2ra-3210/14 — Anularea ordinului de concediere

prima instanţă: L. Holeviţcaia dosarul nr. 2ra-3210/14 instanţa de apel:L. Bulgac, M. Guzun, N. Craiu ÎNCHEIERE 12 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Rozmeriţa Nina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Rozmeriţa Nina împotriva Liceului teoretic „Lucian Blaga” mun. Chişinău cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie deţinută anterior, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la lucru, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Liceului teoretic „Lucian Blaga” mun.

Chişinău, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 12 februarie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La 18 noiembrie 2013 Rozmeriţa Nina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Liceului teoretic „Lucian Blaga” mun. Chişinău privind anularea ordinului, restabilirea în funcţia deţinută anterior, încasarea salariului pentru toată perioada absenţei forţate de la serviciu şi încasarea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat, că a activat la Liceul teoretic „Lucian Blaga” mai mult de 12 ani în calitate de profesor de limbă şi literatură rusă. La data de 16 august 2013, conducerea liceului a emis ordinul nr.21, prin care a încetat raportul de muncă în baza art. 301 alin.(l) lit.c) Codul muncii – stabilirea pensiei pentru limită de vîrstă.

Consideră reclamanta că eliberarea ei a fost efectuată cu grave încălcări ale legislaţiei muncii. Astfel, începînd cu data de 16 august 2013 şi pînă la 07 septembrie 2013, s-a aflat în concediu medical. Astfel, concedierea a avut loc exact în timpul concediului medical, contrar prevederilor art. 86 alin.(2) Codul muncii, Menţionează reclamanta că fiind membru al organizaţiei sindicale din liceu, a fost concediată fără a fi consultată organizaţia sindicală din unitate. Iar, conform art. 87 alin.(l) al Codului muncii, concedierea salariaţilor membri de sindicat în cazurile stipulate la art. 86 alin.(l) lit.c), d), e), g) şi h) poate avea loc doar cu acordul preliminar scris al organului (organizatorului) sindical din unitate, în celelalte cazuri, concedierea se admite cu consultarea prealabilă a organului (organizatorului) sindical din unitate.

La fel indică că în locul său a fost angajată o altă persoană, care nu este un cadru didactic tînăr şi a fost primită la serviciu prin cumul. Solicită anularea ordinului nr.21 din 16 august 2013, restabilirea la serviciu în funcţia deţinută anterior, încasarea salariului pentru toată perioada absenţei forţate de la serviciu şi încasarea prejudiciului moral. Pe parcursul examinării cauzei reclamanta în repetate rînduri a concretizat cerinţele, solicitînd în final anularea ordinului nr.21 din 16 august 2013, restabilirea la serviciu în funcţia deţinută anterior şi încasarea salariului pentru toată perioada absenţei forţate de la serviciu, pentru 6 luni, în sumă de 14 015,28 lei. Reclamanta a renunţat la capătul de cerere privind încasarea prejudiciului moral, renunţul a fost admis prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 06 februarie 2014. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 12 februarie 2014 acţiunea a fost admisă integral. A fost anulat ordinul nr.21 din 16.08.2013 privind încetarea raportului de muncă. A fost restabilită Rozmeriţa Nina în funcţia deţinută anterior. A fost dispusă încasarea de la Liceul teoretic „Lucian Blaga” mun.Chişinău în beneficiul Ninei Romeriţa salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la muncă în sumă 14 015,28 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Direcţia Educaţie, Tineret şi Sport sectorul Rîşcani a depus cerere de revizuire împotriva hotărîrii primei instanţe. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani din 21 martie 2014 cererea de revizuire a fost respinsă.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Liceul teoretic „Lucian Blaga” a depus apel împotriva hotărîrii primei instanţe. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014, a fost admis apelul declarat de Liceului teoretic „Lucian Blaga” mun. Chişinău, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 12 februarie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea a fost admisă parţial. S-a modificat data încetării raportului de muncă cu Rozmeriţa Nina, din data de 16 august 2013 în data de 08 septembrie 2013, cu obligarea liceului teoretic „Lucian Blaga” să-i achite indemnizaţie pentru incapacitatea temporară de muncă. În rest acţiunea a fost respinsă. 2 La emiterea deciziei instanţa de apel a constatat că la data de 16 august 2013 conducerea Liceului teoretic „Lucian Blaga” mun.

Chişinău, prin ordinul nr. 21, a încetat raportul de muncă cu Rozmeriţa Nina, profesoară de limba şi literatura rusă, începînd cu 16 august 2013, în temeiul art. 301 alin. (1) lit. c) Codul muncii. Conform art. 301 alin. (1) lit. c) Codul muncii, pe lîngă temeiurile generale prevăzute de prezentul cod, contractul individual de muncă încheiat cu cadrele didactice poate înceta pe următoarele temeiuri suplimentare stabilirea pensiei pentru limită de vîrstă. După cum rezultă din adeverinţa nr. 49 din 21 ianuarie 2014 eliberată de Casa Naţională de Asigurări Sociale, Rozmeriţa Nina beneficiază de pensia pentru limita de vîrstă începînd cu 01 august 2000. Prin urmare, instanţa de apel a considerat legală şi întemeiată încetarea raporturilor de muncă cu Rozmeriţa Nina în temeiul art. 301 alin. (1) lit. c) Codul muncii.

Instanţa de apel a considerat ca fiind declarative şi neîntemeiate afirmaţiile intimatei Rozmeriţa Nina, precum că prevederile art. 301 alin. (1) lit.c) Codul muncii nu sunt aplicabile speţei. În acest sens, colegiul instanţei de apel a reţinut că aceasta este o normă generală şi legiuitorul nu a condiţionat aplicarea ei în dependenţă de momentul stabilirii pensiei. Astfel, aceste prevederi se referă la toate persoanele, cărora le-a fost stabilită pensia pentru limita de vîrstă, indiferent de faptul dacă aceasta a avut loc anterior sau ulterior adoptării acestei prevederi legale. Argumentul apelantei, precum că eliberarea sa din funcţie a avut loc fără preavizarea sa şi fără consultarea organului sindical din unitate, instanţa de apel, la fel, l-a considerat neîntemeiat . Or, angajatorul este obligat de a preaviza salariatul doar în cazurile expres prevăzute de art. 184 Codul muncii.

In acest sens, în cazul încetării contractului de muncă, din vina angajatorului, în legătură cu stabilirea pensiei pentru limita de vîrstă, preavizarea nu este obligatorie. Iar, cît priveşte acordul sindicatelor, acesta se solicită doar în cazurile expres prevăzute de art. 87 Codul muncii, în care nu se regăseşte obligativitatea angajatorului de a solicita acordul sindicatelor în cazul încetării contractului individual de muncă în temeiul prevederilor sus-menţionate. Cît priveşte argumentul intimatei, precum, că ordinul nr. 21 privind încetarea raportului de muncă a fost emis în perioada cînd ea se afla în concediu medical, instanţa a stabilit că într-adevăr atît ordinul emis de Liceul teoretic „Lucian Blaga” nr. 21 cît şi certificatul de concediu medical seria 01 nr. 983 datează cu 16.08.2013.

La acest capitol, colegiul civil a reţinut că dacă la soluţionarea litigiilor, vîzînd repunerea în funcţie, instanţa judecătorească constată că administraţia a avut temei pentru desfacerea contractului de muncă, dar în ordin a formulat greşit 3 motivele concedierii sau s-a referit la o lege necorespunzătoare, instanţa judecătorească dispune de dreptul de a ajusta formularea motivelor concedierii în conformitate cu legislaţia muncii în vigoare, reieşind din circumstanţele reale care au servit drept ei pentru concediere. Astfel, instanţa a considerat necesar de a modifica data încetării raporturilor de muncă cu Rozmeriţa Nina, din data de 16 august 2013 în data de 08 septembrie 2013, cu obligarea Liceul teoretic „Lucian Blaga”, în temeiul art. 194 Codul muncii, să-i achite indemnizaţie pentru incapacitatea temporară de muncă.

La 25 august 2014 Rozmeriţa Nina a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului s-a invocat interpretarea eronată de către instanţa de apel a prevederilor art. 301 alin. (1) lit.c) Codul muncii. În acest sens, recurenta menţionează că art. 6 Cod civil, stabileşte că legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică şi nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice stinse anterior. La fel, legea nouă nu modifică şi nu desfiinţează efectele deja produse ale unei situaţii juridice stinse sau în curs de realizare. Legea nouă este aplicabilă situaţiilor juridice în curs de realizare la data intrării sale în vigoare.

Totodată, În cazul situaţiilor juridice contractuale în curs de realizare la data intrării în vigoare a legii noi, legea veche va continua să guverneze natura şi întinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, precum şi orice alte efecte contractuale, dacă legea nouă nu prevede altfel. Invocă recurenta că în cazul ei, pensia pentru limită de vîrstă i-a fost stabilită în anul 2000, cu mult înainte de efectuarea modificărilor faţă de legislaţia dată. Administraţia liceului la momentul stabilirii pensiei nu a reziliat contractul de muncă şi nu a încheiat vreun al contract pe termen determinat. În aşa fel, contractul dat a rămas în vigoare.

La fel, invocă recurenta că instanţa judecătorească dispune de dreptul de a ajusta formularea motivelor concedierii în conformitate cu legislaţia muncii în vigoare, reieşind din circumstanţele reale care au servit drept ei pentru concediere, dar nu şi modificarea datei concedierii, ca în cazul ei, motivele concedierii rămînînd aceleaşi. Intimatul, Liceul teoretic „Lucian Blaga” mun. Chişinău, prin referinţă, a solicitat de a considera recursul ca fiind unul inadmisibil. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. 4 În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Rozmeriţa Nina nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Rozmeriţa Nina ca inadmisibil.

5 În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Rozmeriţa Nina se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Iurie Bejenaru 6