2rac-289/17 — încasarea datoriei si a dobânzii de întârziere
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei si a dobânzii de întârziere
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2rac-289/17 — încasarea datoriei si a dobânzii de întârziere (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: A. Mocanu dosarul nr. 2rac-289/17
instanța de apel: Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov
Î N C H E I E R E
09 august 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Luiza Gafton, Mariana Pitic
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
Societatea comercială „Ecosem Grup” societate cu răspundere limitată,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății comerciale
„Ridicom-Prim” societate cu răspundere limitată împotriva Societății comerciale
„Ecosem Grup” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea datoriei și a
dobânzii de întârziere,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2017, prin care a fost
respins apelul declarat de către Societatea comercială „Ecosem Grup” societate cu
răspundere limitată și menținută hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 29 noiembrie
2016,
c o n s t a t ă:
La data de 19 august 2016, SC „Ridicom-Prim” SRL a depus cerere de
chemare în judecată împotriva SC „Ecosem Grup” SRL cu privire la încasarea
datoriei și a dobânzii de întârziere.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de între 10 iunie 2015,
între SC „Ridicom-Prim” SRL și SC „Ecosem Grup” SRL a fost încheiat contractul
de prestări servicii auto nr. 03/06L, conform căruia reclamanta și-a asumat obligația
de a presta, la comandă, servicii auto de transportare a mărfurilor, iar pârâta și-a
asumat obligația de a achita serviciile prestate în termen de 10 zile de la data prestării
serviciilor și de a prezenta facturile fiscale pe luna respectivă cu actul serviciilor
prestate.
Menționează că, SC „Ridicom-Prim” SRL a prestat SC „Ecosem Grup” SRL
servicii de transport în sumă totală de 360185,29 lei, fapt ce se confirmă prin actele
de prestare a serviciilor și facturile fiscale semnate și ștampilate de ambele părți și,
anume, nr. FB 5974740 din 22 iunie 2015 în mărime de 98667,29 lei, nr. FB 5974748
din 30 iunie 2015 în mărime de 50301,28 lei, nr. FB 5974753 din 10 iulie 2015 în
mărime de 97785,33 lei, nr. FB 5974757 din 31 iulie 2015 în mărime de 77513,08
lei și nr. FB 5974758 din 06 august 2015 în mărime de 35918,31 lei.
1
Susține că, prețul serviciilor prestate de SC „Ridicom-Prim” SRL, conform
contractului nr. 03/06L din 10 iunie 2015, a fost achitat parțial de către o altă
societate, afiliată pârâtei și, anume, de SC „Milalu-Prof” SRL.
Afirmă că, în perioada 08 iunie 2015 - 06 august 2015, SC „Milalu-Prof” SRL
a achitat pe contul SC „Ridicom-Prim” SRL suma totală de 287600 lei, fapt ce se
confirmă prin ordinele de plată, după cum urmează: nr. 384 din 08 iunie 2015 în
sumă de 27600 lei; nr. 390 din 10 iunie 2015 în sumă de 5000 lei; nr. 404 din 11
iunie 2015 în sumă de 5000 lei; nr. 408 din 12 iunie 2015 în sumă de 10000 lei; nr.
409 din 12 iunie 2015 în sumă de 10000 lei; nr. 420 din 17 iunie 2015 în sumă de
20000 lei; nr. 441 din 24 iunie 2015 în sumă de 25000 lei, nr. 450 din 26 iunie 2015
în sumă de 10000 lei; nr. 459 din 29 iunie 2015 în sumă de 50000 lei; nr. 476 din 02
iulie 2015 în sumă 20000 lei; nr. 490 din 07 iulie 2015 în sumă de 15000 lei; nr. 499
din 08 iulie 2015 în sumă de 15000 lei; nr. 515 din 10 iulie 2015 în sumă de 10000
lei; nr. 546 din 21 iulie 2015 în sumă de 10000 lei; nr. 556 din 23 iulie 2015 în sumă
de 10000 lei; nr. 562 din 28 iulie 2015 în sumă de 30000 lei și nr. 571 din 06 august
2015 în sumă de 15000 lei.
