2ra-3160/14 — Repararea prejudiciului

Dosarul nr. 2ra-3160/14 Instanţa de fond: judecătoria Buiucani, mun. Chișinău (judecător L. Pruteanu) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători: L. Bulgac, M. Guzun, N. Craiu )

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 12 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, în următoarea componență: Președintele completului Svetlana Novac judecători Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Bejenar Clavdia împotriva deciziei din data de 10.06.2014 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Clavdiei Bejenar împotriva Ministerului Justiției privind repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea hotărîrii în termen rezonabil, c o n s t a t ă : La data de 23.04.2013, Bejenar Clavdia a depus în instanța de judecată cerere împotriva Ministerului Justiției privind repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea hotărîrii în termen rezonabil.

În motivarea acțiunii s-a indicat că la data de 28.07.2004 a procurat de la Moiseenco Serghei apartamentul nr.115, din str. M. Spătaru 3, mun. Chișinău la prețul de 24600 Dolari SUA. Ulterior, a fost chemată în instanța de judecată de către Moiseenco Ala, Moiseenco Anghelina, care au solicitat anularea hotărîrii Agenției de privatizare privind anularea contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire din data de 28.07.2004 a apartamentului dat. După desfacerea căsătoriei dintre Moiseenco Serghei și Moiseenco Ala, ultima împreună cu fiica acesteia au fost declarate ca persoane ce au pierdut dreptul la spațiul locativ, hotărîrea judecătorească fiind irevocabilă. La privatizarea apartamentului au participat Moiseenco Serghei și Ciubotaru Olga.

Hotărîrea instanței privind recunoașterea lui Moiseenco Ala, Moiseenco Anghelina ca persoane care au pierdut dreptul la spațiu locativ, a fost anulate. Ulterior, a fost admisă cererea lui Moiseenco Ala, Moiseenco Anghelina şi a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a apartamentului. De asemenea, s-a dispus încasarea din patrimoniul succesoral al defunctului Moiseenco Serghei în beneficiul Clavdiei Bejenar suma de 24600 Dolari SUA, care nu a fost achitată. Consideră reclamanta că hotărîrea judecătorească este o eroare, prin care i s-au încălcat drepturile garantate prin lege. De asemenea, a mai indicat reclamanta că locuiește în imobilul litigios cu acordul lui Donciu Vasile, dar se întreprind măsuri în vederea executării hotărîrii privind evacuarea ei și instalarea în apartamentul dat a lui Moiseenco Ala și Moiseenco Anghelina.

Consideră reclamanta că prin neexecutarea hotărîrii în vederea restituirii prețului apartamentului i se încalcă dreptul său garantat de art.6 al CEDO. A solicitat reclamanta, repararea prejudiciului material în sumă de 24600 Dolari SUA și a prejudiciului moral în sumă de 5000 euro. Prin hotărîrea din 12.07.2013 a judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, cererea Clavdiei Bejenar a fost respinsă. Prin decizia din 10.06.2014 a Curții de Apel Chișinău, apelul depus de Bejenar Clavdia a fost respins și menținută hotărârea din 12.07.2013 a judecătoriei Buiucani mun. Chișinău. La data de 06.08.2014, Bejenar Clavdia a declarat recurs împotriva deciziei din data de 10.06.2014 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului, recurenta a invocat că nu este de acord atît cu decizia instanţei de apel, cît şi cu hotărîrea primei instanţe, deoarece acestea nu au constatat şi nu au elucidat pe deplin toate circumstanţele pricinii, nefiind examinate toate probele anexate la materialele pricinii. Invocă şi faptul că instanţele judecătoreşti fiind împuternicite de a examina fondul cauzei, erau obligate de a investiga în ansamblu argumentele invocate de către reclamantă şi de a se expune asupra motivului de neexecutare a hotărârilor judecătoreşti în termenul stabilit de lege. Consideră recurenta că Legea nr. 87 din 24.04.2011privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului de exercitare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, nu este un remediu suficient şi efectiv în conformitate cu exigenţele Convenţiei.

Totodată, consideră că este o cale de a tergiversa din partea Statului executarea unor hotărîri judecătoreşti naţionale referitoare la acordarea locuinţelor. Prin urmare, aplicarea acestei legi, obligă din nou reclamantul să suporte sarcina suplimentară de a înainta acţiuni în judecată şi de a achita plăţi suplimentare privind cheltuieli de judecată. Mai menţionează recurenta că la emiterea hotărîrii, prima instanţă nu s-a documentat cu faptul că debitorul procedurii de executare Moiseenco Serghei a decedat, iar instanţa de judecată a pronunţat o hotărîre, prin care s-a dispus încasarea de la ultimul costul apartamentului, ceea ce în opina recurentei este ilegal. Analizând modul în care recurenta şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de Bejenar Clavdia, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs nu pot constitui temei de admitere a acesteia, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Bejenar Clavdia ca fiind inadmisibil.

In conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Bejenar Clavdia împotriva deciziei din data de 10.06.2014 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală