2rac-560/14 — Revendicarea bunurilor din posesia străină

prima instanţă: A. Malîi dosarul nr. 2rac-560/14 instanţa de apel: V. Pruteanu, A. Minciună, Iu. Cimpoi ÎNCHEIERE 12 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Nicozim-Prim”, Societatea cu Răspundere Limitată „Colsa Grup” şi Societatea cu Răspundere Limitată „Combuspac”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Nicozim- Prim”, SRL „Colsa Grup” şi SRL „Combuspac” împotriva SA „Macon” privind revendicarea bunurilor din posesie străină nelegitimă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către SRL „Nicozim-Prim”, SRL „Colsa Grup” şi SRL „Combuspac”, casată parţial hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 25 octombrie 2013, în partea respingerii acţiunii ca depusă peste termenul de prescripţie extinctivă, în rest hotărîrea primei instanţe fiind menţinută, c o n s t a t ă La 22 octombrie 2012, reclamanţii SRL „Nicozim-Prim”, SRL „Colsa Grup” şi SRL „Combuspac” s-au adresat cu cerere de chemare în judecată către SA „Macon” solicitînd revendicarea din posesie străină nelegitimă: un rezervor cu volum de 6 m3 – 800 lei; un rezervor cu volum de 75 m3 – 9 600 lei; un rezervor cu volum de 64 m3 – 12 399.93 lei; un rezervor echipat izolare termică 15t. de la trailer Kamaz 3 600 lei; un rezervor v. 12 m3 – 3 750 lei; 2 rezervoare cu volum de 28 m3 4 600 lei; 6 pompe cu motor electric – 4 593.75 lei; un contor electric 720 lei; 4 buc.

furtun petrol fiecare d. 75l (10 m) în valoare de 1 041.70 lei; un furtun petrol d. 150 cu dispozitiv descărcare 736.38 lei; o uşă din metal – 1 500 lei; o ţeava eşapament 300 lei; un cazan d. 700 de 620 lei; un cazan de 1/9 de 16 275 lei; un cazan d. 300 de 850 lei; bunuri în valoare de 3 250 lei; păcură 50t. 180 000 lei, şi încasarea cheltuielilor de judecată. Au invocat, că la 01.11.2000 SRL „Nicozim-Prim” a încheiat cu SA „Macon” contractul nr. 127/03 de locaţiune a utilajului, în baza căruia pîrîtul a transmis SRL 1 „Nicozim-Prim” în utilizare temporară terenul de depozitare de 2 000 m3 destinat pentru depozitarea păcurei, iar aceasta şi-a asumat obligaţiunea de a achita chirie. Pentru utilizarea depozitului SRL „Nicozim-Prim” a fost nevoită să procure utilaj necesar pentru activitatea întreprinderii şi anume: rezervorul 6 m3 - 1 buc.

- 800 lei, rezervorul 75 m3 - 1 buc. - 9600 lei, rezervorul 64 m3 - 1 buc. - 12399.93 lei, contor electric - 1 buc. - 720 lei, furtun de petrol d 75 (cîte 10m) - 4 buc. - 1041.70 lei, furtun de petrol d 150 cu dispozitiv de descărcare - 1 buc. - 736.38 lei, uşă de metal -1 buc. - 1 500 lei, ţeava de eşapament - 1 buc. - 300 lei. La 24.09.2002 SRL „Combuspac” a încheiat cu SA „Macon" contractul nr. 23/03 de locaţiune a utilajului, prin care SRL „Combuspac” i s-a transmis în utilizare temporară terenul de depozitare 2000 m3 pentru depozitarea păcurei pe termen de doi ani. SRL „Combuspac” a procurat pentru utilizarea depozitului utilaj: rezervorul echipat cu izolare termică 15 tone de la trailer Kamaz în valoare de 3600 lei şi pompe cu motor electric 6 buc.

în valoare de 4593.75 lei. La 01.09.2006 SA „Macon” a încheiat contractul de arendă nr. 10/06 cu SRL „Cosla-Grup”, prin care i-a transmis în utilizare temporară teren de depozitare de 2 000 m3 destinat pentru depozitarea păcurei, care de asemenea a procurat utilajul necesar pentru activitatea întreprinderii. După încetarea contractelor de locaţiune au eliberat terenul de depozitare, iar în baza acordului comun SRL „Cosla-Grup” urma să retragă utilajul şi păcura rămasă în cantitate de 50 tone. Se arată că a expediat în adresa pîrîtului pretenţie prin care a solicitat revendicarea bunurilor, însă pînă în prezent sub diferite pretexte pîrîtul refuză să restituie utilajul şi păcura, iar valoarea bunurilor ce urmează a fi revendicate constituie 244 636.76 lei.

Prin acţiunile pîrîtului sunt lipsiţi de posibilitatea de a folosi utilajul şi păcura ce le aparţin, fiindu-le cauzate prejudicii materiale. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 25.10.2013, acţiunea a fost respinsă integral ca depusă peste termenul de prescripţie extinctivă şi ca neîntemeiată. SRL „Nicozim-Prim”, SRL „Combuspac” şi SRL „Cosla Grup” la 29.10.2013 au depus apel. Au solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre de admitere a acţiunii integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2014, a fost admis apelul declarat de SRL „Nicozim-Prim”, SRL „Combuspac” şi SRL „Cosla-Grup”. S-a casată hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 25.10.2013, pronunţată în pricină, în partea respingerii acţiunii ca depusă peste termenul de prescripţie extensivă. În rest aceiaşi hotărîre de respingere a acţiunii ca neîntemeiată, s-a menţinut. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, la 01.11.2000 SA „Macon” a încheiat cu SRL „Nicozim-Prim” contractul nr. 127/03 de locaţiune a 2 utilajului, prin care i-a transmis SRL „Nicozim-Prim” în utilizare temporară terenul de depozitare de 2 000 m destinat pentru depozitarea păcurei, iar ultimul şi-a asumat obligaţia de a achita plata locaţiunii. La 24.09.2002 SA „Macon” a încheiat cu SRL „Combuspac” contractul nr. 23/03 de locaţiune a utilajului, prin care SRL „Combuspac” i s-a transmis în utilizare temporară terenul de depozitare 2000 m3 pentru depozitarea păcurei pe termen de doi ani.

La 01.09.2006 SA „Macon” a încheiat contractul de arendă nr.10/06 cu SRL „Cosla-Grup”, prin care i-a transmis în utilizare temporară teren de depozitare de 2 000 m3 destinat pentru depozitarea păcurei. Instanţa de apel a reţinut că bunurile care au constituit obiectul contractelor de locaţiune menţionate - terenul de depozitare de 2 000 m3 destinat pentru depozitarea păcurei, au fost transmise locatorului de către locatari la expirarea termenului de acţiune a contractelor. Astfel, SRL „Nicozim-Prim” şi SRL „Cosla Grup” prin cererile din 24.03.2011. 14.07.2011 şi 27.07.2011 au solicitat intimatului restituirea bunurilor, însă au fost respinse prin răspunsul SA „Macon” nr. 329/01-1 din 24.08.2011 ca neconfirmate documentar, neîntocmirea actului de primire-predare a păcurei, precum şi deoarece aceste bunuri constituie proprietatea SA „Macon” (f. 31-39).

Prin acţiunea depusă în prezenta pricină, au solicitat restituirea de către SA „Macon” a bunurilor: un rezervor cu volumul de 6 m3 în valoare de 800 lei, proprietate SRL „Nicozim-Prim” în baza actului de cumpărare din 04.10.2001 (f.d.116); un rezervor cu vol. 75 m3 - 9 600 lei, proprietate SRL „Nicozim-Prim” în baza facturii fiscale seria BB nr. 045890 din 14.02.2002 (f. 101); un rezervor cu vol. 64 m3 - 12 399.93 lei, proprietate SRL „Nicozim-Prim” în baza facturii fiscale seria AK nr. 0212405 din 27.06.2002 (f.d.

