2rac-358/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă: S. Teleucă dosarul nr. 2rac-358/14 instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrcă, S. Arnăut DECIZIE 12 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru Oleg Sternioală, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Moldtranselectro”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii de Stat „Moldtranselectro” împotriva Societăţii pe acţiuni „Armo- Beton” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Întreprinderea de Stat „Moldtranselectro” şi au fost menţinute încheierea Judecătoriei Botanica din 28 noiembrie 2012 şi hotărârea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 04 iulie 2013, c o n s t a t ă : La 09 iulie 2007, Procuratura Centru mun.

Chişinău a depus o cerere de chemare în judecată în interesele ÎS „Moldtranselectro” împotriva SA „Armo- Beton” cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii Procuratura Centru mun. Chişinău a invocat că în baza contractelor încheiate între ÎS „Moldtranselectro” şi SA „Armo-Beton”, în perioada anilor 1997-1999, SA „Armo Beton” a acumulat o datorie în sumă de 5063237 lei. Menţionează că până în anul 2000, datoria a fost restituită parţial, la 01 noiembrie 2000, între ÎS „Moldtranselectro” şi SA „Armo-Beton” fiind semnat un act de verificare a datoriilor, conform căruia suma datoriei constituia 4352739 lei. Susţine că în scopul achitării integrale a datoriei, la 19 ianuarie 2001, între părţi a fost încheiat contractul cu privire la eşalonarea datoriei.

Afirmă că în baza contractelor cesiunii de creanţă din 22 octombrie 2002 şi 14 aprilie 2003, SA „Armo-Beton” a achitat suma de 29445 lei şi suma de 13880 lei. Invocă că conform pct. 7 al contractului cu privire la eşalonarea datoriei din 19 ianuarie 2001, contractul este valabil până la achitarea deplină a datoriei de către debitor. Mai invocă că din motiv că suma datoriei nu a fost achitată integral de către pârâtă, au fost înaintate reclamaţii, însă careva acţiuni îndreptate spre achitarea datoriei de către pârâtă nu au fost întreprinse. Menţionează că întru rambursarea datoriei, la 25 iunie 2007, în mod repetat, a fost expediată în adresa debitorului o reclamaţie, prin care s-a solicitat achitarea datoriei, însă SA „Armo-Beton” nu a întreprins careva măsuri în acest sens.

Astfel, în rezultatul neexecutării obligaţiilor contractuale, SA „Armo- Beton” a acumulat o datorie faţă de ÎS „Moldtranselectro” în mărime de 3312425 lei. Prin urmare, solicită încasarea de la SA „Armo Beton” în beneficiul ÎS „Moldtranselectro” a datoriei în mărime de 3312425 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 14 noiembrie 2007 acţiunea a fost admisă şi a fost încasată de la SA „Armo-Beton” în beneficiul ÎS „Moldtranselectro” datoria în sumă de 3312425 lei. La 15 mai 2012, Procuratura mun. Chişinău a depus o cerere de revizuire a hotărârii primei instanţe. Prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 18 mai 2012 acţiunea civilă a fost transmisă după competenţă la Judecătoria Botanica mun.

Chişinău. Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 28 noiembrie 2012 a fost admisă cererea de revizuire depusă de către Procuratura mun. Chişinău, casată hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 14 noiembrie 2007 şi dispusă rejudecarea pricinii. La 14 decembrie 2012, Procuratura mun. Chişinău a depus o cerere, prin care, în temeiul art. 72 alin. (2) CPC, a renunţat la acţiunea înaintată anterior în temeiul art. 71 alin. (3) lit. e) CPC în interesul ÎS „Moldtranselectro”. Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 14 decembrie 2012 a fost admis renunţul procurorului în interesele ÎS „Moldtranselectro” la acţiune şi a fost încetat procesul. La 17 decembrie 2012, ÎS „Moldtranselectro” a declarat recurs împotriva încheierii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a încheierii primei instanţe şi restituirea pricinii în primă instanţă spre judecare în fond.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 aprilie 2013 a fost admis recursul declarat de către ÎS „Moldtranselectro”, casată integral încheierea primei instanţe şi restituită pricina spre rejudecare în primă instanţă. Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 25 aprilie 2013 a fost admis renunţul procurorului în interesele ÎS „Moldtranselectro” la acţiune şi a fost explicat ÎS „Moldtranselectro” că urmează a aduce acţiunea înaintată în strictă conformitate cu prevederile art. art. 166 şi 167 CPC, în caz contrar, va scoate cererea de pe rol în conformitate cu art. 171 CPC. În şedinţa de judecată a primei instanţe, ÎS „Moldtranselectro” a susţinut acţiunea înaintată de către procuror şi a solicitat admiterea acesteia şi încasarea de la SA „Armo Beton” a datoriei în mărime de 3312425 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 04 iulie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă tardiv. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014 a fost respins apelul declarat de către ÎS „Moldtranselectro” şi au fost menţinută încheierea şi hotărârea primei instanţe. La 13 mai 2014, ÎS „Moldtranselectro” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. Recurenta ÎS „Moldtranselectro”, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată, bazată pe aplicarea şi interpretarea eronată a normelor de drept material.

Menţionează că instanţele judecătoreşti au dat o apreciere arbitrară probelor şi circumstanţelor cauzei. Susţine că prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 14 noiembrie 2007, prin care s-a dispus încasarea de la SA „Armo-Beton” în beneficiul ÎS „Moldtranselectro” a datoriei în sumă de 3312425 lei, a devenit irevocabilă prin neatacare, în acest sens fiind emis titlu executoriu nr. 2e-3989 din 14 noiembrie 2007. Afirmă că drept temei de declarare a revizuirii împotriva hotărârii Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 14 noiembrie 2007 depusă de către Procuratura mun. Chişinău în interesele SA „Armo Beton” la 15 mai 2012, revizuienta a invocat faptul că după emiterea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri probante, care nu au fost reţinute de un participant la proces sau care nu au putut fi prezentate instanţei într-o împrejurare ce nu depinde de voinţa participantului la proces.

Astfel, în calitate de înscris, în sensul art. 449 lit. c) CPC, revizuienta a prezentat decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău nr. 18/241 din 31 ianuarie 2002, prin care organul fiscal a stabilit precum că datoria SA „Armo- Beton” faţă de ÎS „Moldtranselectro” este cu termen de prescripţie expirat şi SA „Armo-Beton” urma să atribuie la venit această datorie cu achitarea impozitului pe venit la buget. Invocă că în referinţa anexată la dosar, ÎS „Moldtranselectro” a indicat că decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău nr. 18/241 din 31 ianuarie 2002 nu este un înscris, care a fost reţinut de un participant la proces sau care nu a putut fi prezentat instanţei într-o împrejurare ce nu depinde de voinţa participantului la proces şi, prin urmare, nu poate servi drept temei de revizuire, deoarece decizia menţionată a fost emisă la 31 ianuarie 2002, pe cînd hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie a fost emisă la 14 noiembrie 2007, adică peste 5 ani de la emiterea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău. În afară de aceasta, decizia menţionată era cunoscută revizuientei la momentul pronunţării hotărârii Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 14 noiembrie 2007 şi n-a fost reţinută de către nici un participant la proces, ci din contra a fost anexată la materialele dosarului şi prima instanţă a examinat-o şi s-a pronunţat asupra acesteia.

Mai invocă că necătând la cele invocate şi contrar procedurii stabilite, Judecătoria Botanica mun. Chişinău, prin încheierea din 28 noiembrie 2012, punând la bază decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău nr. 18/241 din 31 ianuarie 2002, a admis cererea de revizuire şi a casat hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 14 noiembrie 2007, dispunînd rejudecarea pricinii. Menţionează că instanţa de apel, necătând la cele invocate şi la probele existente la dosar, contrar procedurii stabilite în art. art. 130 şi 241 alin. (5) CPC, n-a reflectat în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe şi respingerea altora. Or, instanţa de apel nu a dat nici o apreciere probelor invocate de către IS „Moldtranselectro” în cererea de apel în această parte, rezumându-se doar la constatarea precum că încheierea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 28 noiembrie 2012 este întemeiată întrucît a fost emisă cu respectarea art. 449 CPC. Susţine că instanţa de apel, menţinând încheierea primei instanţe, a comis erori, ce au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale ÎS „Moldtranselectro” garantate atât de Constituţia RM, cât şi de art. 6 §1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, încălcând totodată şi principiul egalităţii în faţa legii a participanţilor la proces. Afirmă că concluzia instanţei de apel precum că expirarea termenului general de prescripţie în privinţa întregii datorii a survenit la 14 aprilie 2006 este neîntemeiată, bazată pe aprecierea arbitrară a probelor.

Mai afirmă că instanţele de judecată nu au aplicat legea, care urma să fie aplicată şi, anume, art. 575 alin. (1) din Codul civil şi au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi, anume, art. 267 alin. (1) din Codul civil în privinţa întregii datorii. Prin referinţa depusă la 04 iulie 2014 SA „Armo-Beton” a solicitat declararea recursului ca inadmisibil. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 06 august 2014 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârilor judecătoreşti din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că la 19 ianuarie 2001, între ÎS „Moldtranselectro” şi SA „Armo-Beton” a fost încheiat contractul cu privire la eşalonarea datoriei, prin care a fost stabilit un grafic de achitare a datoriei de către SA „Armo-Beton”.

Conform graficului menţionat, prima tranşă în valoare de 300000 lei urma să fie achitată pînă la 01 aprilie 2001, iar ultima tranşă în valoare de 300000 lei urma să fie achitată pînă la 01 aprilie 2002. Dat fiind faptul că suma datoriei nu a fost achitată integral de către SA „Armo-Beton”, ÎS „Moldtranselectro” a înaintat prezenta cerere de chemare în judecată, solicitând încasarea de la SA „Armo Beton” în beneficiul ÎS „Moldtranselectro” a datoriei în mărime de 3312425 lei. Instanţele judecătoreşti, fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, au respins acţiunea ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că soluţia dată de către instanţele judecătoreşti este una întemeiată şi legală.

Conform art. 572 alin. (2) din Codul civil, obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Conform art. 267 alin. (1) din Codul civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. Conform art. 272 alin. (1) din Codul civil, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune, adică la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. Actele pricinii denotă faptul că în contractul cu privire la eşalonarea datoriei încheiat între ÎS „Moldtranselectro” şi SA „Armo-Beton” la 19 ianuarie 2001 au fost stabilite expres zilele calendaristice la care obligaţiile devin scadente, termenul de prescripţie urmând a fi calculat pentru fiecare tranşă separat.

Astfel, pentru prima tranşă în valoare de 300000 lei scadenţa este data de 01 aprilie 2001, respectiv termenul general de prescripţie expiră la 01 aprilie 2004; pentru a doua tranşă în valoare de 300000 lei scadenţa este data de 01 iulie 2001, respectiv termenul general de prescripţie expiră la 01 iulie 2004; pentru a treia tranşă în valoare de 300000 lei scadenţa este data de 01 octombrie 2001, respectiv termenul general de prescripţie expiră la 01 octombrie 2004; pentru a patra tranşă în valoare de 300000 lei scadenţa este data de 01 ianuarie 2002, respectiv termenul general de prescripţie expiră la 01 ianuarie 2005 şi pentru a cincea tranşă în valoare de 300000 lei scadenţa este data de 01 aprilie 2002, respectiv termenul general de prescripţie expiră la 01 aprilie 2005. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că instanţele judecătoreşti corect au concluzionat că în cazul dat, nu pot fi aplicate prevederile art. 575 din Codul civil, deoarece prevederile acestui articol se referă la situaţii cînd nu există un termen de executare, însă în cazul dat, au fost stabilite termenele concrete, în care SA „Beton- Armat” urma să-şi execute obligaţiile.

Pct. 7 din contractul cu privire la eşalonarea datoriei din 19 ianuarie 2001, încheiat între părţi prevede că contractul este valabil pînă la achitarea deplină a debitorului, însă nu stabileşte termene de scadenţă a obligaţiilor, scadenţa obligaţiilor fiind prevăzută în anexa la contract, care conform pct. 2 al contractului menţionat face parte integrantă a contractului. La caz, se mai reţine că acţiunile întreprinse de către SA „Armo-Beton” în sensul achitării unor sume după emiterea hotărârii Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 14 noiembrie 2007 nu pot fi calificate în sensul art. 277 alin. (1) lit. b) din Codul civil ca acţiuni care duc la întreruperea cursului prescripţiei extinctive, or, aceste achitări au avut loc ca urmare a executării unei hotărâri judecătoreşti.

La materialele dosarului au fost anexate probe, care confirmă achitările care au avut loc între părţi, inclusiv contractul de cesiune a creanţei din 14 aprilie 2003, care sunt calificate ca acţiuni întreprinse de debitor în sensul art. 277 alin. (1) lit. b) din Codul civil.

Prin urmare, termenul de prescripţie urmează a fi calculat de la 14 aprilie 2003, iar recurenta ÎS „Moldtranselectro” s-a adresat în instanţa de judecată abia la 09 iulie 2007. În asemenea circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele judecătoreşti corect au concluzionat că recurenta ÎS „Moldtranselectro” a depus cererea de chemare în judecată cu depăşirea termenului de prescripţie prevăzut de art. 267 alin. (1) din Codul civil şi prin urmare, temeinic şi legal au respins acţiunea ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie, iar argumentele invocate de către recurentă în acest sens sunt neîntemeiate şi deaceea nu pot fi reţinute.

De asemenea, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel temeinic şi legal a menţinut încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 28 noiembrie 2012, prin care a fost admisă cererea de revizuire depusă de către Procuratura mun. Chişinău, casată hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 14 noiembrie 2007 şi dispusă rejudecarea pricinii, deoarece din încheierea menţionată rezultă că deşi prima instanţă a admis cererea de revizuire în temeiul art. 449 lit. b) CPC, aceasta, de fapt, a fost admisă pentru a înlătura greşelile admise la soluţionarea cauzei, pentru care statul ar putea fi condamnat, iar argumentele invocate de către recurentă în acest sens nu pot fi reţinute conform celor expuse.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe sunt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de către recurentă sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Moldtranselectro”. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 28 noiembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii de Stat „Moldtranselectro” împotriva Societăţii pe acţiuni „Armo- Beton” cu privire la încasarea datoriei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Oleg Sternioală Ion Corolevschi