2r-977/14 — Declararea nulităţii contractului de fidejusiune

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2r-977/14 Judecători: S.Caitaz, A.Nogai, A.Doga Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 12 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecători Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Socolova Tatiana, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Socolova împotriva BC „Energbank” SA, intervenienţi accesorii Socolov Alexei şi FPC „Omprico-Invest” SRL, privind declararea nulităţii contractului de fidejusiune, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 11 septembrie 2014, prin care nu s-a dat curs cererii de apel, CONSTATĂ: La 26.03.2013, Socolova Tatiana a depus cerere de chemare în judecată împotriva BC „Energbank” SA, intervenienţi accesorii Socolov Alexei şi FPC „Omprico-Invest” SRL, privind declararea nulităţii contractului de fidejusiune încheiat la 03.02.2010 între Socolov Alexei şi BC „Energbank” SA.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 04 iunie 2014, acţiunea Tatianei Socolova împotriva BC „Energbank” SA, intervenienţi accesorii Socolov Alexei şi FPC „Omprico-Invest” SRL, privind declararea nulităţii contractului de fidejusiune, a fost respinsă ca neîntemeiată. La 27.06.2014, Socolova Tatiana a declarat apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 septembrie 2014, nu s-a dat curs cererii de apel, apelantei fiindu-i fixat termen pînă la 01.10.2014 pentru prezentarea apelului motivat şi a dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 18 185 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a aplicat prevederile art. 368 alin. (1) CPC, menţionînd că litigiul dedus judecăţii este unul patrimonial, iar apelanta a plătit doar parţial taxa de stat, precum şi că cererea de recurs nu conţine motivele de fapt şi de drept. Considerînd ilegală încheierea în cauză, la 26.09.2014, Socolova Tatiana a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 11.09.2014 şi remiterea cauzei în instanţa de apel la etapa primirii cererii de apel. 1 În motivarea recursului recurenta a invocat ilegalitatea încheierii contestate, menţionînd că, instanţa de apel eronat a constatat că obiectul contractului de fidejusiune este apartamentul nr. 41 din.

or. Rezina, str. 1 Mai, 9. Susţine că litigiul intentat în baza cererii dechemare în judecată privind declararea nulă a unui contract de fidejusiune, care prevede responsabilitatea şi obligaţia fidejusorului de a executa obligaţiile neexecutate de debitor, nu este unul patrimonial. La 05.11.2014, BC „Energbank” SA a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, în care şi-a manifestat dezacordul cu argumentele acestuia şi a solicitat respingerea recursului. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor referitoare la temeiul de a nu da curs cererii de apel – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată.

După cum rezultă din materialele cauzei, la depunerea cererii de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 04.06.2014, Socolova Tatiana a achitat taxa de stat în mărime de 565 lei (f.d. 77). Instanţa de apel a considerat că taxa de stat este achitată incomplet, deoarece a calificat acţiunea Tatianei Socolova privind declararea nulităţii contractului de fidejusiune, ca fiind patrimonială. Colegiul conchide că concluzia instanţei de apel privind încadrarea acţiunii reclamantei la categoria celor patrimoniale, este corectă.

În conformitate cu art. 364 alin. (1) CPC, cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărîre se atacă, cu plata taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii, iar în conformitate cu art. 368 alin. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. Astfel, instanţa de apel, prin încheierea din 11 septembrie 2014, nu a dat curs cererii de apel depusă de Socolova Tatiana, fiindu-i comunicat apelantei despre necesitatea achitării suplimentare a taxei de stat în mărime de 18 185 lei pînă la 01.10.2014.

