2rac-317/14 — Încasarea sumei

dosarul nr.2rac-317/14 prima instanţă: N. Costin instanţa de apel: V. Pruteanu, Cimpoi A. Minciună ÎNCHEIERE 25 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de SC ”Ecosem Grup” Societatea cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată declarată de Cabinetul Avocatului ”Sochirca Stela” împotriva SC ”Ecosem Grup” Societatea cu răspundere limitată cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 29 ianuarie 2014, prin care hotărîrea instanței de fond a fost menținută fără modificări, c o n s t a t ă: La data 26 februarie 2013 reclamantul CA ”Sochirca Stela” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către SC „Ecosem Grup” Societate cu răspundere limitată privind încasarea sumei restante în mărime de 14 000 lei în baza contractului de asistenţă juridică nr.29 din 20 septembrie 2012, a plăţilor aferente sub formă de dobândă de întârziere în mărime de 767,84 lei şi a taxei de stat în mărime de 300 lei.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat, că la data de 20 septembrie 2012, între reclamant CA ”Sochirca Stela” şi SC „Ecosem Grup” Societate cu răspundere limitată a fost încheiat contractul de asistenţă juridică nr.29, în legătură cu apărarea intereselor SC „Ecosem Grup” Societate cu răspundere limitată pe marginea dezinformării activităţii sale şi pregătirii suportului probator pentru înaintarea litigiului în instanţa de judecată. Volumul acţiunilor, preconizat de a fi efectuate de avocat, conform prevederilor contractului constă din familiarizarea şi solicitarea copiilor la Camera înregistrării de Stat, înaintarea demersurilor şi interpelărilor către Consiliul Coordonator al Audiovizualului, canalele de televiziune Jurnal TV şi Publica MD în legătură cu difuzarea informaţiei cu privire la activitatea SC „Ecosem Grup” Societate cu răspundere limitată, înaintarea cererilor pe marginea verificării legalităţii activităţii ACC nr. 55/286.

Preţul serviciilor de asistenţă juridică, conform p.5 al contractului numit, constituie suma de 1500 euro, pe care pârâtul urma s-o achite reclamantului în decurs de 10 zile de la semnarea contractului, prin decontare pe contul bancar al reclamantului. La data de 27 septembrie 2012 şi 11 octombrie 2012 pe contul reclamantului a fost transferată suma de 10 000 lei din suma totală stipulată în contract. La data de 21 noiembrie 2012 şi 28 ianuarie 2013, reclamantul a expediat în adresa SC „Ecosem Grup” Societate cu răspundere limitată două scrisori prealabile, prin care a solicitat rambursarea sumei de bani datorate. Solicită reclamantul CA „Sochirca Stela”, încasarea sumei restante în mărime de 14 000 lei în baza contractului de asistenţă juridică nr. 29 din 20 septembrie 2012 și a plăților aferente sub formă de dobîndă de întîrziere în mărime de 767, 84 lei și a taxei de stat în mărime de 300 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 30 octombrie 2013 a fost admisă acțiunea integral și s-a încasat din contul SC ”Ecosem Grup” Societate cu răspundere limitată în beneficiul CA ”Sochirca Stela” datoria în mărime de 14 000 lei, ce constituie suma restantă conform contractului de asistență juridică nr. 29 din 20 septembrie 2012, dobînda de întîrziere în mărime de 767, 84 lei și 300 lei cheltuielile de judecată, iar în total suma de 15 067, 84 lei. (f.d.97, 101-105). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 ianuarie 2014 a fost menținută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 30 octombrie 2013 (f.d.127-130).

La 25 aprilie 2014 recurentul SC ”Ecosem Grup” Societate cu răspundere limitată a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 ianuarie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii instanței de fond, cu emiterea unei noi decizii prin care să fie respinsă acțiunea ca neîntemeiată, fără a restitui pricina spre rejudecare. În motivarea cererii de recurs recurentul a relevat, că atît instanța de fond, cît și instanța de apel superficial au stabilit circumstanțele cazului, au respins neîntemeiat probele prezentate de recurent și au interpretat eronat și tendențios legislația, precum și circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii nu au fost constatate și elucidate pe deplin, la fel, unele circumstanțe importante pentru soluționarea pricinii, pe care prima instanță le consideră constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice și suficiente nici în prima instanță nici în apel.

Menționează, că nu au fost prezentată de intimată probe pertinente și utile care ar demonstra îndeplinirea obligațiunilor contractuale asumate prin contractul de acordare a asistenței juridice din 20 septembrie 2012, precum și în opinia recurentului a fost încălcată competența teritorială prevăzută de art. 38 alin. (2) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. La 30 mai 2014 intimatul CA ”Sochirca Stela” a depus referinţă prin care a solicitat declararea inadmisibilităţii recursului, reiterînd asupra faptului, că motivele invocate de recurent în cererea de recurs nu-și găsesc confirmare, ceea ce denotă faptul că sunt formale și nu pot pune la îndoială legalitatea și temeinicia hotărîrii contestate.

Consideră că, instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către recurenți în esența lor sunt expuse asupra circumstanțelor de fapt și nu de drept, cărora instanța de apel le-a dat o apreciere corectă conform art. 130 al Codului de procedură civilă. A mai invocat suplimentar, că sunt irelevante argumentele pe marginea încălcării competenței teritoriale la înaintarea cererii de chemare în judecată, or prin decizia Curții de Apel, instanța a respins argumentul cu privire la aplicarea art. 388 alin. (1) lit. i) Codul de procedură civilă, din motivul interpretării eronate a normelor de drept.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de recurentul SC ”Ecosem Grup” Societate cu răspundere limitată poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de recurentul SC ”Ecosem Grup” Societate cu răspundere limitată în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de recurentul SC ”Ecosem Grup” Societate cu răspundere limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul: Ala Cobăneanu Judecătorii: Vera Macinskaia Dumitru Mardari