2ra-3188/14 — Încasarea datoriei, recunoaşterea nulităţii prevederilor contractului

prima instanţă: I. Cotea dosarul nr. 2ra-3188/14 instanţa de apel: Gh. Eni, V. Movilă, N. Bondarenco ÎNCHEIERE 12 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Zelenco Veaceslav, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎCS „Easy Credit” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Zelenco Veaceslav privind încasarea datoriei în suma de 20120,00 lei şi a cheltuielilor de judecată legate de plata taxei de stat în mărime de 603,60 lei şi acţiunea reconvenţională a lui Zelenco Veaceslav împotriva ÎCS „Easy Credit” Societate cu Răspundere Limitată privind recunoaşterea nulităţii clauzei contractuale, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 17 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Zelenco Veaceslav fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Cahul din 16 mai 2013, c o n s t a t ă La 12 septembrie 2012, reclamanta ÎCS „Easy Credit” SRL s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Zelenco Veaceslav privind încasarea datoriei în mărime de 20120,00 lei şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 603,60 lei.

În motivarea cererii de chemare în judecata, reclamantul ÎCS „Easy Credit” SRL a indicat că a încheiat cu Zelenco Veaceslav un contract de împrumut cu nr. 252911899 din 28.04.2009, prin care s-a obligat să-i acorde un împrumut în sumă de 25 000 lei, care urma a fi rambursat în 24 rate lunare egale a cîte 1840 lei lunar, începînd cu data de 10.06.2009, iar Zelenco Veaceslav s-a obligat să restituie împrumutul contractat în conformitate cu prevederile contractuale, achitînd dobînda şi comisionul conform prevederilor contractuale şi în conformitate cu Graficul rambursării împrumutului. Menţionează reclamantul că ÎCS „Easy Credit” SRL a acordat împrumutul în termenul şi condiţiile stabilite în contract, însă pîrîtul Zelenco Veaceslav, după ce a achitat cu mari abateri 16 rate integral, a încetat să achite împrumutul conform graficului stabilit.

1 Indică ÎCS „Easy Credit” SRL că de către angajaţii reclamantului au fost efectuate toate măsurile posibile în scopul soluţionării litigiului pe cale amiabilă. Astfel ÎCS „Easy Credit” SRL a acţionat în judecată pîrîtul, iar Judecătoria Cahul a emis o ordonanţă din 09.09.2011, care a fost pusă în executare forţată. Ulterior Zelenco V. a transmis executorului judecătoresc o încheiere prin care Judecătoria Cahul a anulat ordonanţa judecătorească. Astfel, indică că a utilizat toate modalităţile de soluţionare a litigiului din care motiv solicită încasarea de la Zelenco Veacelsav a sumei restante a împrumutului (rate lunare scadente, dar neachitate), în sumă de 14720,00 lei şi clauza penală în sumă de 5400,00 lei, în total - 20120,00 lei, precum şi încasarea de la Zelenco Veaceslav a cheltuielilor de judecată legate de plata taxei de stat în mărime de 603,60 lei.

Ulterior la 28 septembrie 2012, în şedinţa instanţei de fond pîrîtul Zelenco Veaceslav a depus o cerere reconvenţională, prin care a solicitat declararea nulităţii clauzei contractuale referitoare la rata dobînzii în contractul de împrumut nr. 252911899 din 28.04.2009 precum şi respingerea cererii de chemare în judecată a reclamantului ÎCS„Easy Credit” privind încasarea din contul său a sumei de 20120 lei. În motivarea cererii reconvenţionale Zelenco Veaceslav indică că dobînda stipulată în contractul de împrumut contravine cu prevederile Codului civil al R. Moldova, nefiind într-o relaţie rezonabilă cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei, pe parcursul anului 2009 rata dobînzii s-a micşorat de la 12,5 % la 5%, astfel media acesteia fiind de 10%, iar în anul 2010 rata de refmaţare a BNM a constituit 6-7 %. Întru stingerea împrumutului el a achitat 31048 lei.

Dacă este să raporteze suma achitată fiind impusă cu o dobîndă rezonabilă faţă de BNM, atunci a restituit suma împrumutată cu o dobîndă de 12%. Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 16 mai 2013 a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de ÎCS „Easy Credit” SRL. S-a încasat de la Zelenco Veaceslav, a.n. 04.09.1975, IDNP 2001008224128, dom. raionul Cahul, s. Alexandru Iona Cuza, str. Ştefan cel Mare, 55, în beneficiul ÎCS Easy Credit SRL, datoria în mărime ce 14720,00 lei şi clauza penală în mărime de 1440,00 lei, iar în total 16160, 00 lei. S-a încasat de la Zelenco Veaceslav, a.n. 04.09.1975, IDNP 2001008224128, domiciliat r-nul Cahul, sat. Alexandru Iona Cuza, str. Ştefan cel Mare 55, în beneficiul ÎCS Easy Credit SRL cheltuielile de judecată în sumă 484,80 lei.

