2ra-1966/15 — Declararea nulă a contractului de fidejusiune

prima instanţă: D. Suşchevici dosarul nr. 2ra-1966/15 instanţa de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 16 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iuliana Oprea Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Socolova Tatiana, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Socolova Tatiana împotriva BC„EnergBank„SA, intervenienţi accesorii Socolov Alexei, FPC„Omprico-Invest” SRL cu privire la declararea nulă a contractului de fidejusiune, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 aprilie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Socolova Tatiana şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 04 iunie 2014, c o n s t a t ă La 26 martie 2013 Socolova Tatiana a depus cerere de chemare în judecată împotriva BC„EnergBank„SA, intervenienţi accesorii Socolov Alexei, FPC„Omprico-Invest” SRL cu privire la declararea nulă a contractului de fidejusiune. În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că pe data de 03 februarie 2009 între soţul său, Socolov Alexei şi BC„EnergBank” SA a fost încheiat contractul de fidejusiune, în conformitate cu care Socolov Alexei şi-a asumat responsabilitatea de a executa integral obligaţiunile FPC„Omprico-Invest” SRL faţă de BC „EnergBank” SA ce rezultă din contractul de credit nr. 845-749 din 03 februarie 2010. Astfel, Socolov Alexei a garantat cu toată averea care îi aparţine, rambursarea la timp a creditului acordat societăţii comerciale FPC ,,Omprico- Invest” SRL, adică atît prin bunurile mobile, cît şi cele imobile de care dispune.

Unica avere de care dispune Socolov Alexei şi prin care ultimul poate să garanteze rambursarea creditului, este apartamentul nr. 41 situat în or. Rezina, str. l Mai,9, înregistrat pe numele acestuia. Susţine reclamanta că averea care îi aparţine lui Socolov Alexei, inclusiv apartamentul dat, constituie proprietate în devălmăşie a soţilor, Socolov Alexei şi Socolova Tatiana, căsătoria cărora a fost înregistrată la 24 august 1985. Indică că Socolov Alexei nu era în drept să încheie contractul de fidejusiune, prin care a garantat prin averea sa, inclusiv prin bunul imobil care constituie proprietate în devălmăşie a soţilor, indiferent de faptul că acesta este înregistrat pe numele lui Socolov Alexei, fără consimţămîntul expres şi scris al ei.

Astfel, consideră reclamanta că contractul de fidejusiune încheiat între Socolov Alexei şi BC„EnergBank„SA a fost încheiat contrar prevederilor Codului Familiei şi a Codului Civil şi solicită anularea lui. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 04 iunie 2014 acţiunea a fost respinsă. S-a dispus încasarea de la Socolova Tatiana în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 25 000 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la data de 27 iunie 2014 Socolova Tatiana a declarat apel. Prin decizi Curţii de Apel Chişinău din 01 aprilie 2015 a fost respins apelul declarat de Socolova Tatiana şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La emiterea deciziei instanţa de apel a stabilit ca fiind legală hotărîrea primei instanţe, deoarece contractul de fidejusiune din 03 februarie 2010 nu limitează dreptul apelantei Tatiana Socolova la locuinţă şi dreptul de proprietate în devălmăşie asupra apartamentului nr. 41 situat în str. 1 Mai, 9, or.

Rezina, or apartamentul dat este proprietatea personală a lui Socolov Alexei, înregistrat pe numele acestuia în baza certificatului de moştenitor testamentar nr. 8325 din 01 octombrie 2008, fapt confirmat prin extrasul din Registrul bunurilor imobile din 19 mai 2014. La data de 05 iunie 2015 Socolova Tatiana a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri prin care a admite acţiunea. În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa recurentei copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăseşte dovada recepţionării acesteia, din care considerente recursul declarat la data de 05 iunie 2015 de către Socolova Tatiana se consideră a fi depus în termen. În motivarea recursului recurenta a invocat aplicarea eronată de către instanţa de apel a normelor de drept material şi procedural, concluziile expuse în decizie fiind contradictorii. 2 Susţine recurenta că Socolov Alexei nu era în drept să încheie contractul de fidejusiune, prin care a garantat prin averea sa, inclusiv prin bunul imobil care în acea perioadă constituia proprietate în devălmăşie a soţilor, indiferent de faptul pe numele cui era înregistrat, fără consimţămîntul expres şi scris al ei.

Mai mult ca atît, dînsa era împotriva ca soţul ei să încheie careva contract de fidejusiune cu banca. Menţionează că instanţele la emiterea hotărîrilor au aplicat eronat prevederile art. 19-21 Codul familiei şi art. 217, 220, 344, 345, 369 şi art. 371 Codul Civil. Recurenta consideră eronată concluzia instanţelor, prin care acestea au stabilit că apartamentul nr. 41 situat în or. Rezina, str. 1 Mai 9, este proprietatea personală a lui Socolov Alexei. Aceste concluzii contravin explicaţiilor lui Socolov Alexei, care în cadrul şedinţelor a confirmat că acest bun imobil este proprietate în devălmăşie a soţilor, cît şi prevederilor art. 23 Codul familiei şi art. 372 Cod civil. Consideră important de menţionat că în acest apartament au fost efectuate lucrări de reparaţie, pentru care a fost luat de la BC „Moldova-Agroindbank” SA un credit în sumă de 200 000 lei.

Iar, potrivit art. 23 Codul familiei, bunurile ce aparţin fiecăruia dintre soţi pot fi recunoscute de instanţa judecătorească proprietate în devălmăşie a acestora dacă se va stabili că, în timpul căsătoriei, din contul mijloacelor comune ale soţilor sau al mijloacelor unuia dintre soţi ori în urma muncii numai a unuia dintre soţi, valoarea acestor bunuri a sporit simţitor (reparaţie capitală, reconstrucţie, reutilare, reamenajare etc.). În acest condiţii, susţine recurenta că chiar dacă apartamentul în cauză a fost obţinut de către Socolov Alexei în temeiul moştenirii, în rezultatul efectuării reparaţiei capitale, valoarea acestuia a sporit simţitor şi în temeiul prevederilor art. 23 Codul familiei şi art. 372 alin. (3) Cod civil, deja constituie proprietate în devălmăşie a soţilor Socolov.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Socolova Tatiana nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la 3 situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Socolova Tatiana ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Socolova Tatiana se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 4