2ra-3111/14 — Rivind încasarea indemnizației unice pentru pierderea capacității de muncă

Dosarul nr. 2ra-3111/14 : Instanţa de fond judecătoria Ciadîr- Lunga (judecător: N.Lazareva) Instanţa de apel: Curtea de Apel Cahul (judecători: G.Vavrii, T.Dimitriadi, I.Dănăilă)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 12 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componență: Președintele completului Svetlana Novac judecători Ion Druță Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Cooperativa Agricolă de Producție ”Daalar-Duzuu” împotriva deciziei din data de 15.04.2014 a Curții de Apel Cahul, adoptate în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Chioroglo Ivan împotriva Cooperativa Agricolă de Producție ”Daalar-Duzuu” privind încasarea îndemnizației unice în legătură cu pierderea capacității de muncă c o n s t a t ă : La data de 25.10.2010, Chioroglo Ivan a depus în instanța de judecată cerere împotriva Cooperativei Agricole de Producție ”Daalar-Duzuu” privind încasarea îndemnizației unice în legătură cu pierderea capacității de muncă.

În motivarea acțiunii s-a indicat că prin ordinul nr.17 din data de 18.07.2007 a fost angajat în cadrul Cooperativei Agricole de Producție ”Daalar-Duzuu” în funcție de tractorist. A mai indicat reclamantul că la un moment dat s-a îmbolnăvit și la data de 19.05.2010 Comisia medicală din cadrul Spitalului Clinic Republican a stabilit o afecțiune profesională: osteohondroză vertebrală răspîndită și hepatită cronică. În baza afecțiunii înregistrate i-a fost stabilit gradul II de invaliditate. La data de 26.06.2010 a fost examinat de Comisia pentru stabilirea Vitalității din or.Ciadîr- Lunga, care a constatat o pierdere a capacității de muncă în volum de 60%.

A invocat reclamantul prevederile art.18, pct.1 al Legii nr.186 din data de 10.07.2008 privind securitatea și sănătatea în muncă; pct.11, alin.(5), (7) al Regulamentului cu privire la plata de către întreprinderi, organizații și instituții a îndemnizației unice pentru pierderea capacității de muncă; hotărîrea Guvernului nr.773 din 27.11.2009 privind cuantumul salariului mediu lunar pe economie, pentru anul 2010 ca fiind de 2950 lei și a indicat că îndemnizația unica care urmează să i se achite constituie 177000 lei(60% de pierdere a capacității de muncă *2950 lei salariul mediu pe economie). În vederea achitării îndemnizației unice, indică reclamantul că s-a adresat pîrîtului, 1 dar nu a primit nici un răspuns.

În baza gradului de invaliditate acordat i se achită o pensie în mărime de 1253,89 lei, care este mai mică decît salariul său mediu lunar determinat, care constituie 2234 lei. A mai indicat reclamantul că pîrîtul este obligat să achite diferența dintre salariul său mediu lunar și pensia care i se achită în legătură cu gradul de invaliditate care constituie 981 lei începînd cu data de 26.07.2010. La fel a solicitat reclamantul încasarea prejudiciului moral în sumă de 100000 lei. Prin hotărîrea din data de 28.03.2011 a judecătoriei Cîadîr-Lunga, cererea lui Chioroglo Ivan a fost admisă parțial și s-a încasat de la Cooperativa Agricolă de Producție ”Daalar-Duzuu” în beneficiul lui Chioroglo Ivan suma 171612 lei și prejudiciul moral în sumă de 5000 lei.

În rest cererea a fost respinsă. Prin decizia din 12.07.2011 a Curții de Apel Comrat, apelul declarat de Cooperativa Agricolă de Producție ”Daalar-Duzuu” a fost respins și menținută hotărîrea din 28.03.2011 a judecătoriei Cîadîr-Lunga. Prin decizia din 22.02.2012 a Curții Supreme de Justiție a fost admis recursul declarat de Cooperativa Agricolă de Producție ”Daalar-Duzuu” și cauza a fost restituită pentru rejudecare în Curtea de Apel Cahul. Prin decizia din 15.04.2014 a Curții de Apel Cahul a fost respins apelul declarat de Cooperativa Agricolă de Producție ”Daalar-Duzuu” și menținută hotărîrea din 28.03.2011 a judecătoriei Ciadîr-Lunga. La data de 19.06.2014 Cooperativa Agricolă de Producție ”Daalar-Duzuu” a depus recurs împotriva deciziei din 15.04.2014 a Curții de Apel Cahul.