S-a respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională depusă de către Zelenco Veaceslav împotriva ÎCS „Easy Credit” SRL privind recunoaştere nulităţii clauzei contractuale. 2 Ne fiind de acord cu hotărîrea dată, la 06.06.2013 Zelenco Veaceslav a declarat apel solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Cahul din 16.05.2013 ca fiind ilegală cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admisă cererea reconvenţională înaintată de Zelenco Veaceslav, iar cererea înaintată de către ÎCS „Easy Credit” SRL să fie respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 17 iunie 2014, apelul declarat de Zelenco Veaceslav a fost respins, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Cahul din 16 mai 2013. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, prima instanţă corect a stabilit circumstanţele faptice ale litigiului dat, a apreciat probele conform prevederilor art. 130 CPC şi a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată, cu respectarea normelor de drept material şi procesual. Astfel, din materialele cauzei în instanţa de apel s-a constatat, că între ÎCS „Easy Credit” SRL şi Zelenco Veaceslav a fost încheiat la 28 aprilie 2009 contractul de împrumut nr.252911899, potrivit căruia apelantul Zelenco Veaceslav a primit cu împrumut de la intimatul ÎCS „Easy Credit” SRL suma de 25 000 lei, care s-a obligat să-1 ramburseze începînd cu data de 10.06.2009 în 24 rate lunare egale a cîte 1840 lei lunar, (f.d.3-8).

Conform art.867 Cod civil, „prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date. Contractul de împrumut este gratuit dacă legea sau contractul nu prevede altfel”. Conform art.869 alin .(1), (3) şi (4) Cod civil, „în baza contractului de împrumut, părţile pot prevedea şi plata unei dobînzi, care trebuie să se afle într-o relaţie rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei. Se plăteşte dobîndă la expirarea fiecărui an pentru perioada dintre momentul încheierii contractului şi cel al restituirii împrumutului dacă în contract / este prevăzut altfel.

In cazul în care împrumutatul nu plăteşte dobîndă în termen, împrumutătorul poate cere restituirea imediată a împrumutului şi a dobînzii aferente”. Iar, prevederile art. 872 alin. (2) Cod civil, reglementează că dacă în contract este prevăzută restituirea împrumutului în rate şi împrumutatul nu restituie în modul stabilit nici cel puţin o rată, împrumutătorul poate cere restituirea imediată a întregului împrumut şi a dobînzii aferente.

Conform prevederilor art. 17 din normele de prudenţă financiară aprobate prin anexa la hotărîrea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare nr. 17/8 din 30 aprilie 2008, rata dobînzii la împrumuturile acordate de către asociaţie trebuie să fie stabilită la un nivel suficient pentru a acoperi cheltuielile privind dobînzile la 3 mijloacele financiare atrase, cheltuielile suportate şi constituirea şi/sau menţinerea rezervei instituţionale la nivelul minim stabilit la art. 33 din Legea nr. 139 din 21 iunie 2007 cu privire la asociaţiile de economii şi împrumut. Instanţa de apel a menţionat că analizînd circumstanţele constatate raportate la prevederile normelor juridice enunţate, intimatul ÎCS „Easy Credit” SRL şi-a executat obligaţia contractuală de a transmite suma stipulată de contract împrumutatului adică apelantului Zelenco Veaceslav.

Însă acesta din urmă nu şi-a onorat obligaţiunile contractuale privind rambursarea la timp a creditului şi a dobînzii contractuale. Conform art. 572 alin. (1) şi (2) Cod civil, temeiul executării rezidă în existenţa unei obligaţii. Obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. În conformitate cu prevederile art. 624 Cod civil, clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul, stipulînd că debitorul, în cazul neexecutarii obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun. Prin clauză penală se poate garanta numai o creanţă valabilă. Clauza penală poate fi stipulată în mărime fixă sau sub forma unei cote din valoarea obligaţiei garantate prin clauza penală sau a părţii neexecutate.

Raportînd la caz cadrul legal enunţat şi reieşind din constatările suscitate, instanţa de apel a reţinut drept juste concluziile instanţei de fond cu privire la admiterea acţiunii şi încasarea din contul lui Zelenco Veaceslav în beneficiul ÎCS „Easy Credit” SRL a datoriei în mărime de 16160 lei dintre care suma de 14720 lei cu titlu de datorie şi suma de 1440 lei clauză penală.

Instanţa de apel a respins argumentul apelantului Zelenco Veaceslav cu privire la faptul că sintagma cu privire la dobîndă din cererea tip precum şi din art. 2 lit. d) al contractului urmează a fi declarate nule prin prisma art.869 Cod civil, deoarece rata dobînzii este mai mare decît rata prevăzută de Banca Naţională a Moldovei, or instanţa menţionează în acest sens că reieşind din prevederile art. 17 din normele de prudenţă financiară aprobate prin anexa la hotărîrea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare nr. 17/8 din 30 aprilie 2008, şi prevederile art. 33 din Legea nr. 139 din 21 iunie 2007 cu privire la asociaţiile de economii şi împrumut ÎCS „Easy Credit” SRL a fost în drept de a stabili anumite adaosuri la dobînzi, iar rata de 30,65% stabilită pentru contractual de credit în litigiu nu este într-un raport nerezonabil cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei.

În acest sens s-a menţionat că conform raportului de expertiză nr.372 din 25.02.2014 efectuată în cadrul examinării pricinii în ordine de apel la demersul apelantului Zelenco Veaceslav, s-a constatat că suma totală pe care urma s-o achite cet. Zelenco Veaceslav în temeiul contractului de împrumut nr.252911899 din 28 aprilie 2009 şi în conformitate cu graficul de rambursare a împrumutului urma să fie 4 de 44 153 lei, din care 25 000 lei urma să fie rambursarea împrumutului, 10 512 lei plata comisionului şi 8641 lei plata pentru dobîndă pentru perioada 10.06.2009- 10.05.2011. În rezultatul cercetării dosarului de împrumut, încheiat cu Zelenco Veaceslav cu toate calculele efectuate, abateri de corectitudinea calculării dobînzii nu s-au depistat.

La 02 septembrie 2014 Zelenco Veaceslav, a contestat cu recurs decizia Curţii de Apel Cahul din 17 iunie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii reconvenţionale şi respingere a acţiunii iniţiale. În motivarea recursului recurentul a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate.

Se mai invocă în cererea de recurs că, sintagma cu privire la dobîndă din cererea tip precum şi din art.2 lit. d) al contractului urmează a fi declarat nul prin prisma art.869 Cod civil. În viziunea recurentului, expresia relaţiei rezonabile prevăzuta în alin.(1) din art.869 Cod civil urmează a fi aplicata în sensul contractului a dobînzii ce nu ar depăşi 2% rata de refinanţare BNM, iar partea ce o excede pe aceasta este lovita de nulitate. Conform hotărîrii BNM cu privire la nivelul ratelor dobînzilor pe termen lung la data semnării contractului de împrumut, rata dobînzii a fost stabilita în mărime de 10,5% anual, ceea ce imprima pentru reclamant o obligaţie de plata a dobînzii contractuale cu 20% mai mare în raport cu cea legala.

Invocă analogia în materia aplicării dobînzilor flotante la contractele de credit bancar, mentionînd ca în baza art. 1237 Cod civil în coroborare cu art. 869 Cod civil cu limita în care în aprilie 2009 rata dobînzii la creditele în valuta naţionala pe termen lung pe tara se include în intervalul de la 10%. Pe parcursul anului 2009 rada dobînzii s-a micşorat de la 12,5% la 5% astfel media acesteea fiind circa de 10%, iar în anul 2010 rata de refinanţare BNM a constituit 6-7%. Prin urmare pîrîtul urma se stabilească o rată rezonabilă a dobînzii în raport cu ratata de refinanţare BNM. Se arată că trebuie de luat în consideraţie ca întru stingerea împrumutului recurentul a achitat 31048 lei, ceea ce releva faptul ca apelantul nu s-a eschivat de la plata împrumutului, şi suma achitata depăşeşte suma primită ca împrumut.

5 La 02 octombrie 2014 reprezentantul ÎCS „Easy Credit” SRL prin intermediul cancelariei a depus o referinţă, invocînd dezacordul cu recursul declarat de Zelenco Veaceslav, solicitînd respingerea lui, cu menţinerea hotărîrii contestate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Zelenco Veaceslav, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Zelenco Veaceslav, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea 6 de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Zelenco Veaceslav ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Zelenco Veaceslav, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Iurie Bejenaru 7