2rac-368/14 — Repararea prejudiciului material

prima instanță S. Gîrbu dosarul nr. 2rac-368/14 instanța de apel M. Anton A. Panov T. Pelin DECIZIE 12 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Sveatoslav Moldovan, Oleg Sternioală, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Întreprinderea cu capital străin „PricewaterhouseCoopers Audit” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de „VIM Vienna Insurance Management GmbH” împotriva Întreprinderii cu capital străin „PricewaterhouseCoopers Audit” societate cu răspundere limitată, intervenient accesoriu Societatea de asigurări şi reasigurări „Donaris Grup” societate pe acțiuni cu privire la repararea prejudiciului material, cererea intervenientului principal „Braro International Insurance Holding” societate cu răspundere limitată împotriva Întreprinderii cu capital străin „PricewaterhouseCoopers Audit” societate cu răspundere limitată cu privire la repararea prejudiciului material și cererea reconvențională depusă de Întreprinderea cu capital străin „PricewaterhouseCoopers Audit” societate cu răspundere limitată împotriva „VIM Vienna Insurance Management GmbH” și „Braro International Insurance Holding” societate cu răspundere limitată cu privire la constatarea nulității contractului de cesiune a creanței, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014,

prin care a fost respins apelul declarat de Întreprinderea cu capital străin „PricewaterhouseCoopers Audit” societate cu răspundere limitată și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din 14 iulie 2013, a fost respinsă acţiunea depusă de “VIM Vienna Insurance Management GmbH”, admisă parţial acţiunea intervenientului principal „Braro Internaţional Insurance Holding” societate cu răspundere limitată şi respinsă acţiunea reconvenţională a Întreprinderii cu capital străin „PricewaterhouseCoopers Audit” societate cu răspundere limitată, c o n s t a t ă: La 08 iulie 2010, „VIM Vienna Insurance Management GmbH” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS ”PricewaterhouseCoopers Audit” SRL cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamantul „VIM Vienna Insurance Management GmbH” indică că prin contractul din 12 iulie 2008 ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL s-a obligat să presteze servicii în legătură cu potențiala achiziție a acțiunilor SAR „Donaris Group” SA.

Obiectul serviciilor este stabilit la art. 1 din contractul enunțat, şi anume, 2 conform pct.1.1 ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL s-a angajat să întocmească şi să prezinte „VIM Vienna Insurance Management GmbH” un raport de analiză „due diligence” a situației financiare, fiscale, de actuariat şi juridice a SAR „Donaris Group” SA, în domeniile stabilite prin anexa A la contractul din 12 iunie 2008. Potrivit anexei indicate, serviciile urmau să aibă ca obiect şi elemente referitoare la reasigurări, inclusiv, un sumar al principalelor contracte de asigurare, creanțe şi obligațiuni de reasigurări, obligațiuni de plată, obligațiuni afectate de modalități, contracte semnificative, ce depășesc 15000 euro şi contracte de reasigurare la care SAR „Donaris Group” SA este parte.

Serviciile prestate aveau drept scop asistarea „VIM Vienna Insurance Management GmbH” în evaluarea, analiza şi calculele indicative proprii în legătură cu potențiala achiziție, conform pct. 1.1 din anexa B la contract (condiții de Afaceri). Mai indică că în temeiul pct.2.1 din anexa B la contract, rezultatele finale ale lucrului şi constatările definitive ale analizei sunt expuse într-un raport. Astfel, la 01 septembrie 2008, raportul de analiză financiară, fiscală şi juridică a fost furnizat de pârât şi transmis „VIM Vienna Insurance Management GmbH”. În raport nu a fost inclusă analiza de actuariat, iar alte limitări ale serviciului nu au fost formulate şi onorariul pentru serviciile prestate în mărime de 24000 euro pentru analiza financiară, 12000 euro pentru analiza fiscală şi 20000 euro pentru analiza juridică au fost achitate integral.

După examinarea raportului prezentat de ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL şi bazându-se pe acesta „VIM Vienna Insurance Management GmbH” indică că a achiziționat în mod indirect o participațiune majoritară în SAR „Donaris Group” SA, prin achiziția tuturor acțiunilor „Euromag” AG, acționar majoritar al SAR „Donaris Group” SA. Contractul de vânzare-cumpărare a fost semnat la 16 ianuarie 2009, tranzacția fiind finalizată la 11 februarie 2009. „VIM Vienna Insurance Management GmbH” indică că ulterior a descoperit că ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL nu a executat corespunzător obligațiile prevăzute de contract, deoarece a omis să-l informeze despre existența unor obligații afectate de modalități ale SAR „Donaris Group” SA, care au avut ca efect pierderi pentru SAR „Donaris Group” SA, pierderi care reduc activul net şi, respectiv, valoarea acțiunilor SAR „Donaris Group” SA.

Obligațiile rezultă din contractul de reasigurare încheiat în august 2006 şi reîncheiat în iulie 2007 între SAR „Donaris Group” SA, în calitate de reasigurat şi „MünchenerRückversicherungs-Gesellschaft”, în calitate de reasigurator, în legătură cu asigurările Motor Casco. Potrivit contractelor de reasigurare, reasiguratorul MünchenerRückversicherungs-Gesellschaft” s-a obligat să achite SAR „Donaris Group” SA comisioane în scală (între 10% şi 40%), mărimea cărora urma să fie stabilită invers proporțional ratei de pierderi (raportul dintre pierderile de reasigurare survenite şi primele de reasigurare încasate) - conform art.5.1 din 3 Contractul de reasigurare şi pct.5 din anexa la acesta. Totodată, a fost stabilit un comision provizoriu, în mărime de 30% fiind expres indicat că calculul final se va face după trei ani în baza ratei de pierderi efective.

În virtutea clauzelor contractuale sus-menționate SAR „Donaris Group” SA a încasat comisioane provizorii care, până la urmă, s-au dovedit a fi substanțial mai mari decât comisionul în scală final, datorat în baza ratei de pierderi efective. Astfel, SAR „Donaris Group” SA a încasat comisioane provizorii pentru anul 2006 în sumă de 174096,87 euro, iar pentru anul 2007 în sumă de 307246,02 euro. Ulterior, în baza calculelor finale s-a stabilit că comisionul final datorat SAR „Donaris Group” SA trebuie să fie pentru anul 2006 în sumă de 58031,62 euro şi pentru anul 2007 în sumă de 87684,58 euro. Diferența dintre sumele comisioanelor provizorii şi finale a fost pentru anul 2006 în sumă de 116063,23 euro şi pentru anul 2007 în sumă de 219461,45 euro.

Cota „MünchenerRuckversicherungs-Gesellschaft” din despăgubirile de reasigurare conform Contractului de reasigurare a fost de 74796,40 euro (Q7 2007) şi 66767,40 (Q8 2007). Astfel, indică reclamantul că SAR „Donaris Group” SA a fost obligată să restituie diferența dintre comisionul provizoriu şi cel final, minus suma despăgubirilor datorate de „MünchenerRückversicherungs-Gesellschaft, în sumă de 193960,90 euro. Mai indică „VIM Vienna Insurance Management GmbH” că ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL a omis să constate în raport şi să-l atenționeze cu privire la obligațiile condiționate sus-menționate, fapt prin care a încălcat obligațiile sale rezultate din clauzele contractuale, dar şi din normele legale.

De asemenea, menționează „VIM Vienna Insurance Management GmbH” că deși ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL s-a obligat să analizeze contractele de reasigurări ale SAR „Donaris Group” SA, obligațiile afectate de modalități, creditorii societății (anexa A la contract), acesta nu a reflectat în raport obligația afectată de modalități rezultată din contractele de reasigurare încheiate cu „MünchenerRückversicherungs-Gesellschaft”, cu toate că raportul prezentat de ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL face referire la obligații rezultate din contracte de reasigurare şi chiar menționează creșterea semnificativă a cuantumului acestora în 2007 față de 2006. Susține că din structura reasigurărilor SAR„Donaris Group” SA, pârâtul ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL a făcut constatările că reasigurările Casco sunt făcute de MAI „ReinsuranceBrokers Limited”, că o creștere puternică cu aproximativ 300% a fost remarcată în cazul MAI „ReinsuranceBrokers Limited”, datorită creșterii venitului din prime brute subscrise pentru Casco, fiind un tip de asigurare obligatorie reasigurat cu „Munich Reinsurance”, că creșterea majoritară a primelor plătite în 2007 față de 2006 este pentru Casco (cu 260%).

Creșterea se datorează creșterii veniturilor din prime pentru Casco cu 65%, că MAI „ReinsuranceBrokers Limited” este reasiguratorul pentru toate produsele Casco, că reasigurările Casco au crescut de la 4390 mii lei în 2006 la 15802 mii lei în 2007 (70% din portofoliul de reasigurări), din care 4285 mii lei şi respectiv, 15747 mii 4 lei revin reasiguratorului MAI „ReinsuranceBrokers Limited”.

A mai menţionat „VIMVienna Insurance Management GmbH” că constatările ÎCS „PricewaterhouseCoopersAudit” SRL indicate mai sus probează că ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL a avut acces la actele SAR „Donaris Group” SA din care rezultă raporturile juridice sus-numite, inclusiv, la contractele de reasigurare şi certificatul de asigurări („cover note”) emis de brokerul contractelor de reasigurare MAI „ReinsuranceBrokers Limited” la 17 august 2006, iar ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL expres indică în raportul prezentat că informațiile sunt preluate din actele SAR „Donaris Group” SA.

La fel, „VIM Vienna Insurance Management GmbH” menționează că în pofida faptului că a cunoscut despre existența şi conținutul contractelor de reasigurare, încheiate cu „MünchenerRückversicherungs-Gesellschaft” precum şi a certificatului de asigurări (“cover note”), emis de brokerul contractelor de reasigurare MAI „ReinsuranceBrokers Limited” la 17 august 2006, şi respectiv, având în acest fel posibilitate să constate şi să-l atenționeze asupra obligațiilor condiționale rezultate din acestea, ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL a omis să o facă, încălcând astfel prevederile contractului din 12 iunie 2008. În contextul expus mai sus „VIM Vienna Insurance Management GmbH” susține că dacă ar fi cunoscut despre aceste obligații condiționale față de „MünchenerRückversicherungs-Gesellschaft” până la cumpărarea acțiunilor în SAR „Donaris Group” SA, ar fi negociat şi obținut o reducere corespunzătoare a prețului de cumpărare.

Reclamantul „VIMVienna Insurance Management GmbH” a invocat că i-a fost cauzat prejudiciu material egal cu suma comisioanelor de reasigurare restituite de SAR „Donaris Group” SA către „MünchenerRückversicherungs-Gesellschaft” în virtutea contractelor de reasigurare şi certificatul de asigurări („cover note”), emis de brokerul contractelor de reasigurare MAI „ReinsuranceBrokers Limited” la 17 august 2006. Prin scrisorile adresate către „VIM Vienna Insurance Management GmbH” din 25 august 2009 şi 30 decembrie 2009 pârâtul a recunoscut că drept răspuns la o cerere legată de aspecte fiscale ale plăților către nerezidenți, a primit un certificat de asigurare („cover note”) pentru reasigurarea MAI referitor la anul 2006. Reclamantul indică că acesta este anume certificatul de asigurări („cover note”) emis de brokerul contractelor de reasigurare MAI „ReinsuranceBrokers Limited” la 17 august 2006. Documentul în cauză, conține toate clauzele esențiale ale contractului de reasigurare, inclusiv, mărimea comisionului în scală şi a comisionului provizoriu, modul de achitare/restituire a acestora, fapt care face posibilă înțelegerea esenței raportului contractul şi al obligațiilor în sarcina SAR „Donaris Group” SA.

În opinia reclamantului, conținutul acestui document era suficient pentru ca în conformitate cu standardele de calitate acceptate prin contract (pct. 1.1 din anexa B, Condiții de Afaceri), pârâtul să fi indicat asupra existenței unor obligații condiționale în sarcina societății. „VIM Vienna Insurance Management GmbH” relatează că în scrisoarea către aceasta din 09 aprilie 2010, ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL a 5 recunoscut că incertitudinea legată de comisioanele datorate în legătură cu reasigurările ar fi putut rezulta în ajustări atât pozitive, cât şi negative.

Pârâtul a omis să indice în raportul său, până la achiziția acțiunilor SAR „Donaris Group” SA, asupra acestor incertitudini, rezultate din condițiile care afectează obligația de primire a comisioanelor în scală conform certificatul de asigurări („cover note”) emis de brokerul contractelor de reasigurare MAI „ReinsuranceBrokers Limited” la 17 august 2006, ceea ce echivalează cu executarea necorespunzătoare a contractului din 12 iunie 2008 şi antrenează răspunderea contractuală pentru cauzarea prejudiciului. „VIM Vienna Insurance Management GmbH” a transmis către ÎCS „PricewaterhouseCoopersAudit” SRL două somații, la 16 februarie 2010 şi 08 iunie 2010, dar soluționarea pe cale amiabilă a situației apărute nu a fost posibilă, fapt ce ia determinat să se adreseze în instanţa de judecată cu prezenta acţiune.

Prin urmare solicită „VIM Vienna Insurance Management GmbH” repararea prejudiciului material în sumă de 193960,90 euro, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin cerere de concretizare a pretențiilor din 17 martie 2011 „VIM Vienna Insurance Management GmbH” a solicitat instanței de judecată încasarea de la pârât a sumei de 123212,68 euro cu titlu de prejudiciu material, micșorându-şi astfel cuantumul pretențiilor şi indicând că temeiul micșorării este negocierea mărimii comisionului datorat şi că achitarea efectivă a 123212,68 euro, care a avut ca efect reducerea comisionului datorat de 193960,90 euro. La 13 septembrie 2011 „VIM Vienna Insurance Management GmbH” a depus cerere de majorare a cuantumului pretențiilor, cerând încasarea prejudiciului material în sumă de 123212,68 euro, 256865,86 lei dobândă legală de întârziere şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 11259 euro.

La 19 iunie 2012 „VIM Vienna Insurance Management GmbH” a mai depus cerere de majorare a cuantumului pretențiilor, majorând pretenția de încasarea a dobânzii legale de întârziere la suma de 518703,92 lei. Intervenientul principal „Braro International Insurance Holding” SRL a depus cerere de intervenire în procesul inițiat şi a înaintat pretenții proprii de reparare a prejudiciului material în mărime de 193960,90 euro. La 17 martie 2011, SC „Braro International Insurance Holding” SRL a depus cerere de concretizare a pretențiilor, micșorând pretențiile şi solicitând încasarea 123212,68 euro cu titlu de prejudiciu material. La 19 noiembrie 2012 SC „Braro International Insurance Holding” SRL a depus cerere de majorare a cuantumului pretențiilor, solicitând încasarea sumei de 123212,68 euro cu titlu de prejudiciu material, 666390,80 lei dobândă de întârziere şi 10000 lei şi 8059 euro cheltuieli de judecată.

În motivarea pretențiilor proprii înaintate față de obiectul litigiului, SC „Braro International Insurance Holding” SRL a indicat că la 19 ianuarie 2009, având calitatea de cumpărător, a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu „OgmorCommercial Corp”, care avea calitatea de vânzător. SC „Braro International Insurance Holding” SRL indică că a cumpărat 100% acțiuni în „Euromag” AG, care la rândul său deținea 44984 acțiuni (65.88%) în SAR 6 „Donaris Group” SA. A menționat SC „Braro International Insurance Holding” SRL că tranzacția a fost executată în întregime, prețul de cumpărare a fost achitat, iar acțiunile cumpărate au fost transmise în proprietate, iar prețul de cumpărare a fost mai mare decât suma de 193960,90 euro.