În motivarea recursului s-a indicat că hotărîrile instanțelor inferioare sunt ilegale și anume a fost aplicată legea care nu urma să fie aplicată, au fost apreciate eronat circumstanțele cauzei, concluziile instanței de judecată contravin situației de fapt și instanțele inferioare au interpretat eronat legea. A mai indicat recurentul că Legea nr.756-XIV din data de 24.12.1999 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, în art.2 stabilește că asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale constă în stabilirea unor raporturi specifice, prin care se asigură protecţia socială împotriva următoarelor categorii de riscuri profesionale: diminuarea capacităţii de muncă, pierderea capacităţii de muncă, deces ca urmare a accidentului de muncă sau a bolii profesionale.

Asigurător pentru accidente de muncă şi boli profesionale este Casa Naţională de Asigurări Sociale şi structurile teritoriale ale acesteia. În cazul intimatului, indică recurentul că acesta a fost angajat al întreprinderii fiind încheiat un contract individual de muncă, în baza căruia au fost efectuate achitări pentru fondul social precum și pentru asigurare în medicină. Astfel, la moment, după stabilirea cauzei bolii profesionale și a faptului că aceasta nu se poate imputa unei persoane anume, cum se indică în actul din data de 23.08.2010, indică recurentul că îndemnizația urmează a fi achitată de Casa Teritorială de Asigurări Sociale. La fel a indicat recurentul că intimatul invocă că vinovat în producerea bolii profesionale este Cooperativa Agricolă de Producție ”Daalar-Duzuu”, ceea ce nu s-a confirmat în cadrul examinării cauzei.

Instanța de judecată a pus în vina întreprinderii pierderea capacității de muncă a intimatului numai din cauza că acesta este ultimul loc de muncă al acestuia, dar instanța de judecată nu a stabilit în ce constă vina Cooperativei Agricole de Producție ”Daalar- 2 Duzuu”. A mai indicat recurentul că nu este în puterea întreprinderii de a coordona factorii meteorologici sau să diminueze influența vibrațiilor din tractor asupra organismului intimatului. Mai mult, indică recurentul că intimatul a lucrat în întreprinderea dată aproximativ un an jumătate, avînd un stagiu anterior de 26 ani. În cadrul întreprinderii, intimatul a fost instructat, a lucrat pe un tractor care a fost testat tehnic, i s-a pus la dispozitie îmbrăcăminte și mijloace speciale de apărare.

A mai indicat recurentul că odată ce funcția de tractorist este permisă în țara noastră și sunt stabilite condițiile și pozițiile de prestare a serviciului dat, nu poate fi imputată boala intimatului întreprinderii. La fel a indicat recurentul că în cadrul examinării cauzei a fost efectuată expertiza și în raportul din data de 15.03.2013 este expres prevăzut că îmbolnăvirea intimatului poartă un caracter general și nu are legătură cu condițiile de muncă. Ori, indică recurentul că în istoria de boală a intimatului prezența hepatitei cronice se confirmă pe parcursul anilor și nu poate fi imputată condițiilor de muncă. Mai mult că în ședința de judecată a fost audiat adăugător expertul care a indicat că apariția hepatitei se poate datora mai multor cauze inclusiv consumului de alcool, pastile.

De asemenea a indicat recurentul că în raportul de expertiză se indică expres că nu se poate stabili factorul concret care a stat la baza îmbolnăvirii intimatului, dat fiind timpul îndelungat al purtării ei și multitudinea de factori nocivi care au influențat. Tot în raportul de expertiză, s-a indicat că apariția bolii datează cu anul 1998, cînd intimatul lucra cu substanțe chimice nocive. În același raport de expertiză se indică că tumoarea prezentă la intimat nu se datorează condițiilor de muncă și pot fi consecință a agravării bolilor existente. În urma extragerii tumorii s-au agravat celelalte boli, iar dat fiind stadiul tumorii, aceasta nu a fost posibil de depistat la momentul angajării, drept urmare la acel moment comisia medicală a indicat despre faptul că intimatul este apt de muncă.

Mai mult că prezența tumorii nu a fost depistată nici de comisia care i-a acordat gradul de invaliditate în anul 2010. A concluzionat recurentul că boala intimatului nu este în legătură cu condițiile de muncă. La data de 15.10.2014, Chioroglo Ivan a depus referință la cererea de recurs. Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie îl consideră inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră 3 inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Cooperativa Agricolă de Producție ”Daalar-Duzuu” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs nu poate constitui temei de admitere a acesteia, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC. În baza celor relatate, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Cooperativa Agricolă de Producție ”Daalar-Duzuu” ca fiind inadmisibil. In conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Cooperativa Agricolă de Producție ”Daalar-Duzuu” împotriva deciziei din data de 15.04.2014 a Curții de Apel Cahul.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului Svetlana Novac judecători Ion Druță Oleg Sternioală 4