2ri-163/14 — Intentarea procesului de insolvabilitate

Curtea de Apel Bălţi dosarul nr. 2ri-163/14 Judecător: A.Corcenco Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 12 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de lichidatorul SRL „Igaurex” Casian Sergiu, în pricina civilă privind derularea procesului de lichidare a SRL „Igaurex”, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Bălţi din 23 iunie 2014, prin care a fost respinsă cererea lichidatorului de atragere la răspundere subsidiară a fondatorilor debitorului CONSTATĂ: La 07.05.2012, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ungheni s-a adresat în judecată cu cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SC ,,Igaurex” SRL cu sediul în or.

Ungheni, str. Naţională, 17, din cauza incapacităţii de plată a restanţei faţă de bugetul public naţional în sumă de 24 608.44 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 11 mai 2012, cererea introductivă a fost admisă spre examinare şi în scopul prevenirii modificărilor stării bunurilor debitorului în perioada de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate, s-a dispus aplicarea măsurilor de asigurare în conformitate cu prevederile art.35 din Legea insolvabilităţii (în redacţia anului 2011). În calitate de administrator provizoriu a fost numit Tamara Casian. Prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 02 iulie 2012, a fost admisă cererea introductivă depusă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ungheni şi intentat procesul de insolvabilitate faţă de SC „Igaurex” SRL cu sediul în or.

Ungheni, str. Naţională, 17, c/f 1005609000173. A fost numit în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate Casian Serghei, totodată fiind înlăturată conducerea debitorului de la gestionarea întreprinderii. La 30.12.2013, lichidatorul SC „Igaurex” SRL, Sergiu Casian, a înaintat cerere în instanţa de insolvabilitate privind atragerea la răspundere subsidiară a administratorilor debitorului Carauş Aurel şi Carauş Igor şi încasarea în mod solidar a unei părţi din datoriile debitorului şi anume creanţele de rangul I, III şi rangul V în suma totală de 4 022 953,69 lei. În motivarea cererii de atragere la răspundere subsidiară a fondatorilor întreprinderii debitoare, lichidatorul a invocat faptul că, procedura de insolvabilitate faţă de SC „Igaurex” SRL a fost intentată la cererea introductivă a creditorului IFS Ungheni.

La 22.04.2013 au fost validate creanţele creditorilor în sumă totală de 4 1 059 502,26 lei, inclusiv 36 548,57 lei penalităţi, care urmează să fie încasate în mod solidar de la persoanele cu funcţii de răspundere ale debitorului şi anume Carauş Aurel, a.n 26.04.1973 şi Carauş Igor Dumitru, a.n. 07.07.1977, în conformitate cu prevederile art. 248 alin.(l) al Legii insolvabilităţii. Prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 23 iunie 2014, a fost respinsă cererea lichidatorului SC „Igaurex” SRL, Sergiu Casian privind atragerea la răspundere subsidiară a fondatorilor întreprinderii debitoare Carauş Aurel şi Carauş Igor.

În motivarea hotărîrii, instanţa de insolvabilitate a invocat prevederile art. 15, 247 şi 248 al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, menţionînd că din analiza circumstanţelor speţei prin prisma normelor de drept invocate, rezultă că admiterea cererii privind atragerea la răspunderea subsidiară a fondatorilor întreprinderii debitoare nu poate avea loc, în mod exclusiv numai pe solicitările administratorului insolvabilităţii în acest sens, nefiind înaintate argumente şi prezentate probe necesare, veridice, pertinente şi concludente în confirmarea solicitării date. La fel, a menţionat că, instanţa de insolvabilitate nu-şi poate baza soluţia privind atragerea la răspundere subsidiară a fondatorilor întreprinderii debitoare pe împrejurări incerte, care nu permit constatarea incontestabilă a existenţei temeiurilor de tragere la răspundere subsidiară a fondatorilor SC „Igaurex” SRL în proces de insolvabilitate, Carauş Aurel şi Carauş Igor.

Considerînd ilegală hotărîrea instanţei de insolvabilitate, la 15.07.2014, lichidatorul SC „Igaurex” SRL Carauş Sergiu a contestat-o cu recurs, solicitînd repunerea în termen a recursului, admiterea lui, casarea hotărîrii Curţii de Apel Bălţi din 23 iunie 2014 şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a cererii de tragere la răspundere subsidiară a fondatorilor întreprinderii debitoare Carauş Aurel şi Carauş Igor. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat ilegalitatea hotărîrii contestate, deoarece au fost eronat aplicate normele de drept maerial. Astfel, lichidatorul SC „Igaurex” SRL Carauş Sergiu, a susţinut că poziţia instanţei de insolvabilitate cum că nu au fost prezentate probe care ar dovedi pretenţia înaintată, este eronată, deoarece neexecutarea obligaţiei de a depune cererea introductivă, valoarea exagerat de mare a creanţelor validate, lipsa masei debitoare este evidentă şi nu necesită alte probe.