SC „Braro International Insurance Holding” SRL a indicat că la încheierea contractului de cumpărare şi la stabilirea prețului tranzacției, s-a bazat anume pe rezultatele analizei situației financiare, fiscale, de actuariat şi juridice a SAR „Donaris Group” SA, efectuate de ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL în baza contractului de prestări servicii încheiat între „VIM Vienna Insurance Management GmbH” şi ÎCS„PricewaterhouseCoopers Audit” SRL la 12 iunie 2008. În virtutea contractului de cesiune din 01 septembrie 2008 încheiat intre „VIM Vienna Insurance Management GmbH” şi SC „Braro International Insurance Holding” SRL, primul a cesionat celui de-al doilea toate creanțele sale față de ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL, care rezulta din contractul de prestări servicii din 12 iunie 2008 şi anexa nr. 1 din 16 iunie 2008. La 14 mai 2013, ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL a depus o cerere reconvențională împotriva „VIM Vienna Insurance Management GmbH” şi SC „Braro International Insurance Holding” SRL cu privire la constatarea nulității contractului de cesiune din 01 septembrie 2008, încheiat între „VIM Vienna Insurance Management GmbH” şi SC „Braro International Insurance Holding” SRL.

În motivarea acţiunii reconvenţionale ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL a indicat că contractul de cesiune este nul, întrucât contravine legii din considerentele că contractul de prestări servicii este guvernat de legea Republicii Moldova, iar legea aplicabilă contractului se aplică şi cesiunii creanțelor şi contractul de cesiune trebuie să corespundă legislației Republicii Moldova. Astfel, prevederile art.9.8 a condițiilor de activitate, care este parte integrantă a contractului de prestări servicii din 12 iunie 2008 interzice expres cesiunea de creanță fără acordul ÎCS„PricewaterhouseCoopers Audit” SRL.

ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL în calitate de reclamant indică că având în vedere specificul obiectului contractului de prestări servicii (analiză financiară, juridică şi fiscală a companiei SAR „Donaris Group” SA, în legătură cu potențiala achiziție a acțiunilor acesteia de către “VIM Vienna Insurance Management GmbH”, ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL a avut interes legitim să limiteze cesiunea creanțelor fără acordul său, ce se confirmă prin art.2.5 a condițiilor de activitate, în sens că clientul poate prezenta copii ale raportului salariaților săi, consultanților, iar ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL nu acceptă nici o răspundere față de orice asemenea persoană, ce poate avea acces la raport, art.8.2.1 a condițiilor de activitate, potrivit cărora „VIM Vienna Insurance Management GmbH” nu este în drept să transmită raportul oricărei terțe persoane fără acordul scris al ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL.

Indiferent dacă va da sau nu acordul, ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL nu va accepta nici o răspundere față de orice terță persoană, care obține acces la raport; art.3 anexa 1 la contractul de prestări servicii, în sens că ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” 7 SRL şi „VIM Vienna Insurance Management GmbH” vor rămâne părți contractante şi faptul că plata în baza facturilor va fi efectuată de SC „Braro International Insurance Holding” SRL nu va avea nici un efect în acest sens; art.4 anexa 1 la contractul de prestări servicii, care indică că ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL va avea obligația de diligență exclusiv față de „VIM Vienna Insurance Management GmbH” şi nu față de SC „Braro International Insurance Holding” SRL.

Acordul ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL nu a fost obținut pentru cesiunea creanțelor, ceea ce a fost recunoscut de intimați. Contractul de cesiune nu conține informație referitor la prețul pentru care au fost cesionate drepturile patrimoniale, iar contractele între persoane juridice nu pot fi cu titlu gratuit, iar în lipsa prețului cesiunii, contractul este nul. La 14 mai 2013 ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL a mai depus şi cerere de completare a temeiului acţiunii reconvenționale, indicând că contractul de cesiune a fost încheiat fără intenția de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) şi este nul.

Acțiunile intimaților după 01 septembrie 2008 confirmă că nici una din părți nu a avut intenția de a executa contractul de cesiune, or, la 07 decembrie 2009 „VIM Vienna Insurance Management GmbH” s-a adresat către ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL cu cerere de transferare la contul său a 444225 euro (pretinsul prejudiciu suportat), la 16 februarie 2010 solicită transferarea a 350000,4 euro, la 10 iunie 2010 solicită transferarea a 193960,9 euro, la 05 iulie 2010 se adresează în judecată cu cerere de încasarea a prejudiciului de la ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL, angajându-şi avocat şi achitându-i onorariu şi taxa de stat, ce confirmă seriozitatea acțiunilor sale şi lipsa intenției de a transmite drepturile SC „Braro International Insurance Holding” SRL.

Întru motivarea lipsei de intenție a intimaților de a executa contractul de cesiune, ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL a indicat că SC „Braro International Insurance Holding” SRL a susținut caracterul de sine stătător al pretențiilor sale, deși ar fi trebuit să-l înlocuiască pe cedent şi nu a negat dreptul cedentului de a pretinde aceleași sume de la ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL, în sens că SC „Braro International Holding” SRL nu a notificat ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL despre cesiune şi nu s-a comportat ca un nou titular a drepturilor cesionate, nu a înaintat nici o pretenție extrajudiciară de compensare a prejudiciului; deși ar trebui să substituie reclamantul inițial în acțiunea principală de încasare a prejudiciului, a înaintat o acțiune separată, solicitând scutirea de taxa de stat; şi SC „Braro International Holding” SRL consideră acțiunea „VIM Vienna Insurance Management GmbH” întemeiată, considerându-1 titular a drepturilor patrimoniale cesionate, fiind întrebat ce poziție are față de acțiunea înaintată de „VIM Vienna Insurance Management GmbH”.

La 31 mai 2013, ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL, în calitate de reclamant în acțiunea reconvențională a depus cerere de concretizare a temeiului acţiunii reconvenționale, indicând că conform contractului de cesiune, acesta ar fi fost încheiat la 01 septembrie 2008, însă conține informație care nu exista la data pretinsei încheieri a acestuia. 8 La 01 septembrie 2008 denumirea acestuia în acțiunea reconvențională era Sucursala din Moldova a Companiei „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL, iar prescurtat „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL. Contractul de cesiune indică denumirea ca ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL. Abia la 27 octombrie 2008 denumirea a fost modificată în ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL, iar „VIM Vienna Insurance Management GmbH” şi „Braro International Insurance Holding” SRL au continuat să folosească vechea denumire a ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL.

Astfel, circumstanțele invocate în acțiunea reconvențională confirmă, în opinia acesteia, că contractul de cesiune din 01 septembrie 2008 este fictiv, fiind pregătit ulterior, pentru a fi prezentat instanței de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 14 iunie 2013 a fost respinsă acțiunea depusă de „VIM Vienna Insurance Management GmbH”. A fost admisă parțial acţiunea intervenientului principal SC „Braro International Holding” SRL şi a fost încasat de la ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL în beneficiul SC „Braro International Holding” SRL suma de 102172,88 euro cu titlu de prejudiciu material, 666390,80 lei cu titlu de dobândă, 10000 lei cheltuieli de judecată achitate ca taxă de stat la depunerea cererii şi 48655,50 lei cheltuieli de asistență juridică şi în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 40000 lei.

În rest acţiunea intervenientului principal a fost respinsă. A fost respinsă acţiunea reconvențională depusă de ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL.

ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe în partea referitoare la admiterea parțială a cererii intervenientului principal SC „Braro International Holding” SRL şi respingerii cererii reconvenționale depuse de ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL, cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii depuse de intervenientul principal SC „Braro International Holding” SRL cu privire la repararea prejudiciului şi admiterea acţiunii reconvenționale depuse de ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL cu privire la declararea nulității contractului de cesiune încheiat între „VIMVienna Insurance Management GmbH” şi SC „Braro International Holding” SRL din 01 septembrie 2008. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014 a fost respins apelul declarat de ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL și menținută hotărârea primei instanţe.

La 11 martie 2014, în termenul prevăzut de lege, ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești în partea admiterii parțiale a acţiunii intervenientului principal SC „Braro International Holding” SRL şi respingerii acțiunii reconvenționale înaintate de ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri prin care acţiunea intervenientul principal SC „Braro International Insurance Holding” SRL să fie respinsă ca neîntemeiată, iar acţiunea reconvențională înaintată de ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL să fie 9 admisă cu încasarea de la „VIM Vienna Insurance Management GmbH” şi SC „Braro International Insurance Holding” SRL în cote egale, cheltuielile de judecată suportate de ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL în sumă totală de 175481,02 lei (taxa de stat în sumă de 62500 lei și cheltuieli de asistență juridică în mărime de 112981,02 lei).

În motivarea recursului, a indicat dezacordul cu decizia instanței de apel și o consideră abuzivă, arbitrară și ilegală. A invocat că nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele pricinii şi au fost încălcate normele de drept material și procedural. Susține că faptele stabilite de instanța de apel sunt rezultatul aprecierii arbitrare a probelor, iar probele cu privire la prețul de cumpărare a acțiunilor „Euromag AG” şi cu privire la mărimea prejudiciului suportat de intimatul SC „Braro International Holding” SRL sunt vădit insuficiente, iar concluziile instanțelor de judecată privind existența prejudiciului nu are nici un suport probator şi este bazată doar pe presupuneri, concluzia instanţei fiind arbitrară şi abuzivă.

Menționează că modalitatea de calcul a prejudiciului este greșită, or, în hotărârea emisă, instanța de fond a constatat că, bazându-se pe raportul pregătit de recurent, intimatul SC „Braro International Holding” SRL a cumpărat în anul 2009 100% de acțiuni Euromag AG, care deținea 65,88% din acțiunile SAR „Donaris Group” SA. În pofida acestui fapt, la calcularea mărimii prejudiciului, instanța de fond a luat în calcul cota de 82,924% ceea ce reprezintă cota de acțiuni deținută de Euromag în anul 2010, la o dată ulterioară care nu are nici o legătură cu serviciile prestate de recurent.

Invocă că concluzia instanțelor privind limitările incluse în raportul recurentului este abuzivă, astfel, concluzia precum că instanța de fond a constatat că unica limitare în raportul pregătit (…) se referă la mențiunea cu privire la neefectuarea analizei de actuariat, contravine materialelor din dosar, instanțele de judecată ignorând numeroase limitări care se conțin în raport și la care recurentul a atras atenția în cadrul dezbaterilor judiciare. Respectiv, concluzia precum că recurentul a executat necorespunzător obligațiile sale ce rezultă din contract, fără a lua în considerație aceste limitări este una arbitrară. Susține că instanțele de judecată au interpretat eronat art. 572 și 602 din Codul civil și prevederile contractului de prestări servicii.

Or, pentru aplicarea corectă a acestor prevederi legale, instanțele de judecată urmau să interpreteze corect clauzele contractuale care stabilesc conținutul obligațiilor contractuale asumate de recurent. Ignorând prevederile contractuale instanțele de judecată au ajuns la concluzia precum că recurentul era obligat să investigheze mai detaliat aspectul cu privire la comisioanele afectate de modalități și să includă comentariile respective în raport. În cazul în care ar fi fost atât de evident că SAR „Donaris Group” SA are datorie contingentă față de „Munich Re”, acest lucru trebuia să fie reflectat în evidența contabilă către administrația acestuia drept obligație pentru anii 2006 și 2007. Însă, aceasta nu a avut loc, ceea ce denotă că probabilitatea efectuării plăților 10 către reasigurator era mică.

Conform declarațiilor martorului Gherasim (director financiar SAR „Donaris Group” SA), nici managementul SAR „Donaris Group” SA nu cunoștea mărimea obligațiilor la data efectuării analizei de către recurent. Astfel, punerea pe seama recurentului a unor obligații excluse în mod expres din contractul de prestări servicii contravine art. 572 și 602 din Codul civil. La fel, invocă că instanța de fond a interpretat eronat art. 619 Cod civil, obligând recurentul să achite dobânda legală în mărime de 666390 lei. Susține că pentru curgerea de drept a dobânzilor de întârziere se cer a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 619 Cod civil și explicațiile din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 9 din 24 decembrie 2010, or, aceste condiții nu sunt îndeplinite, întrucât suma solicitată de intimatul SC „Braro International Holding” SRL nu este determinată și nu este exigibilă, nefiind astfel ajunsă la scadență.

La 02 august 2014, ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL, a depus cerere de recurs suplimentară la cererea de recurs din 11 martie 2014 împotriva deciziei instanței de apel. În motivarea recursului suplimentar, recurentul a invocat că decizia instanței de apel reprezintă o reiterare a concluziilor neîntemeiate ale primei instanțe, fără a fi examinate și analizate efectiv argumentele expuse în cererea de apel și materialele din dosar. Prin referința din 12 august 2014 intimatul SC „Braro International Insurance Holding” SRL a solicitat declararea recursului înaintat de ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 martie 2014 ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele pricinii atestă că la decizia instanţei de apel a fost emisă la 06 martie 2014 şi la 11 martie 2014, adică în termenul prevăzut de lege, ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL a declarat recurs. În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 13 august 2014 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe în partea admiterii parţiale a acţiunii intervenientului principal SC „Braro International Insurance Holding” SRL şi în partea respingerii acţiunii reconvenţionale depusă de ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL şi emiterea în această parte a unei noi hotărîri de respingere a acţiunii intervenientului principal şi admitere a acţiunii reconvenţionale, în rest decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe se menţine din următoarele considerente.

În conformitate cu art.445 al.(1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau 11 parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

Din actele pricinii s-a stabilit că „VIM Vienna Insurance Management GmbH” şi ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL la 12 iunie 2008 au încheiat contractul de prestări servicii şi anexa nr. 1 din 16 iunie 2008. Conform art. 1 al contractului menţionat este stabilit obiectul serviciilor, conform căruia ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL s-a angajat să întocmească şi să prezinte „VIM Vienna Insurance Management GmbH” un raport de analiză a situaţiei financiare, fiscale, de actuariat şi juridice a SAR „Donaris Grup” SA în domniile stabilite în Anexa A la contractul din 12 iunie 2008. Potrivit anexei indicate, serviciile urmau să aibă ca obiect şi elemente referitoare la reasigurări, inclusiv sumarul principalelor contracte de asigurare, creanţe obligaţiuni, reasigurări, obligaţiuni de plată, obligaţiuni afectate de modalităţi, contracte semnificative ce depăşesc 15000 euro şi contracte de reasigurare la care SAR „Donaris Grup” SA este parte.

Serviciile erau prestate avînd ca scop asistarea clientului în evaluarea analiza şi calculele indicative proprii în legătură cu potenţiala achiziţie de acţiuni a societăţii „Donaris-Grup” SA. Conform pct. 2.1 din Anexa B la contract rezultatele finale ale lucrului şi constatările definitive ale analizei urmau a se expune într-un raport. S-a mai stabilit că la 01 septembrie 2008 ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL a furnizat „VIM Vienna Insurance Management GmbH” Raportul de analiză financiară, fiscală şi juridică. Onorariul pentru serviciile prestate în mărime de 24000 euro – pentru analiza financiară, 12000 euro – pentru analiza fiscală şi 20000 euro pentru analiza juridică, care au fost achitate integral, fapt recunoscut de prestatorul de servicii recurentul ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL.

