2rac-440/16 — cu privire la incasarea datoriei

2rac-440/16 — cu privire la incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

dosarul nr. 2rac-440/16

prima instanță – (Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău) I. Chironeț

instanța de apel – (Curtea de Apel Chișinău) I. Muruianu, V. Efros, An. Minciună

D E C I Z I E

19 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial de contencios și administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de către societatea comercială ”Ecosem Grup”

societate cu răspundere limitată,

în pricina civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de societate

comercială ”Cardinal Plus” societate pe acțiuni împotriva societății comerciale

”Ecosem Grup” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea datoriei,

penalității, dobînzii de întârzierii și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2016 prin care s-a

respins cererea de apel declarată de societatea comercială ”Ecosem Grup” societate cu

răspundere limitată și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din

17 februarie 2016,

c o n s t a t ă:

La 20 noiembrie 2015 avocatul Angela Popil în intereselele societății pe acțiuni

”Cardinal Plus” a depus cerere de chemare în judecată împotriva societății cu

răspundere limitată ”Ecosem Grup” prin care a solicitat încasarea din contul societății

cu răspundere limitată ”Ecosem Grup” în beneficiul societății pe acțiuni ”Cardinal

Plus” a datoriei în mărime de 60 236,40 lei, penalități de întîrziere în mărime de

95 775,88 lei și a dobînzii de întîrziere în mărime de 7 027,86 lei, încasarea din contul

societății cu răspundere limitată ”Ecosem Grup” în beneficiul societății pe acțiuni

”Cardinal Plus” a cheltuielilor de judecare a pricinii în mărimea taxei de stat plătită la

depunerea acțiunii în mărime de 4 891,20 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în

mărime de 2 000 lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată a menționat că, prin contractul de

vînzare-cumpărare nr. 05/B din 08 iunie 2015 societatea pe acțiuni ”Cardinal Plus” în

calitate de vînzător și societatea cu răspundere limitată ”Ecosem Grup” în calitate de

cumpărător și-au asumat obligațiile corelative, vînzătorul s-a obligat să vîndă Bitum

Rutier de marca 70/100 în cantitate de 100 tone. Iar cumpărătorul s-a obligat să

primească și să achite marfa.

1

Potrivit procesului-verbal de predare-primire a mărfii din 10 iunie 2015, s-a

confirmat faptul că societatea cu răspundere limitată ”Ecosem Grup” a primit de la

societatea pe acțiuni ”Cardinal Plus” marfa în cantitatea de 24,96 tone, în

corespundere cu contractul de vînzare-cumpărare menționat supra.

În acest sens, au menționat că, factura fiscală nr. DV1088878 eliberată la 10

iunie 2015 confirmă că valoarea totală a mărfii pe care pîrîta o datorează este de

245 606,40 lei.

Conform actului de verificare a decontărilor reciproce la situația din 29 iulie

2015 se constată o datoriei a pîrîtei față de reclamant în mărime de 60 236,40 lei.

Prin reclamația nr. 16/B din 29 iulie 2015, înregistrată la societatea cu

răspundere limitată ”Ecosem Grup” cu nr. 281 la 29 iulie 2015, ultima a fost

înștiințată despre existența datoriei în sumă de 60 236,40 lei pentru marfa

recepționată, fiindu-i stabilit un termen de 3 zile bancare pentru stingerea acesteia.

Deși reclamația a fost recepționată, pîrîtul nu și-a executat obligațiile în

termenii stabiliți.

Totodată, au invocat că, conform pct. 2.2. din contratcul de vînzare-cumpărare

nr. 05/B din 08 iunie 2015 încheiat între reclamantă și pîrîtă, vînzătorul s-a obligat să

vîndă iar cumpărătorul s-a obligat să primească și să achite marfa, în cantitățile și în

condițiile prevăzute în prezentul contract.

