2ra-2488/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: A. Negru dosarul nr. 2ra-2488/15 instanţa de apel: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican ÎNCHEIERE 07 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „Easy Credit” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu Capital Străin „Easy Credit” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Mariei Buhariova cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere şi a penalităţii contractuale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „Easy Credit” Societate cu Răspundere Limitată şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 15 octombrie 2014, c o n s t a t ă: La 03 septembrie 2014, ÎCS „Easy Credit” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Mariei Buhariova cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere şi a penalităţii contractuale.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că a încheiat cu pârâta contractul de împrumut nr. 144322436 din 13 august 2013, prin care s-a obligat să-i acorde un împrumut în valoare de 7000 lei, care urma a fi rambursat în 12 rate lunare egale a câte 791 lei lunar, începând cu 18 septembrie 2013, iar pârâta s-a obligat să restituie împrumutul cu dobânda şi costurile aferente în conformitate cu prevederile contractuale şi cu graficul rambursării împrumutului. Menţionează că ÎCS „Easy Credit” SRL a acordat împrumutul în termenul şi condiţiile stabilite în contract, astfel, îndeplinindu-şi toate obligaţiunile asumate faţă de debitor. Susţine că pârâta, după ce a achitat 7 rate lunare integral, a încetat să mai achite împrumutul conform graficului prestabilit şi intenţionat se sustrage de a-şi onora obligaţiunile contractuale asumate.

Afirmă că în scopul soluţionării amiabile a litigiului, ÎCS „Easy Credit” SRL, telefonic, iar apoi la 02 iulie 2014, prin scrisoare recomandată, a somat debitorul, solicitând rambursarea ratelor scadente, dar neachitate, la care pârâta nu a acordat nici o atenţie, refuzând în continuare achitarea împrumutului. Invocă că astfel, ÎCS „Easy Credit” SRL pretinde încasarea de la pârâtă a sumei restante a împrumutului în mărime de 3136 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 1060 lei, a clauzei penale în sumă de 975 lei şi a sumei ratelor lunare rămase a împrumutului în mărime de 791 lei, iar în total 5962 lei. Prin urmare, solicită încasarea de la pârâtă a sumei de 5962 lei şi a taxei de stat în sumă de 270 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 15 noiembrie 2014 acţiunea a fost admisă parţial şi au fost încasate de la Maria Buhariova în beneficiul ÎCS „Easy Credit” SRL suma de 3927 lei, cu titlu de rate nerambursate, suma de 113, 94 lei, cu titlu de dobândă de întârziere, suma de 750 lei, cu titlu de penalitate şi suma de 270 lei, cu titlu de cheltuieli de judecare a pricinii, iar în total suma de 5060,94 lei. În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 februarie 2015 a fost respins apelul declarat de către ÎCS „Easy Credit” SRL şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 26 martie 2015, în termenul prevăzut de lege, ÎCS „Easy Credit” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acesteia, casarea deciziei instanţei de apel şi remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

Recurenta ÎCS „Easy Credit” SRL, în motivarea recursului, a indicat că hotărârile judecătoreşti sunt neîntemeiate, deoarece au fost aplicate eronat normele de drept material. Menţionează că instanţele judecătoreşti au confundat termenul de dobândă contractuală cu termenul de dobândă de întârziere. Susţine că termenul de dobândă în cazul contractului de împrumut este reglementat de art. art. 869 şi 585 din Codul civil, iar termenul de dobândă de întârziere este reglementat de art. 619 din Codul civil. Afirmă că pct. 29 din Hotărârea explicativă a Curţii Supreme de Justiţie nr. 8 din 24 decembrie 2010 stabileşte că în cazul admiterii întârzierii de către debitor, creditorul poate solicita de la acesta restituirea împrumutului (capitalului), a dobânzii contractuale (în cazul în care acesta este unul oneros) şi a dobânzii de întârziere (în cazul dat, contractuale), calculate pe perioada efectivă a întârzierii.

De aici şi regula generală că dobânda de întârziere nu se calculează pe dobânzi. Invocă că pct. 30 din aceeaşi Hotărâre explicativă stabileşte că instanţele de judecată trebuie să facă distincţie de sumele ce urmează a fi încasate de la debitori în cazul unui contract de împrumut gratuit şi unul oneros. Mai invocă că în acest caz, contractul de împrumut este unul oneros şi, prin urmare, instanţa de judecată urma să dispună încasarea de la intimată a împrumutului, a dobânzii aferente împrumutului, a dobânzii de întârziere şi a clauzei penale sau penalităţii contractuale, etc. Menţionează că aplicarea normelor Recomandării Curţii Supreme de Justiţie nr. 13, care reglementează rezonabilitatea între rata dobânzii contractuale şi rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei, cu privire la dobânzile de întârziere sunt incompetente.

Susţine că Recomandarea enunţată nu stabileşte modalitatea de calculare a dobânzilor de întârziere aplicate obligaţiunilor cu caracter pecuniar, în cazul în care debitorul nu îşi execută în termen obligaţia de restituire a unei sume băneşti. În aşa mod, instanţele judecătoreşti, aplicând regula stabilită prin Recomandarea nr. 13 a Curţii Supreme de Justiţie, neîntemeiat a dispus diminuarea mărimii dobânzii de întârziere.

Afirmă că prevederile Secţiunii 5.02 al condiţiilor standard al contractului de împrumut nr. 144322436 stipulează trei clauze penale, ce urmează a fi încasate de la debitor în funcţie de continuitatea întârzierii şi, anume, în cazul în care debitorul continuă cinci zile consecutive, acesta se obligă să achite o clauză penală în mărime de 75 lei, în cazul în care debitorul continuă întârzierea cincisprezece zile consecutive, acesta se obligă să achite o clauză penală de 150 lei şi în cazul în care debitorul continuă întârzierea 45 zile consecutive, acesta se obligă să achite o clauză penală în mărime de 750 lei. Invocă că instanţele judecătoreşti au admis doar clauza penală în cazul în care debitorul continuă întârzierea 45 zile consecutive, cu toate că în textul contractului a fost clar stipulat că aceste clauze penale nu se exclud, ci se aplică în dependenţă de întinderea întârzierii admise de debitor.

Mai invocă că instanţele judecătoreşti nu au indicat motivul pentru care a fost diminuată clauza penală sau motivul prin care aceasta se consideră disproporţională. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către ÎCS „Easy Credit” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul ÎCS „Easy Credit” SRL ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Întreprinderii cu Capital Străin „Easy Credit” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă