2ra-204/17 — încasarea datoriei

2ra-204/17 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: A. Negru dosarul nr. 2ra-204/17

instanța de apel: D. Manole, Iu. Cotruță, A. Bostan

D E C I Z I E

15 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Maria Ghervas

Ion Druță, Mariana Pitic

examinând recursul declarat de către reprezentantul Întreprinderii cu capital

străin „Easy Credit” societate cu răspundere limitată, Nicolae Eremia,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu capital

străin „Easy Credit” societate cu răspundere limitată împotriva Galinei Mîrzenco cu

privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către Întreprinderea cu capital străin „Easy Credit”

societate cu răspundere limitată și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani

municipiul Chișinău din 12 februarie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 17 iulie 2015, ÎCS „Easy Credit” SRL a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Galinei Mîrzenco cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 01 august 2014, a

încheiat cu pârâta contractul de împrumut nr. 927921242, prin care s-a obligat să

acorde ultimei un împrumut în sumă de 15000 lei, care urma a fi rambursat în 18

rate lunare egale a cîte 1344 lei lunar, începând cu 20 august 2014, iar pârâta s-a

obligat să restituie împrumutul cu dobânda și costurile aferente în conformitate cu

prevederile contractuale și cu graficul rambursării împrumutului.

Menționează că, ÎCS „Easy Credit” SRL a acordat împrumutul în termenul și

condițiile stabilite în contract, astfel, îndeplinindu-și toate obligațiile asumate față

de debitor.

Susține că, pârâta, după ce a achitat cu abateri 5 rate lunare integral, ultima de

pe data de 20 decembrie 2014 și 928 lei pentru rata din 20 ianuarie 2015, a încetat

să achite împrumutul conform graficului prestabilit și intenționat se eschivează de la

onorarea obligațiunilor contractuale asumate.

1

Relevă că, în scopul soluționării amiabile a litigiului, la data de 06 aprilie

2015, prin scrisoare recomandată, a somat pârâta, solicitând rambursarea ratelor

scadente și neachitate, la care ultima nu a acordat nici o atenție, refuzând în

continuare achitarea împrumutului.

Solicită încasarea de la pârâtă a sumei restante a împrumutului în mărime de

4448 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 744 lei, a clauzei penale în sumă de 975

lei și a sumei ratelor lunare rămase ale împrumutului în mărime de 12096 lei, precum

și a taxei de stat în sumă de 547,89 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 12 februarie 2016

acțiunea a fost admisă parțial și au fost încasate de la Galina Mîrzenco în beneficiul

ÎCS „Easy Credit” SRL suma de 16544 lei, cu titlu de datorie, suma de 122,66 lei,

cu titlu de dobândă de întârziere contractuală pentru perioada 20 ianuarie 2015-30

aprilie 2015, suma de 750 lei, cu titlu de penalitate și suma de 672,50 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecare a cauzei. În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2016 a fost respins

apelul declarat de către ÎCS „Easy Credit” SRL și menținută hotărârea primei

instanțe.

La data de 01 decembrie 2016, în termenul prevăzut de lege, reprezentantul

ÎCS „Easy Credit” SRL, Nicolae Eremia a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a hotărârilor

judecătorești și emiterea unei noi hotărâri cu privire admiterea integrală a acțiunii,

cu încasarea taxelor de stat pentru depunerea cererilor de apel și recurs.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe în partea admiterii parțiale a pretențiilor cu privire la încasarea

dobânzii de întârziere și a penalității sunt neîntemeiate.

Menționează că, la soluționarea cauzei, instanțele de judecată au confundat

termenii juridici practicați, ceea ce este inadmisibil și, anume, termenul de dobândă

contractuală cu termenul de dobândă de întârziere, aplicând în acest sens prevederile

legale, ce nu urmau a fi aplicate.

Susține că, din prevederile art. art. 619 și 872 din Codul civil reiese clar că, în

cazul în care debitorul întârzie în executarea obligației ce-i revine, acesta este obligat

să achite și dobânzi suplimentare pe perioada întârzierii. Dacă în contract nu este

prevăzută mărimea acesteia, atunci dobânda de întârziere constituie 5% peste rata

dobânzii prevăzută la art. 585, iar în cazul în care contractul prevede expres o

dobândă de întârziere, urmează fi aplicată dobânda de întârziere contractuală.

Afirmă că, contractul de împrumut, încheiat între părți, prevede o astfel de

dobândă de întârziere și, anume, în informațiile precontractuale este indicat clar că,

în caz de întârziere la plată, se va percepe dobânda de întârziere egală cu suma dintre

rata anuală a dobânzii prevăzută în prezentul contract și 5 procente anual, dar nu mai

puțin de 12 lei pentru fiecare zi de întârziere și clauza penală în mărime de 75 lei

pentru 5 zile întârziere, 150 lei pentru 15 zile de întârziere și 750 lei pentru 45 zile

întârziere.

2

Relevă că, conform secțiunii 3.02 din contractul de împrumut, în cazul în care

împrumutatul nu va achita integral în termenul stabilit orice sumă scadentă conform

prezentului contract, prevăzută în Graficul de rambursare a împrumutului, acesta va

achita o dobândă de întârziere egală cu suma dintre rata anuală a dobânzii prevăzută

în prezentul contract și 5 procente, anual. Dobânda de întârziere se va calcula zilnic

reieșind din anul calendaristic de 365 zile. Totodată, părțile au convenit că, dobânda

de întârziere achitată de împrumutat nu poate fi mai mică decît suma de 12 lei pentru

fiecare zi de întârziere și urmează a fi achitată către ÎCS „Easy Credit” SRL imediat.

Aceeași prevedere este stabilită și în ultimul aliniat din graficul de rambursare a

împrumutului.

Consideră că, odată ce dobânda de întârziere este stabilită în textul

contractului, iar această prevedere nu a fost declarată nulă (fiind verificată și de

Agenția pentru Protecția Consumatorilor) sau abuzivă, instanța de judecată urma să

se conformeze.

Invocă că, art. 619 alin. (3) din Codul civil stabilește clar că, în cazul în care

creditorul poate cere în alt temei juridic dobânzi mai mari, ele vor trebui plătite. Nu

se exclude invocarea dreptului privind repararea unui alt prejudiciu. Totodată,

dobânda de întârziere nu se aplică la dobânzi.

Mai invocă că, temeiul juridic, în baza căruia ÎCS „Easy Credit” SRL solicită

dobânzi de întârziere mai mari decît cele prevăzute în alin. (1) și (2) ale art. 619 din

Codul civil, este contractul de împrumut, debitorul Galina Mîrzenco, fiind obligat

odată cu semnarea contractului de împrumut, să achite dobânda de întârziere, în

cazul în care acesta nu-și va executa în termen obligația de rambursare a

împrumutului. Astfel, se constată cu certitudine că, termenii de dobândă și dobândă

de întârziere sunt termeni juridici absolut diferiți și urmează a nu fi confundați, or,

confundarea acestora în mod direct atentează la drepturile părților antrenate într-un

raport juridic.

Menționează că, prima instanță, la examinarea cauzei, greșit a făcut trimitere

la art. 869, deoarece această normă de drept stabilește cuantumul și modalitatea de

plată a dobânzii contractuale și nu a celei de întârziere.

Susține că, instanțele judecătorești au aplicat eronat prevederile Recomandării

Curții Supreme de Justiție nr. 13 privind relația rezonabilă dintre dobânzile

practicate pe piața financiară non-bancară și rata de bază a Băncii Naționale a

Moldovei, deoarece Curtea Supremă de Justiție a făcut trimitere la art. art. 585 și

869 din Codul civil, care reglementează termenul de dobândă și nicidecum nu a făcut

trimitere la art. art. 619 și 872 din Codul civil, care reglementează termenul de

dobândă de întârziere.

Afirmă că, la soluționarea litigiilor ce reies din contractele de împrumut,

instanțele de judecată urmau să țină cont de Hotărârea explicativă a Curții Supreme

de Justiție nr. 8 din 24 decembrie 2010 „Cu privire la unele chestiuni referitoare la

aplicarea de către instanțele judecătorești a legislației la soluționarea litigiilor legate

de contractele de împrumut”.

3

Relevă că, pct. 24 din Hotărârea explicativă enunțată stabilește că, creditorul

obligației pecuniare nu trebuie să dovedească mărimea daunei cauzate prin

întârzierea executării, aceasta fiind, de regulă, stabilită anticipat, iar debitorul, în

baza art. 619 alin.(1) din Codul civil, este învestit cu dreptul de a face proba unui

prejudiciu mai redus, însă în ședința de judecată nu a fost adusă nici o probă, ce ar

determina instanțele judecătorești să reducă mărimea dobânzii de întârziere.

Consideră că, instanțele judecătorești ilegal au redus mărimea dobânzii de

întârziere.

Invocă că, mărimea clauzei penale a fost stabilită expres în textul contractului

și, anume, în informații standard privind creditul pentru consumatori și secțiunea

5.02. a contractului de împrumut. Astfel, în dependență de termenul continuu al

neexecutării, părțile au stabilit trei clauze penale și, anume, 75 lei pentru 5 zile

consecutive de neexecutare, prezenta clauză penală fiind plătibilă sau scadentă în a

6-a zi; 150 lei pentru 15 zile consecutive de neexecutare, prezenta clauză penală fiind

plătibilă sau scadentă în a 16-a zi și 750 lei pentru 45 zile consecutive de

neexecutare, prezenta clauză penală fiind plătibilă sau scadentă în a 46-a zi. Odată

ce debitorul nu-și execută obligația de restituire a împrumutului pe un termen mai

mare de 45 zile, scadente sunt toate trei clauze penale, astfel că toate trei clauze

penale urmează a fi sumate.

Mai invocă că, concluzia instanțelor judecătorești precum că, este scadentă

doar ultima clauză penală este absolut neîntemeiată, odată ce contractul stabilește

clar cînd devin plătibile (datorate) acestea.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 08 februarie 2017 a considerat recursul admisibil și

a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și

care urmează a fi respins cu menținerea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe.

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, la data de 01 august 2014, între

ÎCS „Easy Credit” SRL și Galina Mîrzenco a fost încheiat contractul de împrumut

nr.927921242, prin care ÎCS „Easy Credit” SRL s-a obligat să-i acorde Galinei

Mîrzenco un împrumut în sumă de 15000 lei, care urma a fi rambursat în 18 rate

lunare a cîte 1344 lei lunar, începând cu data de 20 august 2014, iar Galina Mîrzenco

s-a obligat să restituie împrumutul și costurile aferente în conformitate cu

prevederile contractuale și graficul de rambursare a împrumutului.

4

Prin dispoziția de plată nr. 00003405 din 01 august 2014 se atestă că, Galina

Mîrzenco a primit de la ÎCS „Easy Credit” împrumutul bănesc în sumă de 15000 lei.

La data de 06 aprilie 2015, ÎCS „Easy Credit” SRL a expediat în adresa

Galinei Mîrzenco pretenția cu privire la achitarea datoriei scadente în mărime de

3561 lei, calculată la data semnării prezentei, recepționată de ultima, însă a rămas

fără răspuns (f. d. 18, 19).

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, ÎCS „Easy Credit” SRL a

solicitat încasarea de la Galina Mîrzenco a datoriei în sumă de 18263 lei, formată

din suma restantă a împrumutului în mărime de 4448 lei, suma ratelor lunare rămase

ale împrumutului în sumă de 12096 lei, dobânda de întârziere în sumă de 744 lei și

clauza penală în sumă de 975 lei și a taxei de stat în sumă de 547,89 lei.

Prima instanță, fiind investită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la

concluzia temeiniciei parțiale a acțiunii, încasând de la Galina Mîrzenco în

beneficiul ÎCS „Easy Credit” SRL suma de 16544 lei, cu titlu de datorie, suma de

122,66 lei, cu titlu de dobândă de întârziere contractuală pentru perioada 20 ianuarie

2015-30 aprilie 2015, suma de 750 lei, cu titlu de penalitate și suma de 672,50 lei,

cu titlu de cheltuieli de judecare a cauzei.

Ulterior, instanța de apel, fiind investită cu judecarea apelului declarat de către

ÎCS „Easy Credit” SRL, a ajuns la concluzia netemeiniciei acestuia, menținând

hotărârea primei instanțe, pe care a considerat-o legală.