Conform, pct. 4.1. din același contract, livrarea mărfii conform pprezentului

contract se va efectua direct la punctul de descărcare indicat de cumpărător, în

prezența ambelor părți. Reprezentanții vor semna actul de predare-primire a mărfii.

Astfel, au remarcat că, deși reclamantul și-a executat cu bună-credință

obligațiile asumate pîrîtul nu și-a executat obligația asumată, fapt ce a determinat

reclamantul să solicite achitarea dobînzii de întîrziere.

Cu referire la solicitarea penalităților, au invoat că potrivit pct. 7.2. din

contractul menționat supra, pîrîta s-a obligat ca în caz de neexecutare a obligației să

achite o penalitate de întîrziere în mărime de 1% din suma întîrziată spre plată.

În final au menționat că, prin contratcul de vînzare-cumpărare nr.05/B din 08

iunie 2015, la pct. 8.2, părțile litigante au atribuit soluționarea litigiilor izvorîte din

acest contract Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău.

În acest sens, au invocat că, potrivit art. 39 alin. (111) din Codul de procedură

civilă, prezenta acțiune se referă la încasarea datoriei scadente dintr-un contract

încheiat între agenții economici și poate fi intentată în instanța de la sediul reclamantei

(f.d. 6-9).

Prin hotărîrea Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău din 17 februarie 2016 s-a

admis parțial acțiunea societății pe acțiuni ”Cardinal Plus” împotriva societății cu

răspundere limitată ”Ecosem Grup” privind încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere și

a cheltuielilor de judecată.

S-a încasat din contul societății cu răspundere limitată ”Ecosem Grup” în

beneficiul societății pe acțiuni ”Cardinal Grup” penalitatea în mărime de 47 887,94

lei, dobînda de întîrziere în mărime de 7027,86 lei, cheltuielile de judecată în mărime

de 689,20 lei, în total 61807 lei, în rest cerințele s-au respins ca neîntemeiate.

S-a încasat din contul societății cu răspundere limitată ”Ecosem Grup” la

bugetul public național cheltuielile de judecată legate de citarea și chemarea părților

în instanța de judecată în mărime de 42,90 lei (f.d. 73).

2

La 14 martie 2016 societatea cu răspundere limitată ”Ecosem Grup” a depus

cerere de apel prin care a solicitat casarea hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 17 februarie 2016 în partea ce ține de încasarea penalităților (f.d. 82,83).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău 19 mai 2016 s-a respins cererea de apel

declarat de către societatea cu răspundere limitată ”Ecosem Grup”, s-a menținut

hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 17 februarie 2016, în pricina civilă

la cererea de chemare în judecată intentată de societatea pe acțiuni ”Cardinal Plus”

către societatea cu răspundere limitată ”Ecosem Grup” cu privire la încasarea datoriei,

penalităților, dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată (f.d. 99).

Instanța de apel a constatat că prima instanță corect a apreciat circumstanțele

cauzei și raportul material litigios existent între părți.

Astfel, s-a constatat că între părți a fost încheiat contractul de vînzare-

cumpărare nr. 05/b din 08 iunie 2015 potrivit căruia părțile au stabilit obiectul

contractului, condițiile de executare, termenul de livrare a mărfii și de achitare pentru

marfa livrată.

Respectiv, Curtea de Apel Chișinău a constatat că de către vînzător a fost

executată obligația în termenul prevăzut de lege, iar cumpărătorul și-a executat

obligația de achitare cu încălcarea termenului stabilit în contract ceea ce reprezintă o

neexecutare corespunzătoare a obligațiilor asumate și are ca efect survenirea efectelor

prevăzute de lege – achitarea dobînzii de întîrziere și a penalității.

La 08 august 2016 societatea cu răspundere limitată ”Ecosem Grup” a depus

recurs împotriva deciziei instanței de apel prin care a solicitat casarea deciziei Curții

de Apel Chișinău din 19 mai 2016 și a hotărîrii Judecătoriei Ciocana din 17 februarie

2016 cu restituirea cauzei spre rejudecare în prima instanță.