Relevă că, pentru a aduce în concordanță datele din evidența contabilă a SC
„Milalu-Prof” SRL, SC „Ridicom-Prim” SRL și a SC „Ecosem Grup” SRL, la data
de 03 iulie 2015 și 20 august 2015, acestea au încheiat contractele de cesiune a
dreptului de creanță nr. CS-03/07/15 și nr. CS-20/08/15, astfel încît s-a făcut
justificată achitarea de către SC „Milalu-Prof” SRL către SC „Ridicom-Prim” SRL
a sumei de 287600 lei, respectiv, micșorarea sarcinii financiare a SC „Ecosem Grup”
SRL față de SC „Ridicom-Prim” SRL pentru serviciile prestate cu suma de 287600
lei.
Invocă că, datoria restantă a SC „Ecosem Grup” SRL față de SC „Ridicom-
Prim” SRL constituie suma de 72585,29 lei, care s-a format urmare a achitării
parțiale a prețului serviciilor prestate conform facturii fiscale seria FB nr. 5974757
din 31 iulie 2015, adică din suma de 77513,08 lei indicată în această factură fiscală
a fost achitată doar suma de 40846,10 lei, restanța constituind 36666,98 lei și a
neachitării prețului serviciilor prestate conform facturii fiscale seria FB nr. 5974758
din 06 august 2015 în sumă de 35918,31 lei. Astfel, suma datoriei restante constituie
72585, 29 lei (36666,98 lei+ 35 918,31 lei).
Declară că, în vederea soluționării pe cale amiabilă a litigiului, la data de 16
iunie 2016, la sediul juridic al SC „Ecosem Grup” SRL a fost expediată cu aviz
recomandat somația din 15 iunie 2016, prin care SC „Ridicom-Prim” SRL a solicitat
achitarea, în termen de 7 zile calendaristice de la recepționare, a datoriei restante în
sumă de 72585,29 lei.
Menționează că, având în vedere faptul că, SC „Ecosem Grup” SRL este în
întârziere la obligația de plată a prețului serviciilor prestate, SC „Ridicom-Prim”
SRL a calculat dobânda de întârziere în sumă de 17956,51 lei.
Solicită încasarea de la pârâtă a datoriei în mărime de 72585,29 lei, a dobânzii
de întârziere în mărime de 17956,51 lei și a taxei de stat în mărime de 2716,30 lei.
Pe parcursul examinării cauzei, SC „Ridicom-Prim” SRL a depus cerere de
majorare a pretențiilor din acțiune, solicitând suplimentar încasarea sumei de
2
2777,10 lei, cu titlu de dobândă de întârziere, calculată pentru perioada 05 august
2016- 17 octombrie 2016 inclusiv și a taxei de stat în mărime de 83,30 lei.
Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 29 noiembrie 2016 acțiunea a fost
admisă și au fost încasate de la SC „Ecosem Grup” SRL în beneficiul SC „Ridicom-
Prim” SRL suma de 72585,29 lei, cu titlu de datorie, suma de 20733,61 lei, cu titlu
de dobândă de întârziere și suma de 2799,60 lei, cu titlu de taxă de stat achitată la
depunerea cererii de chemare în judecată, în total suma de 96118,50 lei.
Prima instanță, încasând datoria în sumă de 72585,29 lei, a reținut că, conform
contractului de prestări servicii auto nr. 03/06T din 10 iunie 2015 și facturilor fiscale
nr. FB 5974740 din 22 iunie 2015, nr. FB 5974748 din 30 iunie 2015, nr. FB
5974753 din 10 iulie 2015, nr. FB 5974757 din 31 iulie 2015 și nr. FB 5974758 din
06 august 2015, SC „Ridicom-Prim” a prestat SC „Ecosem Grup” SRL servicii de
transport în sumă totală de 360185,29 lei, dintre care suma de 287600 lei a fost
achitată de către SC „Milalu-Prof” SRL în baza contractelor de cesiune a dreptului
de creanță nr. CS-03/07/15 din 03 iulie 2015 și nr. CS-20/08/15 din 20 august 2015.
De asemenea, prima instanță a mai reținut că datoria în mărime de 72585,29
lei s-a format urmare a achitării parțiale a prețului serviciilor prestate conform
facturii fiscale seria FB nr. 5974757 din 31 iulie 2015, adică din suma de 77513,08
lei indicată în această factură fiscală a fost achitată doar suma de 40846,10 lei,
restanța constituind 36666,98 lei și a neachitării prețului serviciilor prestate conform
facturii fiscale seria FB nr. 5974758 din 06 august 2015 în sumă de 35918,31 lei.
Astfel, suma datoriei restante constituie 72585, 29 lei (36666,98 lei+ 35 918,31 lei).