102); un rezervor echipat cu izolare termică 15 t. de la trailer Kamaz, preţ 3 600 lei, proprietate în baza facturii fiscale seria DA nr. 0281768 (f. 132, 133); un rezervor cu vol.12 m3 - 3 750 lei, proprietate în baza facturii fiscale seria BL nr. 0873122 din 24.11.2004 (f. 132, 133); rezervoare cu v. 28 m3 - 4 600 lei, proprietate a SRL „Nicozim-Prim” în baza facturii fiscale seria DC nr. 0051208 (f. 136); 6 pompe cu motor electric - 4 593.75 lei, proprietate în baza facturii fiscale seria GA nr. 0764400 (f. 136); un contor electric -720 lei, proprietate SRL „Nicozim-Prim” în baza facturii fiscale seria AO nr.496389 din 22.11.2000 (f.99); 4 buc. furtun petrol fiecare d. 75, lungimea 10 m. de 1 041.70 lei, proprietate SRL „Nicozim-Prim” în baza facturii fiscale seria BA nr. 318248 din 07.02.2002 (f.122); un furtun petrol d. 150 cu dispozitiv descărcare - 736.38 lei (f.d.

122); o uşă din metal - 1 500 lei (f.d. 125); o ţeava eşapament - 300 lei (f.d. 132,133); un cazan E 1/9 - 16 275 lei, proprietate SRL „Cosla-Grup” în baza facturii fiscale seria XX nr. 2044619 din 31.10.2006, contractul de vînzare- 3 cumpărare nr. 31/10 din 31.10.2006 cu anexa nr. 1 (f. 142-144); un cazan D 700 - 620 lei, proprietate SRL „Cosla-Grup” în baza facturii fiscale seria XX nr. 2044619 din 31.10.2006, contractul de vînzare-cumpărare nr. 31/10 din 31.10.2006 cu anexa nr. 1 (f. 142-144); un cazan D 300 - 850 lei, proprietate SRL „Cosla-Grup” în baza facturii fiscale seria XX nr. 2044619 din 31.10.2006, contractul de vînzare- cumpărare nr. 31/10 din 31.10.2006 cu anexa nr. 1 (f. 142-144); păcură 50 t. -180 000 lei, proprietate SRL „Cosla-Grup” în baza contractul nr. 16/10 din 17.10.2006, facturile de expediţie seria BB nr.580367 şi nr. 580368; bunuri în valoare de 3 250 lei (f. 103-107, 115-121, 123, 126-127).

Totodată conform art. 267 Cod civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. Instanţa de apel a menţionat că, prima instanţă neîntemeiat a respins acţiunea ca depusă peste termenul de prescripţie extensivă, deoarece potrivit actelor anexate la dosar, SA „Macon” şi SRL „Cosla Grup” au verificat datoriile reciproce între ei pentru perioada: 01.01.2006-31.12.2006; 01.01.2007-31.10.2007; 01.01.2008- 30.09.2008; 01.01.2009-01.12.2010, ce confirmă prelungirea raporturilor juridice între părţi către 01.12.2010, iar acţiunea a fost depusă la 22.10.2012. Totodată, prin răspunsul SA „Macon” nr. 329/01-1 din 24.08.2011 au fost examinare în fond cererile apelanţilor din 24.03.2011, 14.07.2011 şi 27.07.2011 şi respinse ca neîntemeiate.

Mai mult, conform art. 315 alin. (2) Cod Civil, dreptul de proprietate este perpetuu. Respectiv, prin caracterul perpetuu al dreptului de proprietate se înţelege că acest drept durează atîta timp cît există bunul şi că dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz. Prin acţiunea depusă în prezenta pricină, SRL „Nicozim-Prim”, SRL „Combuspac” şi SRL „Cosla-Grup” au solicitat restituirea de către SA „Macon” a bunurilor proprietate a lor. Astfel instanţa de apel a indicat, că nu este întemeiată hotărîrea de respingere a acţiunii ca depusă peste termenul de prescripţie. Totodată, instanţa de apel consideră că prima instanţă corect a stabilit netemeinicia acţiunii înaintate şi a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată.