Tot din actele pricinii este cert faptul că la 01 septembrie 2008 între „VIM Vienna Insurance Management GmbH” şi SC „Braro International Insurance Holding” SRL a fost încheiat contractul de cesiune, conform căruia primul a cesionat celui de al doilea toate creanţele sale faţă de ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL, care rezultă din contractul de prestări servicii din 12 iunie 2008 şi Anexa nr. 1 din 16 iunie 2008. De asemenea, este cert faptul că la 19 ianuarie 2009 SC „Braro International Insurance Holding” SRL a procurat 100% de acţiuni în Euromag AG deţînînd 44984 acţiuni (65,88%) în CA „Donaris Grup” SA, ulterior Euromag AG a majorat cota sa în capitalul social al SAR „Donaris Grup” SA, astfel încît din extrasul din Registrul acţionarilor „Donaris Grup” SA din 14 iulie 2010 rezultă că Euromag AG deţine 82,924 % în „Donaris Group” SA.

La 08 iulie 2010 , „VIM Vienna Insurance Management GmbH” s-a adresat în instanţa de judecată cu acţiune împotriva ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL prin care a solicitat repararea prejudiciului material în mărime de 123212,68 euro rezultat din neexecutarea obligaţiunilor contractuale şi dobînda legală de întîrziere în mărime de 518703,92 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. Ulterior, SC „Braro International Insurance Holding” SRL a depus cerere de intervenire în procesul dat şi a formulat pretenţii proprii împotriva ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL cu privire la repararea prejudiciului material în mărime de 123212,68 euro, rezultat din neexecutarea obligaţiilor contractuale şi 12 666390,80 lei dobîndă legală de întîrziere precum şi cheltuielile de judecată în sumă de 10000 lei şi 8059 euro.

La rîndul său, ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL a depus acţiune reconvenţională împotriva „VIM Vienna Insurance Management GmbH” şi SC „Braro International Insurance Holding” SRL solicitând constatarea nulităţii contractului de cesiune din 01 septembrie 2008. Prima instanţă examinând pricina în fond a respins acţiunea iniţială depusă de „VIM Vienna Insurance Management GmbH” ca neîntemeiată, deoarece acesta a cesionat drepturile sale patrimoniale în legătură cu contractul prestări servicii încheiat cu ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL către SC „Braro International Insurance Holding” SRL şi din momentul încheierii contractului de cesiune a fost substituit de ultimul în relaţiile cu ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL, astfel nu mai are dreptul de a solicita repararea prejudiciului material.

Referitor la acţiunea intervenientului principal instanţa de fond a concluzionat că aceasta este întemeiată concluzionînd că ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL nu şi-a onorat obligaţiunile rezultate din contractul prestări servicii, încasînd de la ultimul prejudiciul material în sumă de 102172,88 euro, dobînda de întîrziere în sumă de 666390,80 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 10000 şi 48655,50 lei. De asemenea prima instanţă judecînd pricina a concluzionat cu privire la respingerea acţiunii reconvenţionale indicînd că nu s-a stabilit temeiuri de constare a nulităţii contractului de cesiune din 01 septembrie 2008. Instanţa de apel a fost de acord cu concluzia primei instanţe.

Examinînd recursul declarat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată inferioare la emiterea hotărîriii au aplicat eronat normele de drept material în partea admiterii parţiale a acţiunii intervenientului principal şi în partea respingerii acţiunii reconvenţionale, în rest, atît decizia instanţei de apel cît şi hotărîrea primei instanţe sunt legale şi întemeiate. Instanţa de recurs menţionează că recurentul a contestat hotărîrile judecătoreşti doar în partea respingerii acţiunii reconvenţionale şi în partea admiterii parţiale a acţiunii intervenientului principal.

Astfel, referitor la acţiunea reconvenţională depusă de către recurentul ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL cu privire la constatarea nulităţii contractului de cesiune încheiat la 01 septembrie 2008 instanţa de recurs consideră necesar de a casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe în această parte şi de a emite o hotărîre nouă de admitere a acţiunii reconvenţionale cu constatarea nulităţii contractului de cesiune încheiat între „VIM Vienna Insurance Management GmbH” şi SC „Braro International Insurance Holding” SRL la 01 septembrie 2008 reieşind din următoarele. Conform art. 666 alin. (1) Codul civil, contract este acordul de voinţă realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice.

Conform art. 667 alin. (1) Codul civil, părţile contractante pot încheia în mod liber, în limitele normelor imperative de drept, contracte şi pot stabili conţinutul lor. Dacă, în scopul protecţiei intereselor prioritare ale societăţii sau ale unui 13 individ, efectele unui contract depind de încuviinţarea autorităţilor statului, limitările şi condiţionările trebuie reglementate prin lege. Conform art. 668 alin. (1) Codul civil, contractul încheiat legal obligă părţile nu numai la ceea ce au stipulat expres, dar şi la tot ceea ce rezultă din natura lui în conformitate cu legea, cu uzanţele sau cu principiile echităţii. Iar, art. 572 alin. (1) şi (2) Codul civil prevede că temeiul executării rezidă în existenţa unei obligaţii.

Obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Conform art. 603 alin. (1) Codul civil, debitorul poartă răspundere numai pentru dol (intenţie) sau culpă (imprudenţă sau neglijenţă) dacă legea sau contractul nu prevede altfel sau dacă din conţinutul sau natura raportului nu reiese altfel. Or, conform art. 602 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă. Neexecutarea include orice încălcare a obligaţiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă. Conform art. 970 alin. (1) şi alin. (2) Codul civil, prin contractul de prestări servicii, o parte (prestator) se obligă să presteze celeilalte părţi (beneficiar) anumite servicii, iar aceasta se obligă să plătească retribuţia convenită.

Obiectul contractului de prestări servicii îl constituie serviciile de orice natură. Totodată, art. 556 alin. (1) Codul civil stipulează că o creanţă transmisibilă şi sesizabilă poate fi cesionată de titular (cedent) unui terţ (cesionar) în baza unui contract. Iar, conform art. 557 Codul civil, titularul unei creanţe o poate transmite, fără consimţământul debitorului, unui terţ dacă aceasta nu contravine obligaţiei, înţelegerii dintre părţi sau legii. Înţelegerea cu debitorul asupra inadmisibilităţii cesiunii produce doar atunci când acesta are un interes legitim în acest sens.

Astfel, potrivit art.9.8 din Anexa B la contractul prestări servicii din 12 iunie 2008 nici una dintre părţi nu este în drept să transfere, greveze sau să încerce să dispună în alt mod de drepturile sau obligaţiile conform contractului menţionat fără acordul preliminar în scris al celeilalte părţi cu excepţia faptului că fiecare din părţi este în drept să transfere drepturile şi obligaţiile sale respective oricărui parteneriat sau persoană juridică autorizată să preia toate sau o parte din afacerile lor (în cazurile reorganizării sau vînzării întreprinderii în calitate de complex patrimonial unic). Avînd în vedere specificul obiectului contractului de prestări servicii (analiza financiară, juridică şi fiscală a companiei CIA „Donaris Goup” SA în legătura cu potenţiala achiziţie a acţiunilor acesteia de către „VIM Vienna Insurance Management GmbH”), ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL a avut un interes legitim să limiteze cesiunea creanţelor fără acordul acestuia.