În conformitate cu art. 84 CPC, se impune cu taxă de stat fiecare cerere de chemare în judecată (iniţială şi reconvenţională), cererea intervenientului principal, cererea vizînd pricinile cu procedură specială, cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, cererea de declarare a insolvabilităţii, cererea de eliberare a titlului executoriu privind executarea hotărîrilor arbitrale, cererea de apel, cererea de 2 recurs, precum şi cererea de eliberare a copiilor (duplicatelor) de pe actele judecătoreşti. Conform art. 3 alin. (1) lit. j) a Legii taxei de stat nr. 1216 din 03 decembrie 1992 pentru cererile de apel împotriva hotărârilor instanţelor judecătoreşti se achită 75% din taxa ce urmează a fi plătită la depunerea cererii de chemare în judecată sau altei cereri (plângeri), iar în cazul litigiilor cu caracter patrimonial – 75% din taxa calculată din suma contestată.

Astfel, în legătură cu faptul, că în art. 3 pct. 1) subpct. a) din Legea cu privire la taxa de stat este stabilit, că tarifele taxei de stat pentru cererile de chemare în judecată de la persoanele fizice, se stabilesc în cuantumul 3% din valoarea acţiunii, dar nu mai puţin de 150 lei şi nu mai mult de 25 000 iei, taxa de stat pasibilă achitării la depunerea apelului pe prezenta cauza constituie 18 750 lei. La 27.06.2014, apelanta Socolova Tatiana a achitat taxa de stat la depunerea apelului numai în suma de 565 de lei pentru acţiune nepatrimonială, însă, în cazul dat, întrucît reclamanta a solicitat recunoaşterea nulităţii contractului de fidejusiune, această acţiune este patrimonială, şi taxa de stat urma să fie achitată ca pentru acţiune patrimonială.

În legislaţie nu există o definiţie expresă a acţiunii patrimoniale şi nepatrimoniale. În acelaşi timp, în doctrină s-a evidenţiat definirea acţiunii patrimoniale ca fiind acea acţiune care este evaluabilă în bani. La caz, reclamanta a solicitat recunoaşterea nulităţii contractului de fidejusiune, această acţiune după natura sa juridică fiind una patrimonială, şi taxa de stat urma să fie achitată ca pentru acţiune patrimonială. Astfel, de către Socolov Alexei şi BC „Energbank” SA, pentru a garanta rambursarea la timp a creditului bancar în mărime de 1 350 000 lei acordat firmei SRL „Omprico Invest” în baza contractului de credit nr. 845-749 din 03.02.2010, precum şi pentru rambursarea a tuturor plăţilor aferente acestui credit, a fost semnat tot pe data de 03.02.2010 contractul de fidejusiune.

Toate actele juridice menţionate mai sus au un caracter şi conţinut strict patrimonial, toate au valoare materială. Obligaţiile asumate de către soţul Alexei Socolov conform contractului de fidejusiune prin care a fost garantată rambursarea la timp a creditului acordat SRL „Omprico Invest” în baza contractului de credit nr. 845-749 din 03.02.2010, precum şi rambursarea a tuturor plăţilor aferente, sunt obligaţii materiale şi presupun răspunderea materială a lui Alexei Socolov, inclusiv şi cu bunul imobil care îi aparţine cu drept de proprietate personală - apartamentul cu nr.41 de pe strada 1 Mai nr.9, din or.Rezina. În acest sens, afirmaţia recurentei cum că instanţa de apel eronat a constatat că obiectul contractului de fidejusiune este apartamentul nr. 41 din.

or. Rezina, str. 1 Mai, 9, Colegiul o apreciază critic. În temeiul celor expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel întemeiat a impus cu taxă de stat cererea de apel în sumă 18 185 lei, deoarece apelanta a achitat taxa de stat pentru depunerea apelului în suma de doar 565 de lei. Astfel, instanţa de recurs menţionează că alte motive de casare a încheierii recurate de către recurent nu au fost invocate.

3 În acest context, Colegiul conchide că argumentele invocate de recurenta Socolova Tatiana nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate, motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca neîntemeiat cu menţinerea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 11 septembrie 2014. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Socolova Tatiana. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 septembrie 2014, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Socolova împotriva BC „Energbank” SA, intervenienţi accesorii Socolov Alexei şi FPC „Omprico-Invest” SRL, privind declararea nulităţii contractului de fidejusiune.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecători Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 4