care urmau a fi executate de către acesta din urma au fost efectuate parţial la alte întreprinderi din Republica Moldova , dar totodată neaga prin argumentele sale venitul ratat care se considera că venitul care ar fi fost posibil în condiţiile unui comportament normal din partea ÎCS„Red Union Fenosa” izvorul prejudiciului cauzat. Astfel prin prisma reglementarilor cu privire la venitul ratat (art.610 Cod civil) probele date sunt utile si concludente intru demonstrarea producerii efectelor juridice.

Totodată instanţa a argumentat ca din conţinutul raportului de expertiza nr.112 din 23.01.2013 , prin care în mod evident şi clar au fost reflectate şi găsite anumite răspunsuri cu privire la sumele indicate în acţiune, se precizează doar concluzia ca expertul nu poate da răspuns, deoarece n-au fost prezentate spre investigaţii documentele contabile solicitate de către expert prin demersul nr.97-5 D din 27 noiembrie 2008, însa de fapt în conţinutul expertizei este oferit răspunsul prin care pierderile solicitate nu urmau sa fie reflectate in documentele contabile primare in întregime oferind si explicaţia cu privire la diferenţa dintre suma totala a pierderilor in mărime de 304092 lei şi datele de trecere la pierderi a materiei prima si a cheltuielilor de judecată, care constituie venitul ratat, care nu se reflecta în evidenta contabila pînă la momentul încasării lor în conformitate cu hotărîrile judecătoreşti.

La 20 octombrie 2014 reprezentantul ÎCS „RED Union Fenosa” prin intermediul cancelariei a depus o referinţă, invocînd dezacordul cu recursul declarat de SRL „LIZI”, solicitînd respingerea lui, cu menţinerea hotărîrii contestate. 7 Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către de Societatea cu Răspundere Limitată „LIZI”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „LIZI”, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului 8 invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „LIZI” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „LIZI”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Iurie Bejenaru 9