2ra-2833/14 — Încasarea sumei şi repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral

prima instanţă: S. Namaşco dosarul nr. 2ra-2833/14 instanţa de apel: M. Anton, A. Panov, E. Cobzac DECIZIE 12 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Nicolae Armaş în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Armaş împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Premium-Leasing” cu privire la încasarea sumei şi repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Premium-Leasing”, casată hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 17 iulie 2013 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 18 septembrie 2012, Nicolae Armaş a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Premium-Leasing” cu privire la încasarea sumei şi repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că la 01 decembrie 2011, a încheiat cu SRL „Premium-Leasing” antecontractul de leasing a imobilului seria A nr. 078/011211, conform căruia părţile s-au obligat să încheie în viitor un contract de leasing a imobilului cu condiţiile invocate în contractul semnat. Menţionează că conform pct. 2.3 al antecontractului de leasing menţionat, el s-a obligat personal să găsească un apartament la preţul de 25000 Euro, iar SRL „Premium-Leasing” s-a obligat să procure apartamentul şi să-l transmită în leasing reclamantului pentru o perioadă de 7 ani.

Susţine că conform pct. 2.2.1. al antecontractului de leasing, el a achitat SRL „Premium-Leasing” prima tranşă în sumă de 118416,75 lei, taxa unică pentru transfer în mărime de 39472,25 lei şi 1,5% din valoarea obiectului leasingului în mărime de 5920,84 lei, în total suma de 163809,84 lei. Afirmă că cumpărarea şi transmiterea imobilului de către SRL „Premium- Leasing” urma a fi efectuată conform pct. 4.2 al antecontractului de leasing, nu mai 1 târziu de 6 luni din momentul achitării tuturor plăţilor prevăzute în pct. 2.2.1, adică nu mai târziu de data de 25 iunie 2012. Invocă că la 29 mai 2012 a prezentat societăţii actele necesare pentru procurarea apartamentului nr. 14 din bd. Traian, mun.

Chişinău, care aparţinea Valentinei Ivanciuc şi transmiterea acestuia în leasing reclamantului, însă la 31 mai 2012, SRL „Premium-Leasing” a înaintat notificare privind refuzul de a procura apartamentul indicat, din motivul existenţei interdicţiei Centrului Naţional Anticorupţie la efectuarea unor astfel de tranzacţii, ce constituie element de spălare a banilor. Relatează că la 07 iunie 2012, prin scrisoare el a solicitat SRL „Premium- Leasing” rezilierea antecontractului în temeiul pct. 7.2 al antecontractului, iar ultima a acceptat rezilierea contractului şi la 06 septembrie 2012, a restituit parţial sumele achitate de dânsul şi anume suma de 157889 lei, refuzând să restituie suma de 4920,84 lei, ce constituie 1,5% din obiectul leasingului.

Menţionează că lui i-a fost cauzat un prejudiciu material în mărime de 444,63 Euro, sumă achitată Companiei de Asigurări „Sigur-Asigur” pentru asigurarea vieţii, condiţie prevăzută de antecontractul de leasing în pct. 1.4. La fel, indică că el a achitat suma de 44226 lei în calitate de dobândă procentuală pentru împrumutul în mărime 163800 lei, acordat de către Liudmila Veleşcu pe perioada ianuarie-septembrie 2012. Susţine că din motiv că pârâta nu a executat antecontractul încheiat la 01 decembrie 2011, el a fost nevoit să achite Reghinei Papurova plata pentru arenda apartamentului nr. 52 din str. Zelinschi, 12/4, mun. Chişinău în sumă de 800 Euro şi serviciile comunale în sumă de 1900 lei.

Solicită încasarea din contul SRL „Premium-Leasing” a sumei achitate la semnarea antecontractului de leasing a imobilului seria A nr. 078/011211 în mărime de 5920,84 lei şi a prejudiciului cauzat în legătură cu neexecutarea acestui antecontract în sumă de 1244,63 Euro şi 46126 lei, a sumei de 10000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral, a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 7000 lei şi a taxei de stat în sumă de 1989,41 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 17 iulie 2013 a fost admisă parţial acţiunea şi încasată de la SRL „Premium-Leasing” în beneficiul lui Nicolae Armaş suma de 5920,84 lei, prejudiciul material în mărime de 1244,63 Euro, convertiţi în lei moldoveneşti conform cursului oficial al Băncii Naţionale a Moldovei la momentul executării hotărârii şi suma de 46126 lei cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 7000 lei şi taxa de stat în sumă de 1989,41 lei, iar cerinţa cu privire la repararea prejudiciului moral a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2014 a fost admis apelul declarat de către SRL „Premium-Leasing”, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă.