La acest compartiment instanţa de apel a indicat că potrivit art. 374 alin. (1) Cod civil, proprietarul este în drept să-şi revendice bunurile aflate în posesiunea nelegitimă a altuia. Din sensul normei de drept enunţate rezultă că prin apărarea dreptului de proprietate proprietarul tinde să înlăture atingerile ce sunt aduse dreptului său şi asigură exercitarea lui în condiţii normale, deoarece bunul se află în posesia altor persoane. înaintarea acţiunii în revendicare presupune următoarele condiţii: pierderea de către proprietar a posesiei asupra bunului, determinarea individuală a bunului şi aflarea bunului în posesie străină şi neapărat ilegală. 4 Conform art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

În această ordine de idei, nu poate fi admisă cerinţa apelanţilor privind revendicarea bunurilor din posesie străină nelegitimă. Ori, apelanţii au invocat că prin înscrisurile prezentate şi la care s-a referit, se confirmă procurarea lor. Însă, nu constituie în prezenta pricină obiectul litigiului recunoaşterea dreptului apelantului asupra bunurilor, dar revendicarea bunurilor din posesie străină nelegitimă. S-a arătat că în prezenta pricină nu a fost demonstrat prin probe scrise, că aceste bunuri se află în posesie străină ilegală a intimatului.

La fel s-s respind argumentele invocate de apelanţi întru susţinerea poziţiei, că pentru utilizarea depozitului a fost nevoiţi să procure utilajul necesar; că după încetarea contractelor de locaţiune pîrîtul refuză să restituie utilajul şi păcura rămasă, deoarece nu au fost prezentate instanţei probe incontestabile, pertinente şi admisibile în sensul prevederilor art. 121 şi 122 CPC, care ar respinge argumentele invocate de intimat. La 15 septembrie 2014 SRL „Nicozim-Prim”, SRL „Colsa Grup” şi SRL „Combuspac”, a contestat cu recurs decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. Se mai invocă în cererea de recurs că, pe parcursul examinării pricinii de către reclamanţi (apelanţi) au fost prezentate probe concludente şi pertinente care confirm procurarea bunurilor revendicate prin respective facţiune, însă atît prima instant cît şi instanţa de apel au concluzionat că aceste probe nu sunt suficiente pentru a dovedi că aceste bunuri se află în posesie nelegitimă a intimate SA „Macon”.

Atrage atenţia instanţei de recurs că în afară de actele ce certifică dreptul de proprietate asupra bunurilor ce formează obiectul acţiunii în revendicare la materialele cauzei mai sunt ilustrate şi alte circumstanţe din care reiese că aceste bunuri se află în posesia nelegitimă a intimatului şi anume: între recurent şi intimat au fost încheiate contracte de locaţiune nr.127/03 din 01.11.2000, nr.23/03 din 24.09.2002 şi nr.10/06 din 01.09.2006 avînd ca obiect darea în chirie a terenului de depozitare de 2000 m3 destinat pentru depozitarea păcurei, pe parcursul executării respectivelor contracte recurentul îşi desfăşura activitatea în spaţiul vizat.

5 Se arată că bunurile ce formează obiectul acţiunii au fost procurate în perioada de activitate a contractelor de locaţiune, în scopul desfăşurării activităţii întreprinderii recurentului, căci dacă aceste bunuri ar aparţine intimate SA „Macon” care ar mai fi necesitatea obiectivă de a procura bunurile obiect al revendicării, în situaţia în care acestea chipurile sar fi aflat pe spaţial închiriat, mai mult ca atît la materialele cauzei sunt prezentate permisiunile date de SA „Macon” de intrare a respectivelor bunuri. Totodată însăşi pîrîtul SA „Macon” menţionează că bunurile mobile solicitate spre revendicare reprezintă proprietate private a SA „Macon”, fiind procurate în diferite perioade de activitate a întreprinderii şi sunt folosite pentru funcţionarea depozitului de păcură, adică ei însă-şi confirmă faptul că aceste bunuri se află în posesia lor.

La 06 noiembrie 2014 reprezentantul SA „Macon” prin intermediul cancelariei a depus o referinţă, invocînd dezacordul cu recursul declarat de S SRL „Nicozim-Prim”, SRL „Colsa Grup” şi SRL „Combuspac”, solicitînd respingerea lui, cu menţinerea hotărîrii contestate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către de SRL „Nicozim-Prim”, SRL „Colsa Grup” şi SRL „Combuspac”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către SRL „Nicozim-Prim”, SRL „Colsa Grup” şi SRL „Combuspac”, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. 6 Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Nicozim-Prim”, SRL „Colsa Grup” şi SRL „Combuspac” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Nicozim- Prim”, Societatea cu Răspundere Limitată „Colsa Grup” şi Societatea cu Răspundere Limitată „Combuspac”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Iurie Bejenaru 7