Prima instanță, încasând dobânda de întârziere în sumă de 20733,61 lei, a
relevat că, deși suma de 36666,98 lei a devenit scadentă la data de 10 august 2015,
dobânda de întârziere s-a calculat pentru perioada 11 august 2015-10 septembrie
2015 în mărime de 843,30 lei, iar pentru suma datoriei în mărime de 72585,29 lei,
care a devenit scadentă la data 10 septembrie 2016, dobânda de întârziere s-a calculat
pentru perioada 11 septembrie 2015-04 august 2016 în mărime de 17113,21 lei, în
total dobânda de întârziere constituie 17956,51 lei (843,30 lei + 17113,21 lei), însă
până la data de 17 octombrie 2016 inclusiv, dobânda de întârziere s-a majorat în
sumă de 20733,61 lei, sumă care urmează a fi încasată de la pârâtă.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2017 a fost respins apelul
declarat de către SC „Ecosem Grup” SRL și menținută hotărârea primei instanțe.
La data de 02 iunie 2017, SC „Ecosem Grup” a declarat recurs împotriva
deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței
de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la
respingerea acțiunii.
În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel și hotărârea
primei instanțe sunt neîntemeiate, deoarece nu a fost aplicată legea care trebuia să
fie aplicată și a fost aplicată legea care nu trebuia să fie aplicată.
Menționează că, intimata a solicitat încasarea sumelor pentru serviciile de
transport în baza facturilor fiscale anexate la materialele dosarului.
Susține că, încheierea unui contract de cesiune între recurentă, intimată și SRL
„Milalu-Prof” nu poate servi temei pentru a considera că recurenta a recunoscut
existența datoriei.
3
Afirmă că, conform contractelor de cesiune a dreptului de creanță, persoana
terță a preluat o suma anumită pentru serviciile anumite, ceea ce nu înseamnă că
recurenta recunoaște întreaga suma solicitată, or, au fost cesionate doar sumele de
167600 lei și 120000 lei.
Relevă că, facturile fiscale, în baza cărora intimata solicită încasarea sumelor,
au fost eliberate în perioada iunie - august 2015.
Invocă că, legislația civilă prevede 2 posibile termene de prescripție aplicabile
contractelor de transport și, anume, art. 1021 din Codul civil prevede termenul de 1
an și art. 268 din Codul civil prevede termenul de 6 luni.
Declară că, în ceea ce privește Convenția din 19 mai 1956, semnată la Geneva,
această Convenție este aplicabilă contractelor de transport internațional de mărfuri,
iar la caz se solicită încasarea sumelor pentru transport de mărfuri național, intern.
Acest fapt este prevăzut și în Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 12
din 27 noiembrie 2009 privind aplicarea unor prevederi ale legislației referitoare la
răspunderea cărăușului în contractul transportului de bunuri. Astfel, consideră că
prevederile Convenției nu sunt aplicabile la caz.
Menționează că, din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție enunțată
rezultă că, prevederile Codului civil ce țin de contractul de transport (inclusiv
art.1021 alin. (2) lit. c) CC) sunt aplicabile în cazul distrugerii, pierderii sau
deteriorării mărfii; depășirii termenului de livrare; neexecutării altor obligații
contractuale (spre exemplu, pierderea sau utilizarea necorespunzătoare a
documentelor anexate la scrisoarea de trăsură sau înmânate cărăușului).
Susține că, prezenta speță se referă la solicitarea unor sume în baza facturilor
fiscale, ceea ce înseamnă că instanța urma să constate că intimata a omis termenul
de adresare în instanța de judecată.
Prin referința depusă la data de 24 iulie 2017 SRL „Ridicom-Prim” a solicitat
respingerea recursului și menținerea hotărârilor judecătorești.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din
materialele cauzei nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării deciziei
contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a recursului.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,
completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.
În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
4
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care:
a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare
a procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut
duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră
că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul
în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului.
Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din
oficiu și în toate cazurile.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către SC „Ecosem Grup” SRL
nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate
în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea
de lucruri (cauza Asito versus Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer versus
5
Germania, 22 martie 2016), pe când în recursul declarat de către SC „Ecosem Grup”
SRL, asemenea aspecte nu se regăsesc.
Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial
și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de către SC „Ecosem Grup” SRL ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)
CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Recursul declarat de către Societatea comercială „Ecosem Grup” societate cu
răspundere limitată se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, Iulia Sîrcu
judecătorul
Judecătorii Luiza Gafton
Mariana Pitic
6