La 23 iulie 2014, Nicolae Armaş a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe, cu achitarea taxei de stat la depunerea cererii de recurs în sumă de 994,70 lei. Menţionează că decizia motivată a instanţei de apel a primit-o prin poştă la 07 iunie 2014. 2 În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând că instanţa de apel nu a ţinut cont de probele din dosar şi a aplicat greşit normele de drept material. Consideră că instanţa de apel, examinând litigiul, a trecut cu vederea două momente principale, pe care a fost întemeiată acţiunea, şi anume, care sunt obligaţiunile asumate de părţile semnare ale antecontractului de leasing din 01 decembrie 2011 şi au fost oare ele executate de acestea.

Indică că conform antecontractului de leasing din 01 decembrie 2011, el era obligat să achite SRL „Premium-Leasing” suma de bani stipulată în antecontract şi să identifice un imobil pentru a fi procurat în proprietatea companiei de leasing în decurs de 6 luni din momentul efectuării plăţii, iar SRL „Premium-Leasing” s-a obligat să cumpere imobilul, pe care el îl va identifica şi apoi să-l transmită lui în leasing pe un termen de 7 ani. Susţine că el şi-a onorat în totalitate obligaţiunile aferente antecontractului de leasing, achitând toate sumele prevăzute de acesta, încheind un contract de asigurare a vieţii, găsind pe piaţa imobiliară apartamentul respectiv şi punând la dispoziţia SRL „Premium-Leasing” toate actele necesare, însă SRL „Premium-Leasing” nu şi-a executat obligaţiunile asumate.

Afirmă că instanţa de apel a ignorat argumentele invocate de către el, care se refereau la faptul că la momentul prezentării SRL „Premium-Leasing” a actelor pentru procurarea apartamentului, el era în proces de divorţ cu Valentina Ivanciuc şi nu mai locuiau împreună. După desfacerea căsătoriei, Valentina Ivanciuc intenţiona să plece cu traiul permanent peste hotare. Remarcă că apartamentul nr. 14 din bd. Traian, 21/3 a fost cumpărat de Valentina Ivanciuc în anul 1994, adică până la înregistrarea căsătoriei cu dânsul. Invocă că Legea cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului prevede ca entităţile respective să nu deschidă conturi, să nu iniţieze relaţii de afacere, să nu efectueze operaţiuni cu persoane fizice sau juridice în cazul în care nu e posibilă conformarea la cerinţele art. 5 alin. (2) lit. lit. a), b) şi c). Menţionează că în cazul dat, toţi participanţii afacerii, inclusiv el erau cunoscuţi.

Nici un notar nu ar fi refuzat să perfecteze tranzacţia de vânzare-cumpărare, deoarece ea nu contravine nici legislaţiei în vigoare şi nici Legii nominalizate. Prin referinţa depusă la 01 octombrie 2014, SRL „Premium-Leasing” solicită declararea recursului ca inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentului, la 06 iunie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire anexată (f. d. 149), iar recurentul susţine că a recepţionat-o la 07 iunie 2014. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen, la 23 iulie 2014. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