Faptul dat se confirmă în mai multe clauze contractuale şi în raportul de analiză, propriu-zis, şi anume: art. 2.5 al Condiţiilor de activitate - „VIM Vienna Insurance Management GmbH” poate prezenta copii ale Raportului salariaţilor săi, precum şi consultanţilor financiari şi juridici, iar ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL în acest context nu acceptă nici o răspundere faţă de orice asemenea persoană ce poate avea acces la Raport; art. 8.2.1 al Condiţiilor de activitate – 14 intimatul „VIM Vienna Insurance Management GmbH” nu este în drept să transmită Raportul oricărei terţe persoane fără acordul în scris al recurentului ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL. Indiferent de faptul dacă va da sau nu acordul, ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL nu va accepta nici o răspundere faţă de orice terţă persoană are obţine acces la Raport (f.d.

192, 194 vol. I). De asemenea, art. 3 şi 4 din Anexa 1 la Contractul de prestări servicii stipulează că ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audi” SRL şi „VIM Vienna Insurance Management GmbH” vor rămâne părţi contractante şi faptul că plata în baza facturilor va fi efectuată de intervenientul principal SC „Braro Management & Consulting” SRL nu va avea nici un efect în acest sens; ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL va avea obligaţie de diligentă exclusiv faţă de „VIM Vienna Insurance Management GmbH” şi nu faţă de SC „Braro Management & Consulting” SRL (f.d. 198, 199, vol. I) La fel, din pagina 2 al Raportului întocmit rezultă că „VIM Vienna Insurance Management GmbH” nu este în drept să facă copii de pe Raportul pentru terţe persoane, cu excepţia celor descrise în contract, iar ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL nu va accepta nici o răspundere faţă de orice terţă persoană care obţine acces la Raport (f.d.

6 vol. II). Prin urmare, SC „Braro International Insurance Holding” SRL nu au obţinut acordul ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL pentru cesiunea creanţelor în baza actului de prestări servicii, fapt recunoscut în mod expres de către intimaţi în cadrul şedinţei judiciare din 11 aprilie 2013. Suplimentar la cele menţionate, instanţa de recurs mai reţine că contractul de cesiune nu conţine informaţie referitor la preţul pentru care au fost cesionate drepturile patrimoniale în baza Contractului de prestări servicii. Mai mult ca atât, în şedinţa de judecata din 11 aprilie 2013, reprezentanţii intimaţilor nu au comunicat care este preţul cesiunii. Or, conform art. 832 Codul civil, contractele între persoane juridice nu pot fi cu titlu gratuit, iar în lipsa preţului cesiunii, contractul de cesiune contravine legii şi, prin urmare, urmează a fi constat nul.

Astfel, Colegiul consideră că contractul de cesiune contravine prevederilor art. 557 şi 832 Codul civil, precum şi condiţiilor contractule menţionate supra. Conform art. 221 Codul civil , actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este nul. La fel, din înscrisurile anexate la materialele pricinii, precum şi din acţiunea iniţială şi din acţiunea intervenientului principal, intimaţii-reclamanţi confirmă cu certitudine că contractul de cesiune din 01 septembrie 2008 a fost semnat fără intenţia de a produce efecte juridice reale.

Potrivit clauzelor contractului de cesiune, din momentul încheierii acestuia intimatul „VIM Vienna Insurance Management GmbH” a transmis către SC „Braro International Insurance Holding” SRL toate drepturile sale patrimoniale care decurg din contractul de prestări servicii, inclusiv dreptul de a cere de la ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL plata mijloacelor băneşti, ca şi restituirea onorariilor achitate, ca şi prejudiciul sau în oricare alt temei. După cum rezultă din prevederile art. 556 Codul civil, din momentul încheierii contractului de cesiune, cedentul „VIM Vienna Insurance Management 15 GmbH” este substituit de cesionar SC „Braro International Insurance Holding” SRL în drepturile ce decurg din creanţă.

Astfel, efectul juridic al încheierii contractului de cesiune ar trebui să fie substituirea reală a „VIM Vienna Insurance Management GmbH” prin SC „Braro International Insurance Holding” SRL în drepturile patrimoniale faţă de ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL ce rezultă din contractul prestări servicii.

Acţiunile „VIM Vienna Insurance Management GmbH” şi SC „Braro International Insurance Holding” SRL după data de 01 septembrie 2008, pretinsa dată a semnării contractului de cesiune, confirmă cu certitudine că nici una din părţi nu a avut intenţia de a executa acest contract de cesiune şi anume deşi „VIM Vienna Insurance Management GmbH” ar fi trebuit să transmită efectiv drepturile către SC „Braro International Insurance Holding” SRL, primul a continuat să susţină că este titularul drepturilor cesionate fapt ce se confirmă prin acţiunea depusă şi cererile de completare a acesteia, precum şi prin cererile adresate ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL cu privire la încasarea pretinsului prejudiciu suportat în urma încheierii contractului de prestări servicii.

Mai mult, SC „Braro International Insurance Holding” SRL urma să-l înlocuiască pe „VIM Vienna Insurance Management GmbH” în drepturile materiale, însă acesta a susţinut de sine stătător pretenţiile sale, fără a nega dreptul reclamantului-intimat de a pretinde aceleaşi sume de la recurentul ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL. În circumstanţele stabilite instanţa de recurs conchide că contractul de cesiune încheiat între intimaţi este fictiv şi respectiv lovit de nulitate absolută.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie mai reţine că deşi părţile susţin că contractul de cesiune ar fi fost încheiat la 01 septembrie 2008 , se remarcă faptul că acest contract conţine informaţie care nu exista la data pretinsei încheieri a acestuia şi anume potrivit secţiunii 1.01 a contractului de cesiune, în conformitate cu condiţiile prezentului contract, cedentul transmite, iar cesionarul preia cu efect din data încheierii prezentului contract, toate creanţele cedentului faţă de ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL, cu sediul în str. Maria Cibotari, pe cînd la 01 septembrie 2008 denumirea deplină a PricewaterhouseCoopers Audit era Sucursala din Moldova a Companiei „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL, iar denumirea prescurtată era „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL.

Abia la 27 octombrie 2008 denumirea menţionată a fost modificată în Întreprinderea cu Capital Străin „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL. Mai mult ca, atît intimaţii au continuat să utilizeze denumirea veche a „PricewaterhouseCoopers” ulterior schimbării acesteia, fapt confirmat prin o serie de cereri adresate ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL şi instanţelor de judecată (f.d.130-133, vol.III). În baza celor expuse, instanţa de recurs conchide că contractului de cesiune nu este semnat efectiv la 01 septembrie 2008, este dovedit faptul încheierii ulterioare a acestuia, pregătit doar pentru a fi prezentat instanţei de judecată. În astfel de circumstanţe, instanţa de recurs consideră concluzia instanţelor de judecată cu privire la respingerea acţiunii reconvenţionale ilegală şi neîntemeiată, iar argumentele recurentului în acest sens sunt întemeiate şi care urmează a fi 16 admise.

Totodată, Colegiul mai consideră drept ilegală şi neîntemeiată hotărîrea instanţelor de judecată în partea admiterii parţiale a acţiunii intervenientului principal reieşind din următoarele.

Astfel, s-a constat că prin contractul din 12 iunie 2008, ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL s-a angajat faţă de intimatul „VIM Vienna Insurance Management GmbH” să întocmească „due diligence” un raport de analiză a situaţiei financiară, fiscală, de actuariat şi juridică a SAR „Donaris Group” SA, serviciile avînd printre altele ca obiect şi elemente referitoare la reasigurări, inclusiv, sumarul principalelor contracte de asigurare, creanţe şi obligaţiuni de reasigurări, obligaţiuni de plată, obligaţiuni afectate de modalităţi, contracte semnificative ce depăşesc suma de 15000 euro şi contracte de reasigurare la care SAR „Donaris Group” SA este parte în scopul asistării „VIM Vienna Insurance Management GmbH” în calitatea de client în evaluarea, analiza şi calculele indicative proprii în legătură cu potenţiala achiziţie a SAR „Donaris Group” SA.