În motivarea cererii de recurs au menționat următoarele.

Nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată. Odată cu încheiarea

contractului de cesiune a creanței între recurent, intimat și D. Popovici, toate

drepturile intimatului referitoare la solicitarea datoriei și a sumelor aferente de la

recurent au fost cedate lui Popovici D.

Astfel, atît instanța de fond cît și instanța de apel urma să țină cont de

prevederile art. 558 din Codul civil, care stabilește că, drepturile de creanță se

transmit cesionarului așa cum există în momentul transmiterii. Odată cu cesiunea

creanței, asupra cesionarului trec garanțiile și alte drepturi accesorii.

În legătură cu acest fapt, au relavat că instanțele de judecată au soluționat

problema unor persoane neantrenate în proces și anume în baza contractului de

cesiune persoana înteresată este D. Popovici.

De asemenea, au menționat că, atît instanța de fond cît și instanța de apel, au

emis hotărîri cu încălcarea competenței, întrucît sediul recurentului este în s. Mereni,

r-nul Anenii Noi, iar litigiul s-a examinat de Judecătoria Ciocana mun. Chișinău, în

timp ce instanța competentă este judecătoria Anenii Noi.

Subsecvent au invocat că, instanța de judecată a încasat o penalitate excesiv de

mare și nu a luat în considerație situația financiară a recurentului care este precară,

conturile bancare fiind blocate.

Prin cererea de recurs, recurentul a solicitat și scutirea de la plata taxei de stat

însă prin încheierea din 15 august 2016 Curtea Supremă de Justiție a respins cererea

înaintată de societatea cu răspundere limitată ”Ecosem Grup” cu privire la scutirea de

la plata taxei de stat la depunerea cererii de recurs, nu s-a dat curs cererii și s-a acordat

3

termen de prezentarea a dovezii de plata a taxei de stat în sumă de 824 lei pînă la 01

septembrie 2016 (f.d. 125-126).

Potrivit ordinului de încasare a numerarului nr. PROE-0100 recurentul a achitat

la 01 septembrie 2016 suma de 825 lei cu titlul de taxă de stat (f.d. 113).

La 11 octombrie 2016 societatea pe acțiuni ”Ecosem Grup” a depus referință la

cererea de recurs prin care au solicitat declararea recursului inadmisibil, întrucît

instanța de fond și de apel au examinat cauza sub toate aspectele emițînd o hotărîre

legală și întemeiată. În partea ce ține de încălcarea competenței au menționat că,

competența a fost respectată întru cît prin acordul părților a fost stabilită instanța

competentă care va examina litigiile între părți.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs constată că,

dispozitivul deciziei a fost emis de Curtea de Apel Chișinău la 19 mai 2016. Potrivit

scrisorii nr. 19611-4 copia deciziei Curții de Apel Chișinău a fost expediată părților la

03 iunie 2016 (f.d. 108), însă la materialele dosarului nu este dovada recepționării

acesteia.

Totodată recurentul a menționat că a recepționat cererea de recurs la 09 iunie

2016.

Cererea de recurs a fost depusă la 08 august 2016, respectiv, recursul se

consideră depus în termen.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Respectiv, recursurile se consideră depuse în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării participanților sau a reprezentanților acestora pentru a se

pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c1) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral

decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, trimițînd pricina spre rejudecare

în prima instanță doar în cazul în care a constatat încălcarea sau aplicarea eronată a

normelor de drept procedural specificate la art. 432 alin. (3) lit. d) și f).

