2rac-572/14 — Rezoluţiunea contractului, restituirea prestaţiei

prima instanţă: V.Stihi dosarul nr. 2rac-572/14 instanţa de apel: T.Duca, A.Albu, D.Puşca ÎNCHEIERE 12 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Nectar-Expo”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Nectar- Expo” către SRL „Vitalitifruct-Expo”, privind rezoluţiunea contractului din 01 septembrie 2008, restituirea prestaţiei executate în mărime de 48910,30 euro, dobînzi de întîrziere de 514889 lei, cheltuieli de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 10 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Nectar-Expo”, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 28 ianuarie 2014, c o n s t a t ă La 17 iulie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „Nectar-Expo”a depus cerere de chemare în judecată către SRL „Vitalitifruct-Expo”, solicitînd emiterea unei hotărîri privind rezoluţiunea contractului din 01 septembrie 2008 cu restituirea prestaţiei executate în mărime de 48910,30 euro, încasarea despăgubirilor sub forma de dobîndă 514889 lei şi a taxei de stat în mărime de 35032 lei de la SRL „Vitalitifruct-Expo”.

În motivarea acţiunii Societatea cu Răspundere Limitată „Nectar-Expo” a invocat că la 1 septembrie 2008, în calitate de cumpărător şi pîrîtul, în calitate de vînzător, au încheiat contractul cu nr.01-1/2008, prin care părţile s-au obligat la cumpărarea şi respectiv vînzarea puieţilor - pomi /puieţi de 2 ani origine italiană în total 105.866 bucăţi. În temeiul punctul 1.1 şi 1.2 din contract, părţile au convenit asupra calităţii şi cantităţii mărfii cumpărate şi respectiv vîndute de pîrîtul SRL ,, Vitalitifruct- Expo”. La 07 noiembrie 2009 cumpărătorul în temeiul punctului 3.1 din contract a achitat avansul în sumă de 10% ceea ce constitue suma de 48910,30 euro pentru marfa care urma a fi procurată şi conform punctului 6.1 vînzătorul este obligat să livreze marfa începînd cu data de 01.02.2009 pînă la 30.03.2009 , fapt care nu s-a executat.

La 12 iunie 2010 cumpărătorul Societatea cu Răspundere Limitată „Nectar- Expo” a expediat în adresa pîrîtului somaţie cu privire la livrarea mărfii din suma avansului plătit, restituirea avansului, fapt care a fost ignorat de către pîrît. La 04 noiembrie 2011 Societatea cu Răspundere Limitată „Nectar-Expo” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL„Vitalitifruct-Expo„ cu privire la încasarea despăgubirilor cu titlu de avans 48910,30 euro, şi prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 13 februarie 2013 a fost menţinută decizia Curţii de Apel Bălţi prin care s-a respins acţiunea, însă ea a reţinut următoarele argumente : înainte de începerea livrării mărfii, părţile au convenit în pct. 3.2 din contract că cumpărătorul („Nectar- Expo „ SRL ) trebue să achite 80% din costul mărfii.

Deoarece, cumpărătorul nu i-a transferat 80% din costul mărfii pînă la livrarea mărfii, marfa nu a fost livrată de pîrît SRL ,, Vitalitifruct-Expo”. Astfel instanţa de recurs a reţinut că contractul în cauză este valabil pînă la executarea deplină a pct.3.2 din contract, deoarce indifirent de termenii stabiliţi în contract în speţa, obligaţia intimatului este corelativă, urmînd a fi executate în mod succesiv. Instanţa de recurs a constatat că „Netar Expo,, SRL nu a solicitat rezilierea contractului în litigiu, acesta din urmă este în vigoare pînă la momentul executării pct.3.2 din contract şi deci produce efecte juridice corespunzătoare. Reclamantul susţine că la 05.04.2013 avînd intenţia de a efectua plata integral în mărimea contractului asumat şi luînd în consideraţie că au trecut mai mult de 4 ani din data semnării contractului s-a adresat către pîrît (SRL „ Vitalitifruct-Expo,,) cu cerere privind prezentarea de garanţii (în temeiul art.706 şi 736 Cod civil).

La 28.04.2013 Societatea cu Răspundere Limitată „Nectar-Expo” a fost informat de către pîrît, prin care s-a formulat acceptul cu privire la data de 1.02.2009 însă fără a prezenta garanţii suficiente a executării obligaţiilor asumate a condiţionat de a pune la dispoziţie de către SRL „Nectar –Expo”, a garanţiilor financiare privind executarea obligaţiunilor de plată a celor 90% din valoarea totală a contractului (oferirea unei garanţii în limita respectivă în sensul art. 1246 Cod Civil) condiţie care nu a fost stabilită de părţi în contract, iar la 25.05.2013 Societatea cu Răspundere Limitată „Nectar-Expo” a fost informat de către pîrît cu privire la refuzul în prezentarea de garanţii de executare şi de rezoluţiune a contractului nr.01-1/2008 din 1.09.2008 cu reţinerea nejustificată a sumei achitate în mărime de 48910,30 euro.