3 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Astfel, după cum rezultă din actele cauzei, Nicolae Armaş înaintând acţiunea în judecată împotriva SRL „Premium-Leasing” a solicitat încasarea din contul acestuia a sumei achitate la semnarea antecontractului de leasing a imobilului seria A nr. 078/011211 în mărime de 5920,84 lei şi a prejudiciului cauzat în legătură cu neexecutarea acestui antecontract în sumă de 1244,63 Euro şi 46126 lei, a sumei de 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral, a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 7000 lei şi a taxei de stat în sumă de 1989,41 lei.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii, a încasat de la SRL „Premium-Leasing” în beneficiul lui Nicolae Armaş suma de 5920,84 lei, prejudiciul material în mărime de 1244,63 Euro, convertiţi în lei moldoveneşti conform cursului oficial al Băncii Naţionale a Moldovei la momentul executării hotărârii şi suma de 46126 lei, cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 7000 lei şi taxa de stat în sumă de 1989,41 lei, iar cerinţa cu privire la repararea prejudiciului moral a respins-o. Judecând apelul declarat de SRL „Premium-Leasing” împotriva hotărârii primei instanţe, instanţa de apel l-a găsit întemeiat şi, casând hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 17 iulie 2014, a emis o nouă hotărâre, cu privire la respingerea acţiunii. În argumentarea soluţiei adoptate, instanţa de apel menţionând că, prima instanţă a aplicat eronat dispoziţiile art. 513 alin. (1), art. 14, art. 1398 alin. (1) Cod civil, a conchis că prejudiciul aparent solicitat de intimat nu este probat suficient, nu a fost cauzat în urma unui fapt ilicit al SRL „Premium-Leasing” şi nu este în raport de cauzalitate cu acţiunile/inacţiunile acesteia, fapt ce denotă la netemeinicia pretenţiilor înaintate de Nicolae Armaş. Totodată, instanţa de apel reţinând prevederile pct. 2.5 ale antecontractului cu seria A nr. 078/011211 a menţionat că procurarea imobilului urma a fi realizată în cazul executării de către intimat a clauzelor antecontractului şi a dispoziţiilor Regulamentului „Activ”, anexate la antecontract şi prezentate de către reclamant.

În contextul examinării condiţiilor de reziliere a antecontractului încheiat de către părţi, instanţa de apel a reţinut că tranzacţia propusă de către Nicolae Armaş apelantei SRL „Premium-Leasing” este lipsită de obiect cât şi de cauză, respectiv a constatat că SRL „Premium-Leasing” era în drept de a refuza încheierea tranzacţiei propuse de intimat cu soţia acestuia, rezilierea antecontractului constituind o consecinţă a acţiunilor de rea-credinţă a intimatului, vina pentru rezilierea antecontractului nefiind imputabilă apelantei, întrucât intimatul a încercat printr-o relaţie tripartită să mimeze transferul de proprietate asupra imobilului.

Instanţa de recurs conchide, însă, că o astfel de soluţie este una greşită, fapt ce rezultă din nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă şi certă a situaţiei de fapt sub toate aspectele, mai mult că concluziile instanţei de apel sunt bazate pe o apreciere unilaterală şi arbitrară a materialului probator, fapt ce vine în contradicţie cu normele de drept procedural. 4 În conformitate cu art. 118 alin. (3) CPC, circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanţa judecătorească pornind de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (4) CPC, ca rezultat al aprecierii probelor, instanţa judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe şi respingerea altor probe, precum şi argumentarea preferinţei unor probe faţă de altele. Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi, instanţa de apel judecând apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii, referindu-se doar la susţinerile apelantului SRL „Premium-Leasing”, fără a examina legalitatea şi temeinicia hotărârii supusă apelului sub toate aspectele, în raport cu regulile şi legislaţia ce guvernează litigiul în cauză.

În acest context, instanţa de recurs va remarca că respingând acţiunea înaintată de către Nicolae Armaş şi justificând poziţia impusă de SRL „Premium-Leasing” cu privire la refuzul de a încheia tranzacţia prevăzută în antecontractul seria A nr. 078/011211 din 01 decembrie 2011, instanţa de apel a reţinut susţinerea SRL „Premium-Leasing” cu referire la prevederile pct. 5 al Regulamentului companiei SRL „Premium-Leasing” cu privire la procurarea imobilului conform programului „Activ”, potrivit căruia Compania este în drept în mod unilateral de a refuza procurarea imobilului ales de client, în cazul în care imobilul se afla într-o situaţie care nu permite utilizarea lui conform destinaţiei, majorării neîntemeiate a preţului bunului imobil, nivelului scăzut de lichiditate a obiectului contractului, tranzacţiilor afiliate, lipsei tuturor actelor necesare.