În acest context, art. 432 alin. (3) lit. f) din Codul de procedură civilă stabilește

că, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Verificând argumentele invocate în recurs, pe baza materialelor din dosar,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră că acesta este întemeiat și urmează a fi admis cu casarea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2016 și hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 17 februarie 2016, restituind pricina la rejudecare în instanța competentă

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 6.1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor

omului orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod

public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită

de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter

civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

Având în vedere principiul statului de drept, inerent în sistemul Convenției,

Curtea consideră că o „instanță” trebuie să fie întotdeauna constituită „potrivit legii”,

4

în caz contrar fiind lipsită de legitimitatea necesară într-o societate democratică pentru

a audia cauzele persoanelor de drept privat (Lavents împotriva Letoniei, pct. 81).

Expresia „potrivit legii” se referă nu doar la temeiul juridic al însăși existenței

instanței, ci și la respectarea de către instanță a normelor specifice după care se

conduce (Sokurenko și Strygun împotriva Ucrainei, pct. 24).

Legalitatea unei instanțe trebuie neapărat să acopere și componența sa

[Buscarini împotriva San Marino].

Procedurile privind desemnarea judecătorilor nu ar trebui să fie plasate la nivel

de practică internă.

„Legea” vizată de art. 6 § 1 reprezintă nu doar legislația referitoare la

constituirea și competența organelor judiciare, ci și la orice altă dispoziție de drept

intern a cărei nerespectare face nelegală participarea unuia sau mai multor judecători

la examinarea cauzei (DMD Group, A.S. împotriva Slovaciei, pct. 59).

Nerespectarea de către o instanță a dispozițiilor de drept intern implică în

principiu o încălcare a art. 6 § 1 (DMD Group, A.S. împotriva Slovaciei, pct. 61).

O instanță care, fără nici o explicație, își depășește competența pe care o are în

mod obișnuit nerespectând în mod deliberat legea nu este o „instanță constituită

potrivit legii” în procedura în cauză (Sokurenko și Strygun împotriva Ucrainei, pct.

27-28).

Introducerea termenilor „constituită potrivit legii” în art. 6 § 1 are drept scop să

prevină ca organizarea sistemului judiciar să nu fie lăsată la discreția puterii executive

și să asigure că acest domeniu este reglementat de o lege a Parlamentului (Savino și

alții împotriva Italiei, pct. 94).

În acest context, art. 32 alin. (1) din Codul de procedură civilă, statuează că

nimeni nu poate fi lipsit, fără consimțămîntul său, de dreptul la judecarea cauzei sale

de către o instanță sau de judecătorii în a căror competență pricina respectivă este

dată prin lege, cu excepția cazurilor expres stabilite de prezentul cod.

Respectiv, competența instanței ține de legalitatea acesteia, nerespectarea căreia

duce la casarea inevitabilă a hotărîrii.

În acest sens, menționăm că, în recurs este invocat că instanța de fond a emis

hotărîrea cu încălcarea competenței teritoriale și respectiv instanța de recurs urmează

să examineze acest fapt.

La 20 noiembrie 2015 societatea pe acțiuni ”Cardinal Plus” a depus cererea de

chemare în judecată împotriva societății cu răspundere limitată ”Ecosem Grup” la

Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău.

În cererea de chemare în judecată este indicat că, ”…Drept consecință, în

conformitate cu prevederile pct. 8.2. din contractul de vînzare-cumpărare nr. 05/B din

08 iunie 2015, coroborat cu prevederile 39 alin. (111) din Codul de procedură civilă,

prezenta acțiune se referă la încasarea datoriei scadente dintr-un contract încheiat între

agenții economici și poate fi intentat în instanța la sediul reclamantei.”.

Astfel reieșind din prevederile art. 38, 39 din Codul de procedura civilă,

instanța de recurs urmează să stabilească norma procesuală care stabilește competența

teritorială a instanței în speță.

Cu referire la invocarea art. 39 alin. (111) din Codul de procedură civilă,

menționăm următoarele.

Norma respectivă a fost introdusă prin Legea nr. 163 din 22.07.11, Monitorul

Oficial nr.146/28 august 2011, art.448, în vigoare la 12 septembrie 2011, (art.III-XV).