Termenul de „due diligence” reprezintă o documentare solidă a aspectelor legale, comerciale, financiar-fiscale ale afacerii pentru a oferi o imagine completă asupra potenţialului afacerii pentru investitor. Nu pot fi reţinute argumentele din acţiunea depusă de către intervenientului principal SC „Braro International Insurance Holding” SRL referitoare la aceea că recurentul nu şi-a respectat corespunzător obligaţiunile contractuale făcînd trimitere la Certificatul MAI, însă analizînd comparativ Contractele de reasigurare este evident ca Certificatul MAI nu conţine informaţie suficienta pentru a ajunge la concluzia invocata de intervenient.

Iar, certificatul MAI se refera doar la anul 2006, iar „VIM Vienna Insurance Management GmbH” a prezentat două contracte de reasigurare - unul din 2006 şi altul pentru 2007. La repetate solicitări din partea recurentului către SAR „Donaris Group” pentru a prezenta toate contractele de reasigurare valabile, contractul cu Munich Re nu a fost prezentat, iar potrivit afirmaţilor reprezentanţilor SAR „Donaris Group” SA, Certificatul MAI nu mai era valabil în 2008 (f.d. 166-167, 231 -232 vol. I). ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL în mod expres a prevăzut în Raport că lucrul efectuat nu reprezintă un audit şi nu este menit să identifice erorile, greşelile de contabilitate (aliniatul 3 din Raport (f.d.

9 vol. II), art. 7.6 din Anexa B „Condiţii de activitate” (f.d. 194 vol. I), în cazul în care ar fi fost atât de evident că SAR „Donaris Group” SA are datorie contingenţă faţă de Munich Re, acest lucru trebuia să fie reflectat în evidenţa contabilă către administraţia acestuia drept obligaţie pentru anii 2006 şi 2007. Însă, aceasta nu a avut loc, ceea ce denotă că probabilitatea efectuării plăţilor către reasigurator era mică. Mai mult, în cadrul dezbaterilor judiciare s-a stabilit că nici managementul SAR „Donaris Group” SA nu cunoştea mărimea obligaţiilor la data efectuării analizei de către ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL, iar ultimul nu cunoştea despre existenţa contractelor de reasigurare, deoarece acestea nu le-a fost transmise, iar declaraţiile administratorului şi respectiv directorului financiar la 17 momentul respectiv al SAR „Donaris Group” SA precum că contractele au fost transmise recurentului instanţa de recurs le apreciază critic (f.d.

158-159 vol. I). Nu poate fi reţinut nici argumentul intervenientului principal din acţiune precum că contractul nu conţine alte limitări, cu excepţia limitării ca nu a fost făcuta analiza de actuariat. Contrar afirmaţiilor intervenientului, înscrisurile administrate în cadrul dezbaterilor judiciare confirmă în mod expres că ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL a atras atenţia „VIM Vienna Insurance Management GmbH” în Raportul prezentat asupra numeroaselor limitări ale lucrului efectuat (f.d. 191, vol. I; 14, vol. II; 9, vol. II; 69, vol II; f.d. 137, vol. II). De asemenea intervenientul principal în acţiunea înaintată a solicitat repararea prejudiciului material cauzat în urma neexecutării obligaţiilor contractuale, însă instanţa de recurs consideră că acesta în cadrul examinării pricinii nu a prezentat probe prin care s-ar confirma existenţa prejudiciului pretins.

În acest sens intervenientul a prezentat o serie de probe pentru a confirma obligaţiile SAR „Donaris Group” SA faţa de Munich Re, însă orice obligaţii ale SAR „Donaris Group” SA faţa de Munich Re atât în baza Contractelor de reasigurare, precum şi în alte temeiuri sunt independente de analiza efectuată de ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL şi acesta din urmă nu a putut influenţa nici intr-un mod apariţia sau existenta acestor obligaţii. Intervenientul a prezentat probe care confirmă că o parte din suma pe care SAR „Donaris Group” SA era obligata să o achite în beneficiul Munich Re a fost achitată de intervenient, însă obligaţiile vizate sunt strict ale SAR „Donaris Group” SA şi conform legislaţiei, acţionarii societăţii nu răspund pentru obligaţiile persoanelor juridice în care deţin cote părţi sau acţiuni.

Prin urmare, instanţa de recurs consideră că faptul achitării de către intervenientul SC „Braro International Insurance Holding” SRL a unei părţi din suma pe care SAR „Donaris Group” SA era obligată să o achite în beneficiul Munich Re nu demonstrează nici într-un fel faptul că această sumă reprezintă un prejudiciu al intervenientului SC „Braro International Insurance Holding” SRL. La fel, la actele pricinii lipsesc probe care să confirme faptul posibilităţii negocierii şi obţinerii unei reduceri corespunzătoare a preţului de cumpărare. În acest sens Colegiul reţine că reducerea preţului de cumpărare este ipotetică şi dependentă de negocierile dintre cumpărător şi vânzător, inclusiv voinţa vânzătorului de a reduce preţul de cumpărare.

Prin urmare, pretinsul prejudiciu nu este o sumă certă, ci condiţionată de factori, care nici nu depind de voinţa SC „Braro International Insurance Holding” SRL. Astfel, „VIM Vienna Insurance Management GmbH” şi SC „Braro International Insurance Holding” SRL au refuzat să prezinte contractul de vânzare- cumpărare a acţiunilor în Euromag AG care ar putea conţine prevederi privind mecanismul de ajustare a preţului de cumpărare. În acelaşi timp, în somaţia repetata din 08 iunie 2010, „VIM Vienna Insurance Management GmbH” menţionează: „ ...Vă informăm că contractul de vînzare- cumpărare a fost încheiat în condiţii comerciale obişnuite pentru tranzacţii de aceasta natura, iar noi am exercitat acţiunile de remediere prevăzute de acest contract împotriva vînzatorului”.

În acelaşi context, „VIM Vienna Insurance Management GmbH” susţine că: „Ca rezultat al acţiunilor întreprinse de noi, suma 18 agregata a datoriei către Munich Re în legătura cu comisioanele rezultate de reasigurarea MAI este de EUR 193 960,9". Instanţa de recurs consideră că acest fapt nu corespunde realităţii, deoarece în cererea de chemare in judecata înaintată de „VIM Vienna Insurance Management GmbH” şi in cererea intervenientului principal suma acţiunii este de 193 960,9 euro şi este bazata doar pe calcule ce rezultă din contractul de reasigurare, fără a se face vre-o menţiune că suma ce rezultă din contractul de reasigurare este mai mare, dar a fost redusa parţial (prin recuperare de la vînzător).

Prin urmare, nu se exclude faptul că pretinsul prejudiciu al SC „Braro International Insurance Holding” SRL a fost deja recuperat de către vînzator. Cu atît mai mult că în Raportul întocmit de ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL sunt indicate mai multe riscuri financiare pentru SAR „Donaris Group” SA şi anume, în Secţiunea 1/pagina 5 şi Secţiunea 4.1 a Raportului sunt indicate riscuri financiare pentru SAR „Donaris Group” SA în sumă totala între aproximativ 195 000 euro şi 312 000 euro.

De asemenea, instanţa de recurs respinge argumentul intervenientului principal în susţinerea prejudiciului material în mărime de 123212,68 euro şi anume dacă ar fi cunoscut despre aceste obligaţii condiţionale ale SAR „Donaris Group” SA faţă de Munich Re până la cumpărarea acţiunilor în Societate, ar fi negociat şi obţinut o reducere corespunzătoare a preţului de cumpărare cu cel puţin 195000 euro, însă nu a prezentat nici o proba nici cu privire la aceasta eventuala reducere a preţului de cumpărare cu cel puţin 195 000 euro sau alte eventuale reduceri. De asemenea, la actele pricinii lipsesc probe care ar dovedi afirmaţiile intervenientului precum că prejudiciul suportat reprezintă 100% din obligaţiile SAR „Donaris Group” SA faţă de Munich Re care rezultă din contractul de reasigurare.