La 21.10.2014, Carauş Aurel a depus referinţă pe marginea recursului declarat, invocînd netemeinicia şi tardivitatea depunerii acestuia şi a solicitat respingerea recursului. Potrivit art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. Potrivit art. 248 alin. (6) al aceleaşi legi, în toate cazurile, asupra acţiunii prevăzute la alin.(1), instanţa de insolvabilitate se pronunţă prin hotărîre, care poate fi contestată cu recurs de persoanele vizate în ea. După cum urmează din materielele dosarului, la 23.06.2014 a fost pronunţat dispozitivul hotărîrii (f.d.

46), iar hotărîrea redactată integral a fost expediată participanţilor la proces la 07.07.2014 (f.d. 50). Recursul a fost înaintat la 15.07.2014 (f.d. 52). 2 Prin urmare, Colegiul conchide că recursul lichidatorului SC „Igaurex” SRL Casian Sergiu a fost depus în termen. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva hotărîrii date în instanţa de fond şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei prezentate de intimat, legalitatea hotărîrii atacate, Colegiul conchide că recursul este pasibil admiterii, pornind de la următoarele. Conform art. 445 alin (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să-l admită şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit reţine că la adoptarea hotărîrii contestate nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond, situaţie ce impune rejudecarea cauzei, or, din acest motiv, instanţa de recurs este în imposibilitate de a se expune privitor la corectitudinea aplicării normelor de drept material, atunci cînd fondul a fost cercetat superficial. Potrivit art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din prezentul cod, cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii. Reglementări similare se regăsesc şi în prevederile art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, care prevăd că procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi.

După cum rezultă din materialele cauzei, procesul de insolvabilitate faţă de SC „Igaurex” SRL a fost intentat la 02 iulie 2012 prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi. La 30.12.2013, lichidatorul SC „Igaurex” SRL, Sergiu Casian, a înaintat cerere privind atragerea la răspundere subsidiară a administratorilor debitorului Carauş Aurel şi Carauş Igor şi încasarea în mod solidar a unei părţi din datoriile debitorului şi anume creanţele de rangul I, III şi rangul V în suma totală de 4 022 953,69 lei. Prin hotărîrea instanţei de insolvabilitate, cererea lichidatorului privind atragerea la răspundere subsidiară a fost respinsă. Colegiul conchide că hotărîrea instanţei de insolvabilitate este ilegală, pornind de la următoarele.

Potrivit art. 247 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, în sensul prezentei legi, membri ai organelor de conducere ale debitorului pot fi: debitorul persoană fizică ce desfăşoară activitate individuală de întreprinzător, fondatorul întreprinderii individuale sau al gospodăriei ţărăneşti (de fermier), administratorii societăţilor comerciale, membrii organelor executive, membrii consiliilor de supraveghere (de observatori), lichidatorii şi membrii comisiilor de lichidare, contabilii. (2) Prevederile alin.(1) se aplică persoanelor care deţineau funcţiile respective la data intentării procesului de insolvabilitate, precum şi celor care au deţinut aceste funcţii pe parcursul ultimelor 24 de luni anterioare intentării procesului.

Potrivit art. 248 alin. (1) al aceleaşi legi, dacă în cadrul procesului sînt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a 3 debitorului, la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere şi/sau de supraveghere, precum şi de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele acţiuni: a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal; b) desfăşurarea unei activităţi comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului; c) majorarea fictivă a pasivelor debitorului şi/sau deturnarea (ascunderea) unei părţi din activul debitorului; d) procurarea de fonduri pentru debitor la preţuri exagerate; e) ţinerea unei contabilităţi fictive sau contrare prevederilor legii, precum şi contribuirea la dispariţia documentelor contabile, a documentelor de constituire şi a ştampilei; f) dispunerea continuării unei activităţi a debitorului care îl duce în mod vădit la incapacitate de plată; g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăţilor, de a se plăti cu preferinţă unui creditor în dauna celorlalţi creditori; h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art.14;

i) comiterea altor acţiuni care au adus daune proprietăţii debitorului. (2) Aplicarea prevederilor alin.(1) nu exclude aplicarea faţă de debitor a unor sancţiuni contravenţionale sau pedepse penale pentru fapte ce constituie contravenţii sau infracţiuni. În acest sens, la cererea comitetului creditorilor, administratorul/lichidatorul transmite organelor procuraturii toate documentele spre a fi examinate la obiectul existenţei de motive (fapte) ce ar putea angaja urmărirea penală a debitorului sau a membrilor organelor lui de conducere. (3) Comitetul creditorilor poate cere instanţei de insolvabilitate să fie autorizat a introduce acţiunea prevăzută la alin.(1) dacă administratorul insolvabilităţii/lichidatorul a omis să formuleze acţiunea în cauză, iar răspunderea consemnată la alin.(1) ameninţă să se prescrie.