5

Legea respectivă a fost supusă controlului constituționalității, care prin

Hotărîrea Curții Constituționale nr. 3 din 09 februarie 2012 pentru controlul

constituționalității unor prevederi din Legea nr. 163 din 22 iulie 2011 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative au fost declarată neconstituționale

prevederile art. III-XV din Legea nr. 163 din 22 iulie 2011.

Cererea de chemare în judecată a fost înaintată la 20 noiembrie 2015, respectiv,

în momentul în care norma nu era aplicabilă, astfel, speței nu-i poate fi aplicată

prevederea respectivă.

Cu referire la pct. 8.2 din contractul încheiat între părți, instanța de judecată

menționează următoarele.

Litigiul a apărut între părți ca urmare a neexecutării sau executării

necorespunzătoare a contractului de vînzare-cumpărare nr. 05/B din 08 iunie 2015

prin care societatea pe acțiuni ”Cardinal Plus” (în calitate de vînzător) și societatea cu

răspundere limitată ”Ecosem Grup” (în calitate de cumpărător) au convenit asupra

vînzării/cumpărării de ”Bitum Rutier”, marca 70/100 în cantitate de 100 tone și care

corespunde Standardelor PN-EN 12591 (f.d.14-18).

Conform pct. 8.2 al contractului menționat supra, părțile se obligă la hotărîrea

oricăror divergențe pe cale amiabilă, în caz contrar vor fi soluționate în judecată la

locul de trai al vînzătorului.

Sediul vînzătorului societății pe acțiuni ”Cardinal Plus” este mun. Chișinău str.

M. Spătaru, ap. 7, ap. 102.

Prin urmare, părțile invocă că prin acordul comun al părților au investit instanța

de judecată competentă.

Cu referire la acest aspect, instanța de recurs menționează că competența

instanței de judecată ține de legalitatea instanței, garanție declarată în art. 6.1 din

CEDO, element al procesului echitabil.

Mai mult, reieșind din disponibilitatea părților, garantată de art. 27 din Codul

de procedură civilă, părțile sunt investite cu dreptul de a și alege metodele de apărare

a dreptului, or competența materială a instanței este expres prevăzută de lege.

În final se reține, că părțile prin acordul comun nu sunt investite cu

posibilitatea de a schimba competența instanței de judecată și a o investi cu dreptul de

a examina o cauză civilă, decît în cazul în care legea va conferi acest drept în mod

expres.

Totodată, instanța de recurs, urmează să stabilească aplicabilitatea prezentei

spețe a art. 39 alin. (11) din Codul de procedură civilă, care stabilește competența de

alternativă a instanței de judecată la alegerea reclamantului în cazul în care acțiunea

născută din contractul în care se indică locul executării lui poate fi intentată și în

oricare dintre sediile instanței din acel loc.

Distinct, de faptul că părțile au stabilit, contrar legii, în pct. 8.2. ca instanță

competentă instanța de la domiciliul vînzătorului, instanța de recurs urmează să

analizeze și locul executării contractului, or efectul nerespectării competenței instanței

duce la casarea hotărîrii instanței de fond și instanței de apel, fiind un viciu de drept și

respectiv la o nouă examinare a cauzei.

În conformitate cu pct. 2.2. din contractul menționat supra, vînzătorul se obligă

să vîndă și cumpărătorul se obligă să primească și să achite marfa, în cantitățile și în

condițiile prevăzute în prezentul contract. Anexele și comenzile sunt parte integrantă a

prezentului contract.

6

Punctul 3.2. din contractul respectiv, prevede că, plata pentru marfă se va

efectua prin transfer bancar. Respectiv, nu este indicat locul executării unei obligații

corelative a părții.

În acest context, pct. 4.1. din Contract prevede că, livrarea mărfii conform

prezentului contract se va efectua direct la punctul de descărcare indicat de

cumpărător, în prezența reprezentanților ambelor părți. Reprezentanții vor semna actul

de predare-primire a mărfii.