Mai mult ca atît, intervenientul principal nu a prezentat nici un document care ar confirma că: valoarea acţiunilor SAR „Donaris Group” SA la data achiziţionării indirecte de către intervenient; preţul de cumpărare a acţiunilor în Euromag AG sau metoda calculării acestuia şi prin urmare, nu există nici o informaţie cu privire la activitatea Euromag AG şi ponderea acţiunilor în societatea SAR „Donaris Group” SA în activele Euromag AG sau că la data achiziţiei capitalul social al Euromag AG era de 50.000 dolari SUA. Mai mult decât atât, intervenientul nu a prezentat probe pertinente ce ar confirma că SC „Braro International Insurance Holding” SRL este acţionar al Euromag AG.

Reieşind din cererile depuse de intimaţi în instanţa de judecată este cert faptul că cuantumul prejudiciului material solicitat de „VIM Vienna Insurance Management GmbH” şi ulterior de SC „Braro International Insurance Holding” SRL faţă de ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL nu este unul bine determinat. În cazul din speţă, răspunderea recurentului faţă de intimat este limitată conform prevederilor contractului de prestări servicii. Pe lângă aceste prevederi generale, trebuie luate în consideraţie şi prevederile speciale agreate de către părţile contractante în ceea ce ţine de 19 răspunderea lor.

Astfel, părţile contractante au agreat de comun acord asupra următoarelor condiţii a raporturilor dintre ei şi anume, orice răspundere a recurentului va fi limitată la acea parte a pierderilor efective a intimatului care au fost cauzate direct şi exclusiv de către recurent (art. 7.4 din Condiţii de activitate), adică „VIM Vienna Insurance Management GmbH” şi ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL au agreat să excludă profitul ratat din prejudiciul ce poate fi compensat, precum şi în nici un caz mărimea răspunderii contractuale a ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL nu poate depăşi dublul remuneraţiei achitate de către intimat recurentului în baza contractului de prestări servicii (art. 7.3.1.

din Condiţii de activitate), adică suma de 112.000 euro. Prin urmare, răspunderea contractuală a ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL faţă de „VIM Vienna Insurance Management GmbH” este limitată. În acest context se atestă lipsa legăturii cauzale dintre raportul ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL şi prejudiciul pretins a fi suferit de către SC „Braro International Insurance Holding” SRL. Aşadar, odată ce SC „Braro International Insurance Holding” SRL nu a suferit nici un prejudiciu, faptul existenţei legăturii cauzale dintre raportul recurentului şi a pretinsului prejudiciu decade. Reieşind din circumstanţele expuse instanţa de recurs consideră neîntemeiată şi pretenţia cu privire la încasarea dobânzii legale de întârziere şi cheltuielilor de asistenţă juridică.

După cum rezultă din acţiunea depusă intervenientul principal a solicitat încasarea dobânzii de întârziere în mărime de 518.703,92 lei. Drept temei al acestei pretenţii este indicat art. 619 Codul civil, or pentru încasarea dobânzilor de întârziere se cer a fi îndeplinite următoarele condiţii: obligaţia debitorului să constate în plata unei sume de bani - numai dacă obligaţia are ca obiect plata unei sume de bani, debitorul datorează dobânzi pentru întârzierea executării obligaţiei; obligaţia să fie lichidă- dobânzile curg de drept numai în cazul în care cuantumul sumei datorate este precis determinat; obligaţia să fie exigibilă -numai dacă datoria debitorului a ajuns la scadentă şi nu a fost executată, creditorul este îndreptat la plata sumei de bani şi a dobânzilor de întârziere.

Prin urmare, Colegiul consideră că aceste condiţii nu sunt îndeplinite, întrucât suma solicitată de SC „Braro International Insurance Holding” SRL nu este determinată şi nu este exigibilă, nefiind ajunsă la scadentă. În atare circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a casa hotărîrea primei instanţe în partea admiterii parţiale a acţiunii intervenientului principal SC „Braro International Insurance Holding” SRL şi în partea respingerii acţiunii reconvenţionale a ÎCS „PricewaterhouseCoopers Audit” SRL şi de a emite în această parte o nouă hotărîre de respingere integrală a acţiunii intervenientului principal şi de admitere a acţiunii reconvenţionale.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost constatate de prima instanţă şi instanţa de apel, însă normele de drept material au fost aplicate eronat de către instanţa de apel şi prima instanţă şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie 20 ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe în partea admiterii acţiunii intervenientului principal „Braro International Insurance Holding” societate cu răspundere limitată împotriva Întreprinderii cu capital străin „PricewaterhouseCoopers Audit” societate cu răspundere limitată cu privire la repararea prejudiciului material şi în partea respingerii acţiunii reconvenţionale a Întreprinderii cu capital străin „PricewaterhouseCoopers Audit” societate cu răspundere limitată împotriva „VIM Vienna Insurance Management GmbH” și „Braro International Insurance Holding” societate cu răspundere limitată cu privire la constatarea nulității contractului de cesiune a creanței şi de a emite în această parte o nouă hotărîre de respingere a acţiunii intervenientului principal şi admitere a acţiunii reconvenţionale, în rest decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe se menţin.

În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Întreprinderea cu capital străin „PricewaterhouseCoopers Audit” societate cu răspundere limitată.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chişinău din 14 iunie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de „VIM Vienna Insurance Management GmbH” împotriva Întreprinderii cu capital străin „PricewaterhouseCoopers Audit” societate cu răspundere limitată, intervenient accesoriu Societatea de asigurări şi reasigurări „Donaris Grup” societate pe acțiuni cu privire la repararea prejudiciului material, cererea intervenientului principal „Braro International Insurance Holding” societate cu răspundere limitată împotriva Întreprinderii cu capital străin „PricewaterhouseCoopers Audit” societate cu răspundere limitată cu privire la repararea prejudiciului material și cererea reconvențională depusă de Întreprinderea cu capital străin „PricewaterhouseCoopers Audit” societate cu răspundere limitată împotriva „VIM Vienna Insurance Management GmbH” și „Braro International Insurance Holding” societate cu răspundere limitată cu privire la constatarea nulității contractului de cesiune a creanței,

în partea admiterii parţiale a acţiunii intervenientului principal „Braro International Insurance Holding” societate cu răspundere limitată împotriva Întreprinderii cu capital străin „PricewaterhouseCoopers Audit” societate cu răspundere limitată cu privire la repararea prejudiciului material şi în partea respingerii acţiunii reconvenţionale a Întreprinderea cu capital străin „PricewaterhouseCoopers Audit” societate cu răspundere limitată împotriva „VIM Vienna Insurance Management GmbH” și „Braro International Insurance Holding” societate cu răspundere limitată cu privire la constatarea nulității contractului de cesiune a creanței şi se emite în această parte o nouă hotărîre prin care: Se respinge acţiunea intervenientului principal „Braro International Insurance Holding” societate cu răspundere limitată împotriva Întreprinderii cu capital străin „PricewaterhouseCoopers Audit” societate cu răspundere limitată cu privire la repararea prejudiciului material.

Se admite acţiunea reconvenţională a Întreprinderii cu capital străin 21 „PricewaterhouseCoopers Audit” societate cu răspundere limitată împotriva „VIM Vienna Insurance Management GmbH” și „Braro International Insurance Holding” societate cu răspundere limitată cu privire la constatarea nulității contractului de cesiune a creanței. Se constată nulitatea contractului de cesiune creanţă încheiat la 01 septembrie 2008 între „VIM Vienna Insurance Management GmbH” și „Braro International Insurance Holding” societate cu răspundere limitată. În rest, decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chişinău din 14 iunie 2013 se menţin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, Svetlana Novac judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Sveatoslav Moldovan Oleg Sternioală Ion Corolevschi