Reprezentantul ÎCS „Easy Credit” SRL, Nicolae Eremia, declarând recurs, a

invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe în partea

încasării dobânzii de întârziere și a penalității.

Conform art. 624 alin. (1) din Codul civil, clauza penală (penalitatea) este o

prevedere contractuală prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul, stipulând că

debitorul, în cazul neexecutării obligației, urmează să remită creditorului o sumă de

bani sau un alt bun.

Conform secțiunii 5.02 lit. lit. a)-c) din condițiile contractuale standard la

contractul de împrumut nr. 027921242 din 01 august 2014, în cazul în care

împrumutatul nu restituie suma împrumutată pe o perioadă de 5 zile consecutiv,

acesta este obligat să achite în beneficiul ÎCS „Easy Credit” SRL o clauză penală în

mărime de 75 lei; în cazul în care împrumutatul nu restituie suma împrumutată pe o

perioadă de 15 zile consecutiv, acesta este obligat să achite în beneficiul ÎCS „Easy

Credit” SRL o clauză penală în mărime de 150 de lei; în cazul în care împrumutatul

nu restituie suma împrumutată pe o perioadă de 45 zile consecutiv, acesta este

obligat să achite în beneficiul ÎCS „Easy Credit” SRL o clauză penală în mărime de

750 lei.

Din materialele dosarului rezultă că, ÎCS „Easy Credit” SRL, solicitând

încasarea clauzei penale în sumă de 975 lei, a invocat că, conform pct. 5.02 lit. d)

din condițiile contractuale standard la contractul de împrumut nr. 027921242 din 01

august 2014, în cazul în care neexecutarea continuă pe o perioadă mai mare de 45

5

de zile calendaristice consecutiv, ÎCS „Easy Credit” SRL își păstrează dreptul de a

pretinde, iar împrumutatul se obligă să achite clauze penale.

Conform art. 732 din Codul civil, neclaritățile din condițiile contractuale

standard se interpretează în defavoarea părții care le-a formulat. În caz de dubiu,

contractul se interpretează în favoarea celui care a contractat obligația și în

defavoarea celui care a stipulat-o. În toate cazurile, contractul se interpretează în

favoarea aderentului sau a consumatorului.

Art. 712 alin. (1) din Codul civil prevede că, clauze contractuale standard sunt

toate clauzele formulate anticipat pentru o multitudine de contracte, pe care o parte

contractantă (utilizator) le prezintă celeilalte părți la încheierea contractului. Este

indiferent dacă prevederile formează un document separat sau sunt parte a

documentului ce reprezintă contractul, de asemenea nu importă numărul condițiilor

și forma contractului.

Conform art. 715 din Codul civil, dispozițiile din clauzele contractuale

standard care, în raport de împrejurări, în special în raport cu aspectul sau aparența

exterioară a contractului, sunt atît de neobișnuite încît partea care contractează nu

trebuie să presupună existența lor, nu devin clauze în contract.

Raportând normele de drept enunțate la circumstanțele cauzei, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră că, instanțele judecătorești întemeiat au interpretat în favoarea intimatei

secțiunea 5.02 din condițiile contractuale standard la contractul de împrumut

nr.027921242 din 01 august 2014.

La caz, se reține că, clauzele enunțate reprezintă, de fapt, niște clauze abuzive,

care au fost incluse de împrumutător în contract fără a fi negociate direct cu

consumatorul, iar prin aceste clauze contractuale se creează un dezechilibru

semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

La acest capitol, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că, instanțele judecătorești corect au

concluzionat că, acordul nr. 927921242 din 01 august 2014 este unul de adeziune,

întrucât modalitatea de redactare al acestuia produce un efect atît de surprinzător,

încît este greu de crezut că un împrumutat diligent, reieșind din aspectul general al

secțiunii 5.02 din condițiile contractuale standard la contractul de împrumut

nr.027921242 din 01 august 2014, utilizată de legiuitor la redactarea art. 624 alin.(1)

din Codul civil, ar fi putut să se aștepte la apariția obligației sale de a achita toate

sumele indicate.