Respectiv, la 10 iunie 2015 între părți a fost încheiat procesul-verbal de

predare-primire a mărfii, potrivit căruia se adeverește că societatea cu răspundere

limitată ”Ecosem Grup” a primit de la societatea pe acțiuni ”Cardinal Plus” bitum

rutier de model 70/100 în cantitate de 24,96 lei. Locul încheierii prezentului proces-

verbal este indicat r-nul Fălești (f.d. 19).

De asemenea, potrivit facturii fiscale nr. DV1088878 din 10 iunie 2015 punctul

de încărcare a mărfii este România iar punctul de descărcare este Fălești (f.d. 20).

Prin urmare, instanța de recurs constată că contractul în cauză nu a fost executat

în raza teritorială a judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău.

În concluzie, prevederile art. 39 alin. (11) din prezenta speță sunt inaplicabile.

Luînd în considerație cele relatate supra, instanța de recurs urmează să

stabilească instanța competentă să judece pricina respectivă.

În acest sens, art. 38 din Codul de procedură civilă prevede că, reclamantul

poate intenta acțiunea în oricare din sediile instanței în a cărei rază teritorială se află

domiciliul pîrîtului. Acțiunea împotriva unei persoane juridice se intentează în unul

dintre sediile instanței în a cărei rază teritorială se află sediul persoanei juridice

respective.

Potrivit cererii de chemare în judecată, de către reclamant adresa societății cu

răspundere limitată ”Ecosem Grup”, societatea pîrîtă, este indicat mun. Chișinău, str.

Tighina, 33.

Totodată, conform informației din Registrul de stat al persoanelor juridice,

sediul societății cu răspundere limitată ”Ecosem Grup” este s. Mereni, r-nul Anenii

Noi, Republica Moldova (f.d. 13).

În conformitate cu art. 67 alin. (1)-(3) din Codul civil, persoana juridică are un

sediu, indicat în actele de constituire. Stabilirea și schimbarea sediului sînt opozabile

terților din momentul înregistrării de stat. Adresa poștală a persoanei juridice este cea

de la sediu. Persoana juridică poate avea și alte adrese pentru corespondență.

În acest sens, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 135 din 14 iunie 2007 cu privire la

societățile cu răspundere imitată, societatea are sediu, care se indică în actul de

constituire. Orice schimbare a sediului societății va fi menționată în actul de

constituire și înregistrată în Registrul de stat al persoanelor juridice.

Respectiv, sediul societății pîrîte ”Ecosem Grup” societate cu răspundere

limitată este s. Mereni, r-nul Anenii Noi, iar instanța competentă în judecarea pricinii

este Judecătoria Anenii Noi.

Astfel, din considerentele menționate și luînd în considerație faptul că, s-a

constatat încălcarea normelor de drept procedural, și anume prima instanță a

examinant pricina cu încălcarea competenței, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

casa integral decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe și de a restitui

7

pricina spre rejudecare în primă instanță - Judecătoria Anenii Noi, competentă să

examineze prezentul litigiu.

În conformitate cu art. 432 alin.(3) lit.d, f), art. 445 al. (1) lit. c1) Codul de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul depus de societatea comerciale ”Ecosem Grup” societatea

cu răspundere limitată.

Se casează decizia Curții de apel Chișinău din 19 mai 2016 și hotărîrea

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 17 februarie 2016 emise în pricina civilă, la

cererea de chemare în judecată depusă de societate comercială ”Cardinal Plus”

societate pe acțiuni împotriva societății comerciale ”Ecosem Grup” societate cu

răspundere limitată cu privire la încasarea datoriei, penalității, dobînzii de întârzierii

și a cheltuielilor de judecată, cu restituirea pricinii spre rejudecare, după competență

la Judecătoria Anenii Noi .

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, Svetlana Filincova

judecători

Maria Ghervas

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

8