Reclamantul a solicitat rezoluţiunea contractului din 1.09.2008, cu încasarea avansului în mărime de 48910,30 euro, a dobînzii în mărime de 514889 lei şi taxa de stat achitată la depunerea cererii în mărime de 35032 lei. Prin hotărîrea Judecătorie Teleneşti din 28 ianuarie 2014 acţiunea a fost respinsă. Împotriva hotărîrii Judecătoriei Teleneşti din 28 ianuarie 2014, a fost declarată cerere de apel de către SRL „Nectar –Expo”, care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 10 iunie 2014 a fost respins apelul declarat de către SRL „Nectar –Expo” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 28 ianuarie 2014. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, conform contractului nr.01-1 /2008(f.d.7) pîrîtul urma să livreze marfa după achitarea a 90% din preţul ei.

Reclamantul a achitat un avans în mărime de 10%. Reclamantul n-a pezentat probe care să dovedească vina pîrîtului. Cu referire la rezoluţiunea contractului, ea poate fi cerută în principiu de partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a realizat, care se declară gata să execute obligaţia asumată. Dacă s-ar recunoaşte o asemenea acţiune părţii care nu-şi execută obligaţiile ar însemna să i se acorde o primă de încurajare , o cale nejustificată de a se desprinde din raportul contractual la care au convenit, ceea ce ar constitui o ilegalitate de neadmis a principiului obligativităţii contractelor prevăzut de art.668 al.(l) (3) Cod civil - contractul încheiat legal obligă părţile nu numai la ceea ce au stipulat expres, dar şi la tot ceea ce rezultă din natura lui în conformitate cu legea , cu uzanţele sau cu principiile echităţii.

Contractul poate fi modificat sau rezolvit numai în conformitate cu clauzele sale ori prin acordul părţilor dacă legea nu prevede altfel. Conform art.711 alin. 1 lit. b ) Cod civil rezoluţiunea contractului sinalagmatic este exclusă dacă nu este executată o obligaţie în sensul art.512, iar creditorului i se poate pune în seamă, în condiţiile încălcării, menţinerea contractului. Creditorul răspunde în totalitate sau în mod apreciabil pentru neexecutarea obligaţiei, ori neexecutarea obligaţiei pentru care nu trebuie să răspundă debitorul a intervenit într-un moment în care creditorul este în întîrziere de primire. Astfel, instanţa de apel invocă că, instanţa de fond corect a ajuns la concluzia că nu sunt îndeplinite condiţiile de înaintare a rezoluţiunii din partea reclamantului „Nectar Expo,, SRL motiv pentru care s-a respins cererea.

Potrivit art.738 alin.1 Cod civil, în cazul exercitării dreptului de rezoluţiune, contractul încetează şi părţile sînt eliberate de obligaţiile de a presta, trebuind să restituie prestaţiile executate şi veniturile realizate. Întrucît cerinţa reclamantului cu privire la rezoluţiune a fost respinsă corespuzător se respinge şi cerinţa cu privire la restituirea prestaţiei executate în sumă de 48910,30 euro şi a despăgubirilor sub forma de dobîndă 514889 lei, astfel soluţia instanţei de fond este una întemeiată. Potrivit art.98 alin.2 CPC, în caz de respingere a acţiunii, cheltuielile de judecare a pricinii suportate de instanţă, precum şi taxa de stat, se încasează la buget de la reclamant dacă acesta nu este scutit de plata cheltuielilor de judecată.

Remarcă instanţa de apel că, instanţa de fond corect a respins şi cerinţa reclamantului cu privire încasarea taxei de stat achitată la depunerea cererii, aplicînd prevederile art. articolul 98 alin.2 CPC. La 26 august 2014 Societatea cu Răspundere Limitată „Nectar-Expo”, a contestat cu recurs decizia Curţii de Apel Bălţi din 10 iunie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului recurentul a indicat că instanţele judecătoreşti au emis soluţii cu încălcarea normelor de drept material şi procesual, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, nu au elucidat toate circumstanţele cauzei.

Se mai invocă în recurs că, în temeiul art.art. 572, 602 alin.(4), 619 alin.(2) Cod civil, Societatea cu Răspundere Limitată „Nectar-Expo” solicită despăgubiri prin calcularea dobânzii prevăzute de art.585 Cod civil pentru perioada în care SRL ”Vitalitifruct-Expo” a beneficiat de suma de 48910, 30 Euro din 7 noiembrie 2008 până la 01.10.2013 (anexa 13). Intimatul SRL ”Vitalitifruct-Expo” nu a probat în nici un fel că a întreprins careva măsuri, în acest sens, folosindu-se pe parcursul a mai mult de 4 ani de banii cumpărătorului şi punîndu-l într-o situaţie de incertitudine, iar somaţia cumpărătorului a rămas fără răspuns. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Nectar-Expo”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţa de apel cît şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Nectar-Expo”, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Nectar-Expo” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Nectar-Expo”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Iurie Bejenaru