Prin urmare, instanța de recurs consideră că, instanțele judecătorești temeinic

și legal au încasat de la Galina Mîrzenco în beneficiul ÎCS „Easy Credit” SRL

penalitatea în sumă de 750 lei, iar argumentele invocate de către reprezentantul

recurentei, Nicolae Eremia în acest sens nu pot fi reținute ca întemeiate.

Conform art. 869 alin. alin. (1) și (2) din Codul civil, în baza contractului de

împrumut, părțile pot prevedea și plata unei dobânzi, care trebuie să se afle într-o

relație rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei. Înțelegerea asupra

dobânzii prin care se încalcă dispoziția alin.(1) este nulă.

6

Conform art. 872 alin. (1) din Codul civil, în cazul în care împrumutatul nu

restituie în termen împrumutul, împrumutătorul poate cere pentru întreaga sumă

datorată o dobândă în mărimea prevăzută la art.619 dacă legea sau contractul nu

prevede altfel.

Art. 619 alin. alin. (1) și (3) din Codul civil prevede că, obligațiilor pecuniare

li se aplică dobânzi pe perioada întârzierii. Dobânda de întârziere reprezintă 5%

peste rata dobânzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Este admisă proba unui prejudiciu mai redus. În cazul în care creditorul poate cere

în alt temei juridic dobânzi mai mari, ele vor trebui plătite. Nu se exclude invocarea

dreptului privind repararea unui alt prejudiciu.

Conform secțiunii 3.02 lit. b) din condițiile contractuale la contractul de

împrumut nr. 027921242 din 01 august 2014, în cazul în care împrumutatul nu va

achita integral în termenul stabilit orice sumă scadentă conform contractului,

prevăzută în graficul de rambursare a împrumutului, acesta va achita o dobândă de

întârziere egală cu suma dintre rata anuală a dobânzii prevăzută în prezentul contract

și 5 % anual. Dobânda de întârziere se va calcula zilnic reieșind din anul

calendaristic de 365 de zile. Totodată, părțile au convenit că, dobânda de întârziere

achitată de împrumutat către ÎCS „Easy Credit” SRL nu poate fi mai mică decît suma

de 12 lei pentru fiecare zi de întârziere și urmează a fi achitată imediat.

În speță, instanțele judecătorești corect au reținut că, dobânda fixă de 12 lei pe

zi stabilită de pct. 3.02 lit. b) din contractul de împrumut, raportată la suma ratelor

convenite (1344 lei), presupune o dobândă zilnică de 0,892%, ceea ce reprezintă o

dobândă anuală de 325,89%, care în mod evident este disproporționată atît în raport

cu rata de finanțare stabilită de Banca Națională a Moldovei, cît și cu limita de

22,07% anuale stabilită de practica judiciară, astfel, pct. 3.02 lit. b) din contractul de

împrumut în partea stabilirii unei dobânzi contractuale pentru perioada întârzierii,

care depășește valoarea de 22,07 % anuale, este nul și lipsit de efecte juridice.

În asemenea circumstanțe, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, instanțele

judecătorești temeinic și legal au încasat de la Galina Mîrzenco în beneficiul ÎCS

„Easy Credit” SRL dobânda de întârziere pentru perioada 20 ianuarie 2015-30

aprilie 2015 în sumă de 122,66 lei, iar argumentul invocat de către reprezentantul

recurentei precum că, instanțele judecătorești au confundat noțiunile de dobândă

contractuală și dobândă de întârziere nu poate fi reținut, deoarece este neîntemeiat.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe sunt întemeiate și legale, iar

argumentele invocate de către reprezentantul recurentei sunt neîntemeiate, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține decizia instanței de apel

și hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

7

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de reprezentantul Întreprinderii cu capital străin

„Easy Credit” societate cu răspundere limitată, Nicolae Eremia.

Se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2016 și hotărârea

Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 12 februarie 2016 în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu capital străin „Easy Credit”

societate cu răspundere limitată împotriva Galinei Mîrzenco cu privire la încasarea

datoriei.

Decizia este irevocabilă de la pronunțare.

Președintele ședinței, Iulia Sîrcu

judecătorul

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Maria Ghervas

Ion Druță

Mariana Pitic

8