(4) În caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin.(1) este solidară, cu condiţia ca apariţia stării de insolvabilitate să fie actuală sau anterioară perioadei în care şi-au exercitat mandatul ori au deţinut poziţia ce ar fi putut cauza insolvabilitatea debitorului. Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele colegiale de conducere ale debitorului, s-au opus actelor sau faptelor care au cauzat insolvabilitatea sau dacă au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvabilitatea şi au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziţia lor la aceste decizii. (5) Măsura prevăzută la alin.(1) se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia să fie cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvabilitate, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate.

(6) În toate cazurile, asupra acţiunii prevăzute la alin.(1), instanţa de insolvabilitate se pronunţă prin hotărîre, care poate fi contestată cu recurs de persoanele vizate în ea. 4 Astfel, la judecarea cauzelor ce ţin de intentarea procesului de insolvabilitate, legea care stabileşte obligaţiile asociatului (fondatorului) este Legea insolvabilităţii, care conform art. 1 alin. (2), este aplicabilă persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, întreprinzătorilor individuali, inclusiv titularilor de patentă de întreprinzător, societăţilor de asigurări, fondurilor de investiţii, companiilor fiduciare, organizaţiilor necomerciale, înregistrate în Republica Moldova în modul stabilit.

Conform art. 15 alin. (1) din Legea insolvabilităţii, în cazul insolvabilităţii debitorului din culpa fondatorilor (membrilor) lui, a membrilor organului executiv sau a unor alte persoane care au dreptul de a da indicaţii obligatorii pentru debitor ori care pot influenţa în alt mod acţiunile debitorului (insolvabilitate intenţionată), aceştia poartă răspundere subsidiară solidară faţă de creditori în măsura în care bunurile debitorului sînt insuficiente pentru executarea creanţelor creditorilor. Prin urmare, din analiza prevederilor art. 15 şi 248 din Legea insolvabilităţii, reiese că, în dependenţă de motivele apariţiei stării de insolvabilitate a debitorului, fondatorul (asociatul) va purta răspundere subsidiară solidară faţă de creditori sau la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de asociat (fondator).

Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor de drept evocate supra, Colegiul conchide că instanţa de insolvabilitate la adoptarea soluţiei a cocnluzionat că din analiza circumstanţelor speţei prin prisma normelor de drept invocate, rezultă că admiterea cererii privind atragerea la răspunderea subsidiară a fondatorilor întreprinderii debitoare nu poate avea loc, în mod exclusiv numai pe solicitările administratorului insolvabilităţii în acest sens, nefiind înaintate argumente şi prezentate probe necesare, veridice, pertinente şi concludente în confirmarea solicitării date. La fel, a menţionat că, instanţa de insolvabilitate nu-şi poate baza soluţia privind atragerea la răspundere subsidiară a fondatorilor întreprinderii debitoare pe împrejurări incerte, care nu permit constatarea incontestabilă a existenţei temeiurilor de tragere la răspundere subsidiară a fondatorilor SC „Igaurex” SRL în proces de insolvabilitate, Carauş Aurel şi Carauş Igor.

Or, aceste concluzii sunt pripite, deoarece derivă din examinarea superficială a împrejurărilor ce permit constatarea existenţei sau lipsei temeiurilopr de tragere la răspundere subsidiară a fiecărei persoane vizate în parte. Astfel, după cum atestă actele cauzei, persoanele solicitate a fi trase la răspundere subsidiară, au ocupat funcţii de administrator şi în acelaşi timp fondatori ai debitorului, circumstanţe care necesitau aprecierea activităţii lor, pentru a putea constata gradul de responsabilitate în survenirea situaţiei de insolvabilitate a debitorului SRL „Igaurex”. Mai mult, concluzia instanţei de insolvabilitate cum că nu au fost prezentate probe care ar dovedi pretenţia înaintată, este lipsită de consistenţă, or, neexecutarea obligaţiei de a depune cererea introductivă în momentul apariţiei temeiului de insolvabilitate, este evidentă şi necesită o apreciere corespunzătoare.

Astfel, fiind prezente motivele de casare a deciziei, prevăzute de art. 432 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie v-a admite recursul declarat, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de insolvabilitate. 5 La rejudecarea pricinii, instanţa urmează să ţină cont de omisiunile indicate în prezenta decizie, să verifice toate circumstanţele ce prezintă importanţă pentru soluţionarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet si obiectiv, conform exigenţelor art. 130 CPC, probele administrate în dosar şi, în dependenţă de situaţia stabilită, să adopte o hotarîre legală şi întemeiată. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de lichidatorul SRL „Igaurex” Casian Sergiu.

Se casează hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 23 iunie 2014, în pricina civilă privind derularea procesului de lichidare a SRL „Igaurex” şi remite cauza la rejudecare în Curtea de Apel Bălţi. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 6