Instanţa de recurs găseşte însă această constatare lipsită de certitudine, de către instanţa de apel nefiind supusă verificării chestiunea cu privire la existenţa în genere a unui Regulament al companiei SRL „Premium-Leasing” cu privire la procurarea imobilului conform programului „Activ”, elaborat şi aprobat conform prevederilor legale. În acest sens se va reţine că înaintând cererea de chemare în judecată, Nicolae Armaş a anexat o copie neautentificată a Regulamentului companiei SRL „Premium- Leasing” cu privire la procurarea imobilului conform programului „Activ”, din care, nu rezultă că pct. 5 ar prevedea dreptul Companiei de a refuza în mod unilateral încheierea tranzacţiei cu clientul în anumite cazuri, inclusiv şi în cazul constatării unor tranzacţii afiliate (f. d. 11-12).

La cererea de apel depusă de SRL „Premium-Leasing”, însă, apelantul anexează deja un înscris denumit „Regulament”, semnat de către directorul SRL „Premium- 5 Leasing” Petrenco C. B. la 01 decembrie 2011, dată ce coincide cu ziua încheierii antecontractului cu Nicolae Armaş, prin care compania „Premium-Leasing” ar informa clienţii săi despre condiţiile procurării imobilului conform programului „Activ”, şi în care pct. 5 indică, de acum, la faptul că Compania este în drept în mod unilateral de a refuza procurarea imobilului ales de client, în cazul în care imobilul se afla într-o situaţie care nu permite utilizarea lui conform destinaţiei, majorării neîntemeiate a preţului bunului imobil, nivelului scăzut de lichiditate a obiectului contractului, tranzacţiilor afiliate, lipsei tuturor actelor necesare (f. d. 127). Este de menţionat că, deşi instanţa de apel a reţinut ca temei de respingere a acţiunii prevederile antecontractului care indică că procurarea imobilului urma a fi realizată în cazul executării de către intimat a clauzelor antecontractului şi a dispoziţiilor Regulamentului „Activ”, anexate la antecontract, instanţa de apel judecând cauza nu a înlăturat divergenţele apărute în actele prezentate de către părţi şi nu a constatat cu certitudine care anume „Regulament” constituie anexă la antecontractul încheiat cu Nicolae Armaş, dar într-un mod neînţeles,

fără a da o careva apreciere copiei Regulamentului prezentat de către Nicolae Armaş, a pus la baza adoptării hotărârii aşa-zisul „Regulament” prezentat de către SRL „Premium-Leasing”. Or, din prevederile pct. 10.8 ale antecontractului rezultă că semnătura clientului din antecontract demonstrează că acesta a luat cunoştinţă cu clauzele acestuia cât şi cu condiţiile programei „Activ”. Mai cu seamă, aici, instanţa de recurs va remarca că instanţa de apel a trecut cu vederea şi invocarea lui Nicolae Armaş că refuzul SRL „Premium-Leasing” de a încheia contractul în cazul tranzacţiei afiliate este în contradicţie şi cu dispoziţiile art. 5 alin. (2) lit. lit. a), b) şi c) al Legii cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului care prevede cerinţele identificării persoanelor fizice sau juridice şi a beneficiarului efectiv de către entităţile raportoare.

În conexiunea celor relatate, este cert că contrar prevederilor art. art. 239, 241 alin. (5) CPC instanţa de apel a judecat pricina superficial, or respingând acţiunea, instanţa nu a combătut atât argumentele reclamantului invocate în acţiune şi susţinute de el în cadrul dezbaterilor judiciare, cât şi concluziile din hotărârea primei instanţe, limitându-se la o motivare extrem de selectivă, omiţând de a da apreciere şi probelor aduse în susţinerea pretenţiilor invocate la caz.

Prin urmare, se constată că motivarea instanţei de apel nu este altceva decât reflectarea poziţiei reprezentantului SRL „Premium-Leasing” în susţinerea cererii de apel, fapt ce denotă că decizia instanţei de apel nu conţine o apreciere ce ar determina definitiv şi incontestabil certitudinea adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea de a exercita controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. În concluzie şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării.

De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale 6 care-i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi. Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Nicolae Armaş.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Armaş împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Premium-Leasing” cu privire la încasarea sumei şi repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Ala Cobăneanu 7