2rac-314/13 — Încasarea datoriei

Prima instanţă: I. Dutca 2rac -314/13 Instanţa de apel: D. Manole, E. Fistican, N. Traciuc DECIZIE 17 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecătorii – Svetlana Novac, Tatiana Vieru Galina Stratulat şi Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „OUYA” , în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Salensta” împotriva societăţii cu răspundere limitată „OUYA” cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 26 februarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată SRL „OUYA” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana, municipiul Chişinău din 10 mai 2012, prin care acţiunea a fost admisă, a constatat: La 24.09.2010, SRL „Salensta” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „OUYA” cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul, SRL „Salensta” a indicat că, la 01.03.2007, a încheiat contractul nr.12 de prestări servicii de transport şi expediţie. Conform prevederilor acestui contract SRL „Salensta” , în calitate de expeditor şi-a asumat responsabilitatea să contracteze cu alţi transportatori şi expeditori pentru a asigura transportarea mărfii, precum şi singur să presteze servicii de transport pe anumite porţiuni de traseu în folosul ÎM „Jiang Xing” SRL, din Odessa în Chişinău, pînă la locui indicat de către pîrît. ÎM „Jiang Xing” SRL s-a obligat conform pct.4.5 din contractul nr.12 din 01.03.2007, să achite 100 % plata în avans reclamantului pentru a asigura financiar efectuarea serviciilor de transport.

Pe parcursul executării acestui contract, la 05.12.2007 ÎM „Jiang Xing,, SRL a introdus modificări în actele sale constitutive, devenind ÎCS „OUYA” SRL. Indică că, pe parcursul executării contractului, în calitate de transportator- expeditor a organizat transportarea şi expediţia mărfurilor pîrîtului din Odessa pînă în Chişinău de mai multe ori, fapt confirmat prin facturile de plată, actele de predare- primire, facturile fiscale eliberate de reclamant. Din 01.03.2007, SRL „Salensta” a prestat conform acestui contract servicii de transport şi expediţie şi a vîndut marfă pîrîtului ÎCS „OUYA”, SRL în sumă totală de 765 331, 73 lei. Pentru a-şi îndeplini obligaţiile sale contractuale în calitate de expeditor, SRL „Salensta” a beneficiat de lucrări portuare, încărcare-descărcarea containerelor în care se afla marfa pîrîtului, din partea „Socomor Sgipping Limited” în baza contractului nr.01/05 din data 04.01.05, de prestare a serviciilor de transport şi expediţie.

Din cauză că reclamantul nu a achitat în avans 100 % din plata pentru transport şi expediţie către SRL „Salensta”, aceasta nu a dispus de mijloace băneşti ca să achite companiei „Socomar Shipping Limited” lucrările portuare şi de descărcare a containerelor pîrîtului. Astfel, „Socomar Shipping Limited” din cauza că nu a primit plata pentru serviciile prestate, şi-a exercitat dreptul de retenţie asupra mărfii pîrîtului, aplicînd taxa demurrage pentru fiecare zi de staţionare a fiecărui container- unitate şi plăţi pentru păstrarea în port a mărfii, în total 8 344, 80 SUA.

În lipsa plăţilor de la ÎCS „OUYA” SRL şi pentru a reduce cheltuielile suplimentare legate de staţionare şi păstrare a mărfii, SRL „Salensta” a avansat „Socomar Shiping Limited” din resurse proprii plata pentru serviciile executate şi a oferit o scrisoare de garanţie prin care se obligă să achite 8 344, 80 USD imediat cum încasează banii de la ÎCS „OUYA” SRL în schimbul căreia „Socomar Shipping Limited” a eliberat către SRL „Salensta” marfa pîrîtului. Indică reclamantul că, la 14.01.2010, după ce a încasat banii de la ÎCS „OUYA” SRL, a achitat prin ordinul de plată nr.001 pe contul „Socomar Shipping Limited”, suma de 8 344, 80 USD, cu destinaţia plăţii „Taxa demurrage şi păstrarea containerelor conform inv.

080508/001, 080508/002, 080508/003, 080508/004, 080508/005, 080508/006, 080508/007, 080508/008. La 07.09.2010, a înaintat pretenţii către pîrît privind încasarea sumelor de 105 574, 06 lei cu titlu de datorie şi 8 344, 80 USD cu titlu de cheltuieli suplimentare, însă ultimul nu a reacţionat nici într-un fel. Solicită reclamantul SRL „Salensta” să fie încasată datoria în sumă de 105 574, 06 lei, neachitată conform contractului nr.12 din 01.03.2007, 8 344, 80 dolari SUA achitată pentru amenzile demurrage şi plata pentru păstrarea în port a containerelor cu marfa pîtului şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Ulterior, reclamantul SRL „Salensta” şi-a concretizat cerinţele solicitînd încasarea datoriei în mărime de 14 613, 17 lei, încasarea sumei de 8 344, 80 dolari SUA - taxa demurrage şi plata pentru păstrarea containerelor, penalitatea în mărime de 1 315, 18 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 12 195 lei şi cheltuielile de judecată legate de plata taxei de stat în sumă de 6 211, 40 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 6 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 10 mai 2012, acţiunea depusă de SRL „Salensta” a fost admisă. S-a încasat de la SRL „OUYA” în beneficiul SRL „Salensta” suma datoriei în mărime de 14 613, 17 lei, penalitatea în sumă de 1 315, 18 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 12 195 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 7310, 27 lei, în total 35 433,62 lei.

S-a încasat de la SRL „OUYA” în beneficiul SRL „Salensta” suma de 8344, 80 dolari SUA ce reprezintă plata demurrage. Prin decizia Curții de Apel Chişinău din 26 februarie 2013, a fost respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată SRL „OUYA” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana, municipiul Chişinău din 10 mai 2012. La 10.04.2013, SRL „OUYA” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu restituirea cauzei la rejudecare. În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat că, instanţele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au aplicat o lege care nu trebuia aplicată, au interpretat în mod eronat legea.

La 31.05.2013, SRL „Salensta” a depus referinţă la recursul declarat de , SRL „OUYA”, solicitînd respingerea recursului cu menţinerea în vigoare a deciziei instanţei de apel. Verificînd temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu decizia contestată şi prevederile Legii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul întemeiat care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel, restituind pricina spre rejudecare în instanţa de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

În speţa supusă analizei s-a stabilit că, SRL „Salensta” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „OUYA”, prin care solicită încasarea datoriei în mărime de 14 613, 17 lei, încasarea taxei demurrage şi plata pentru păstrarea containerelor în sumă de 8 344, 80 dolari SUA, penalităţii în mărime de 1 315, 18 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 12 195 lei şi cheltuielile de judecată.

Din materialele dosarului reiese că,la 01.03.2007, între SRL „Salensta” şi SRL „OUYA” (ÎM „Jiang Xing” SRL) a fost încheiat contractul nr.12 de prestări servicii de transport şi expediţie, potrivit căruia SRL „Salensta” în calitate de expeditor şi-a asumat responsabilitatea să contracteze cu alţi transportatori şi expeditori pentru a asigura transportarea mărfii, precum şi singur să presteze servicii de transport pe anumite porţiuni de traseu în folosul SRL „OUYA” din Odessa în Chişinău pînă la locul indicat de către ultimul, iar SRL „OUYA” s-a obligat să achite 100 % plata în avans SRL „Salensta” pentru a asigura financiar efectuarea serviciilor de transport.

Pentru a-şi îndeplini obligaţiunile asumate prin contractul nr. 12 din 01.03.2007, SRL „Salensta” a beneficiat de lucrări portuare, încărcarea - descărcarea containerelor, din partea companiei „Socomar Shipping Limited” în baza contractului de prestare a serviciilor de transport şi expediţie nr. 01/05 din 04.01.2005. Prin cererea de chemare în judecată SRL „Salensta” a invocat că, deoarece SRL „OUYA” nu a achitat în avans 100 % din plata pentru transport şi expediţie, SRL „Salensta” nu a dispus de mijloace băneşti ca să achite companiei „Socomar Shipping Limited” lucrările portuare şi de descărcare a containerelor pîrîtului, astfel, ultima nu a primit plata pentru serviciile prestate, exercitîndu-şi dreptul de retenţie asupra mărfii pîrîtului, aplicînd taxa demurrage pentru fiecare zi de staţionare a fiecărui container-unitate şi plăţi pentru păstrarea în port a mărfii în sumă de 8 344, 80 dolari SUA.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 10 mai 2012, menţinută prin decizia Curții de Apel Chişinău din 26 februarie 2013, acţiunea depusă de SRL „Salensta” a fost admisă. S-a încasat de la SRL „OUYA” în beneficiul SRL „Salensta” suma datoriei în mărime de 14 613, 17 lei, penalitatea în sumă de 1 315, 18 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 12 195 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 7310, 27 lei, în total 35 433,62 lei. S-a încasat de la SRL „OUYA” în beneficiul SRL „Salensta” suma de 8344, 80 dolari SUA ce reprezintă plata demurrage. Cu relevanţă la această concluzie, instanţa de recurs reţine că, fiind investită cu judecarea apelului declarat de către SRL „OUYA” , instanţa de apel a ajuns la concluzia legalităţii hotărârii primei instanţe motivînd prin faptul că, prima instanţă corect a constat circumstanţele cauzei şi corect a aplicat legea.

Instanţa de recurs constată, însă, că instanţa de apel eronat a ajuns la concluzia dată, fiindcă la materialele dosarului sunt anexate un şir de înscrisuri, care dovedesc anumite circumstanţe importante soluţionării juste a pricinii, însă care nu au fost apreciate nici de prima instanţă şi nici de instanţa de apel.

Aşa deci, instanţa de recurs reţine că, instanţa de apel a ajuns la concluzia că, taxa demurrage în sumă de 8 344, 80 dolari SUA urmează să fie încasată de la SRL „OUYA”, invocînd că, SRL „OUYA” nu a executat contractul nr. 12 din 01.03.2007, adică nu a achitat 100 % plata în avans SRL „Salensta”, iar aceasta la rîndul său nu a avut cu ce achita companiei „Socomar Shipping Limited” pentru serviciile portuare şi de descărcare a containerelor, ultima aplicînd taxa demurrage pentru fiecare zi de staţionare a fiecărui container-unitate şi plăţi pentru păstrarea în port a mărfii pîrîtului/recurentului, însă nu a indicat care probe au determinat-o să concluzioneze astfel, concluzia instanţei fiind în contradicţie cu materialele dosarului.

La materialele dosarului sun anexate ordinele de plată din 20.04.2007, 11.05.2007, 22.06.2007 şi din 25.10.2007 (f.d.22-23) prin care se confirmă că, SRL „OUYA” a achitat în contul SRL „Salensta” plăţi pentru serviciile de transport, precum şi actele de confirmarea executării lucrărilor şi serviciilor din 18.03.2007, 23.03.2007, 31.03.2007, 08.05.2007, 20.05.2007, 10.06.2007 şi din 25.09.2007, semnate de SRL „Salensta” şi SRL „OUYA” care mărturisesc executarea lucrărilor şi serviciilor în volumul stabilit în contractul nr. 12 din 01.03.2007 (f.d.82-88), care n-au fost examinate de către instanţa de apel prin prisma pretenţiei de încasare a taxei de demurrage, dar care au o importanţă la examinarea litigiului, fiindcă pe deoparte reclamantul susţine că nu s-a achitat plata în avans pentru executarea contractului, iar pe de altă materialele dosarului denotă că, SRL „OUYA” a efectuat către SRL „Salensta” plăţi în perioada încheierii contractului şi a primit marfă.

Mai mult ca atît, pe actele de confirmare a executării lucrărilor şi serviciilor (f.d.82-88) nu este nici o obiecţie sau reclamaţie din partea SRL „Salensta” că nu s-a achitat în avans vre-o plată stabilită prin contract, iar conform pct. 4.1 din contract, plata totală pentru fiecare serviciu în parte prestat se stabileşte de către părţi şi include plata tuturor transportatorilor procesului şi plata expeditorului (remuneraţia pentru prestarea serviciilor).

În acest sens, instanţa de recurs relevă că, instanţa de apel urma să stabilească dacă taxa demurrage rezultă anume din neexecutarea contractul nr. 12 din 01.03.2007 şi dacă ea a fost aplicată, anume, asupra containerelor în care se păstra în port marfa destinată SRL „OUYA”, precum şi pe ce perioadă a fost calculată această taxă, fiindcă la materialele dosarului este anexat ordinul de plată nr. 001 din 14.01.2010 prin care SRL „Salensta” a achitat companiei „Socomar Shipping Limited” 10 000 (zece mii) dolari SUA, pentru plata la termen a serviciilor de transport, expediţie, demurrage şi păstrarea containerelor conform inv.

080508/001, 080508/002, 080508/003, 080508/004, 080508/005, 080508/006, 080508/007, 080508/008 din 08 mai 2008, 080630/029 din 30 iulie 2008, contract 25/SL din 09.01.2007, care prin prezenta cerere de chemare în judecată SRL „Salensta” solicită să fie încasată de la SRL „OUYA”, însă aceste invoice, de altfel şi contractele ( f.d.7- 10, 15-16, 17-19) şi alte înscrisuri (89-101, 102-109), sunt anexate la materialele dosarului nu numai în xerox, dar şi într-o limbă străină, ceea ce contravine prevederilor art. 138 CPC, motiv din care instanţa de recurs nu poate să se expună asupra conţinutului lor. Mai mult ca atît, în ordinul de plată se indică şi un contract din 09.01.2007, pe cînd litigiul în cauză a izvorît din neexecutarea contractului nr. 12 din 01.03.2007.

Or, instanţa de apel urma să verifice aceste circumstanţe şi să le dee apreciere, reieşind din pretenţiile invocate în cererea de chemare în judecată. În conformitate cu prevederile art. 373 alin. (1) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă. Astfel, prin neexaminarea tuturor circumstanţelor cauzei, a probelor administrate, părţile sunt lipsite de dreptul la un proces echitabil prevăzut în art. 6 pct.1 Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, care asigură respectarea principiilor fundamentale ale oricărui proces.

Reieşind din cele constatate, instanţa de recurs reţine că, instanţa de apel la examinarea litigiului n-a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, n-a cercetat şi apreciat probele din dosar, iar ca rezultat n-au fost dovedite circumstanţele considerate de prima instanţă ca fiind stabilite. Din considerentele menţionate şi având în vedere că eroarea judiciară în cauză nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „OUYA”. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Salensta” împotriva societăţii cu răspundere limitată „OUYA” cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Svetlana Novac Tatiana Vieru Galina Stratulat Iurie Bejenaru