2rac-507/14 — Încasarea sumei

Dosar nr. 2rac-507/14 Instanţa de fond: Judecătoria Ciocana, mun. Chişinău Judecător: I. Dudca Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: Nelea Budăi, Minciuna Anatolie, Ion Muruianu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie

Î NC HEIERE

12 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii: Dumitru Mardari şi Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de ÎCS “OUYA” SRL, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Salensta” împotriva ÎCS „OUYA” SRL cu privire la încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2014 prin care apelul declarat de ÎCS “OUYA” SRL a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 10 mai 2012, ACONSTATAT : La 24.09.2010, SRL „Salensta” a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „OUYA” SRL cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii a indicat că la 01.03.2007 între SRL „Salensta” în persoana directorului Certan Lilian şi ÎM “Jiang Xing” SRL (ulterior redenumită ÎCS „OUYA” SRL) în persoana directorului Chen Yuhui a fost încheiat contractul nr.12 de prestări servicii de transport şi expediţie, prin care SRL „Salensta” , în calitate de expeditor şi-a asumat responsabilitatea să contracteze cu alţi transportatori şi expeditori pentru a asigura transportarea mărfii, precum şi singur să presteze servicii de transport pe anumite porţiuni de traseu în folosul IM “Jiang Xing” SRL din Odesa în Chişinău pînă la locul indicat de către pîrît. Menţionează că, ÎM “Jiang Xing” SRL s-a obligat conform pct.4.5 din contract, să achite 100% plata în avans reclamantului pentru a asigura financiar efectuarea serviciilor de transport, pe parcursul executării acestui contract.

1 La 05.12.2007 ÎM “Jiang Xing” SRL introduce modificări în actele sale constitutive, devenind ÎCS „OUYA” SRL , fapt consemnat în Registrul întrepinderilor şi organizaţiilor. Invocă faptul că, pe parcursul executării contractului, reclamantul în calitate de trasportator-expeditor a organizat transportarea şi expediţia mărfurilor pîrîtului din Odesa pînă în Chişinău de mai multe ori, iar acest fapt se confirmă prin facturile de plată, actele de predare-primire, facturile fiscale eliberate de reclamant. Afirmă că, din 01.03.2007, SRL „Salensta” a prestat conform acestui contractservicii de transport şi expediţie şi a vîndut marfa pîrîtului ICS „OUYA” SRL în sumă totală de 765331,73 lei.

Pentru a-şi îndeplini obligaţiile sale contractuale în calitate de expeditor, SRL „Salensta” a beneficiat din partea “Socomor Shipping Limited” în baza contractului nr.01/05 din 04.01.2005 de prestare a serviciilor de transport şi expediţie de lucrări portuare de încărcare-descărcarea containerelor în care se afla marfa pîrîtului. Din cauza că reclamantul nu a achitat în avans 100% din plata pentru transport şi expediţie către SRL „Salenta”, aceasta nu a dispus de mijloace băneşti ca să achite companiei “Socomor Shipping Limited” lucrările portuare şi de descărcare a containerelor pîrîtului. Astfel, “Socomor Shipping Limited” din cauză că nu a primit plata pentru serviciile prestate, şi-a exercitat dreptul de retenţie asupra mărfii părătului, aplicînd taxa demurrage pentru fiecare zi de staţionare a fiecărui container- unitate şi plăţi pentru păstrarea în port a mărfii, în total în sumă de 8344,80 USD.

În lipsa plăţilor de la ÎCS„OUYA” SRL şi pentru a reduce cheltuielile suplimentare legate de staţionare şi păstrare a mărfii, SRL „Salensta” a avansat “Socomor Shipping Limited” din resurse proprii plata pentru serviciile executate şi a oferit o scrisoare de garanţie prin care se obligă să achite 8344,80 USD imediat cum încasează banii de la ICS „OUYA” SRL în schimbul căreia “Socomor Shipping Limited” a eliberat către SRL „Salensta” marfa pîrîtului. Invocă faptul că, la 14.01.2010, după ce a încasat banii de la ÎCS„OUYA” SRL, „Salensta” SRL a achitat prin ordinul de plată nr.001 pe contul “Socomor Shipping Limited”suma de 8344,80 USD, cu destinaţia plăţii taxa demurrage şi păstrarea containerelor conform inv.080508/001, 080508/002, 080508/003, 080508/004, 080508/005,080508006, 080508/007, 080508/008” reclamantul a înaintat pretenţii privind încasarea sumelor de 105574,06 lei cu titlu de datorie şi 8344,80 USD cu titlu de cheltuieli suplimentare.

Solicită ÎCS„OUYA” SRL, încasarea datoriei în mărime de 105574,06 lei, neachitată conform contractului nr.12 din 01.03.2007, încasarea amenzii demurrage şi plata pentru păstrarea în port a mărfii în containere în sumă de 8344,80 USD. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 10.05.2012 acţiunea afost admisă, s-a încasat de la ICS„OUYA” SRL în beneficiul SRL „Salensta” suma datoriei în mărime de 14613,17 lei, penalitatea de 1315,18 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 12195 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 7310,27 lei, total 35433 lei 2 62 bani. S-a încasat de la SRL ICS „OUYA” în beneficiul SRL „Salensta” suma de 8344,80 USD ce reprezintă plata demurrage, ce urmează a fi convertită în valută naţională a Republicii Moldova la rata de schimb din momentul plăţii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26.02.2013 s-a respins apelul declarat de către ÎCS „OUYA" SRL şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.Chişinău din 10.05.2012. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 17.07.2013 s-a admis recursul declarat de către ÎCS „OUYA" SRL şi s-a casat integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 26.02.2013, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2014 prin care apelul declarat de ÎCS “OUYA” SRL a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 10 mai 2012. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 15 august 2014, ÎCS „OUYA” SRL a contestat-o cu recurs, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă parţial.

În motivarea recursului, a indicat că, atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe au fost adoptate cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Totodată, mai invocă recurentul că, instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a pricinii. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 CPC, care statuiază expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit..

Din actele pricinii se constată cu certitudine că, copia deciziei recurate a fost recepţionată de către recurent la 19 iunie 2014, iar recursul a fost declarat la 15 august 2014. Examinînd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de ÎCS „OUYA” SRL,este inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat, nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult de cît atît, cauza a fost judecată 3 cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art.440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă in cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 CPC şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.l al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎCS “OUYA” SRL, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC,completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supremede Justitie, DISPUNE: Recursul declarat de ÎCS “OUYA” SRL, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Vera Macinskaia 4