3ra-1386/14 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1386/14 : Instanţa de fond judecătoria Centru mun. Chişinău (judecător: I. Busuioc) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (judecători: N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 12 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedinte, judecător Svetlana Novac Judecători: Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul Primarului general al mun. Chişinău împotriva deciziei din data de 16 iulie 2014 a Curții de Apel Chişinău, adoptate în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat împotriva Primarului general al mun. Chişinău privind anularea actului administrativ, c o n s t a t ă : La data de 29 noiembrie 2013 reclamantul-Oficiul Teritorial al Cancelariei de Stat s- a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva pîrîtului-Primarul General al mun.

Chişinău, intervenient accesoriu Brudari Nicolae privind anularea dispoziţiei Primarului general al mun. Chişinău nr. 865-d din 11 octombrie 2013 cu privire la autorizarea amplasării şi funcţionării unei gherete situată în mun. Chişinău, str. Doina nr. 84. În motivarea acțiunii Oficiul Teritorial al Cancelariei de Stat a indicat că la data de 11 octombrie 2013 Primarul general al mun. Chişinău a emis dispoziţia nr. 865-d cu privire la autorizarea amplasării şi funcţionării unei gherete situată în mun. Chişinău, str. Doina nr. 84. Oficiul Teritorial al Cancelariei de Stat a efectuat controlul sub aspectul legalităţii dispoziţiei menţionate şi a constatat că a fost emisă cu depăşirea competenţelor prevăzute de lege.

Oficiul Teritorial al Cancelariei de Stat a mai indicat că a efectuat controlul asupra legalităţii dispoziţiei menţionate şi a constatat că actul administrativ vizat contravine prevederilor legale în vigoare şi a fost emis cu depăşirea competenţelor prevăzute de lege. La data de 04 noiembrie 2013 reclamantul Oficiul Teritorial al Cancelariei de Stat a notificat Primarul general al mun. Chişinău despre ilegalitatea dispoziţiei emise şi a solicitat anularea acesteia. Potrivit răspunsului Primăriei mun. Chişinău nr. 02-119/7876 din 18 noiembrie 2013, înregistrat la data de 20 noiembrie 2013, dispoziţia nr. 865-d din 11 octombrie 2013 cu privire la autorizarea amplasării şi funcţionării unei gherete situată în mun.

Chişinău, str. Doina nr. 84 a fost emisă conform normelor legale şi nu există temei de abrogare a acesteia. De asemenea, reclamantul Oficiul Teritorial al Cancelariei de Stat menţionează că răspunsul Primăriei mun. Chişinău nr. 02-119/7876 din 18 noiembrie 2013 este neîntemeiat, dispoziţia fiind emisă contrar prevederilor legale şi cu depăşirea competenţelor prevăzute de lege şi că actul ce atestă dreptul de amplasare şi funcţionare a gheretei este autorizaţia de funcţionare şi nu dispoziţia Primarului General al mun. Chişinău. Prin hotărîrea din 31 martie 2014 a judecătoriei Centru mun. Chişinău, a fost admisă cererea de chemare în judecată a reclamantului Oficiul Teritorial al Cancelariei de Stat împotriva pîrîtului Primarul general al mun.

Chişinău, intervenient accesoriu Brudari Nicolae şi a fost anulată dispoziția Primarului general al mun. Chişinău nr. 865-d din 11 octombrie 2013 cu privire la autorizarea amplasării şi funcţionării unei gherete situată în mun. Chişinău, str. Doina nr. 84. Prin decizia din data de 16 iulie 2014 a Curții de Apel Chişinău, a fost respins apelul declarat de Primarul general al mun. Chişinău şi menţinută hotărîrea din 31 martie 2014 a judecătoriei Centru mun. Chişinău. La data de 09 septembrie 2014 reprezentantul al Primarului general al mun. Chişinău – Cazacu Ana, a depus recurs împotriva deciziei din data de 16 iulie 2014 a Curții de Apel Chişinău. În motivarea recursului s-a indicat că concluziile instanței sunt în contradicţie cu normele de drept aplicabile în speţa în cauză şi că nu a fost încălcat nici un temei prevăzut de art. 26 al Legii contenciosului administrativ la emiterea dispoziţiei.

Consideră recurentul că dispoziţia contestată de reclamant este legală deoarece a fost emisă de către un organ competent, conform legislaţiei în vigoare şi cu respectarea procedurii stabilite. Astfel instanţele inferioare urmau să ţină cont de prevederile legale care acordă dreptul Primarului general în calitate de autoritate executivă de a emite astfel de dispoziţii. Susţine recurentul că în calitatea sa de autoritate publică locală executivă, Primarul mun. Chişinău exercită atribuţii prevăzute de legislaţia în vigoare sau încredinţate de consiliul local. Potrivit art. 29, lit. k) din Legea 436 din 28.12.2006 privind administraţia publică locală, Primarul eliberează autorizaţii şi licenţe prevăzute de lege.

Mai indică recurentul că conform prevederilor art. 32 din Legea 436 din 28.12.2006, întru exercitarea atribuțiilor sale, Primarul emite dispoziţii cu caracter normativ şi individual. Astfel, Primarul conform atribuțiilor sale era în drept de a emite o asemenea dispoziţie. De asemenea, susţine recurentul că nu ţine de competenţa instanţei de contencios administrativ de a se implica în oportunitatea actului administrativ, precum şi faptul că stabilirea cazurilor de excepţie constituie o prerogativă a Primarului General. La data de 13 octombrie 2014 Oficiul Teritorial al Cancelariei de Stat a depus referință la recursul declarat de Primarul general al mun. Chişinău, solicitînd respingerea recursului și menținerea deciziei din 16 iulie 2014 a Curții de Apel Chişinău.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat.

Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reţine că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în prevederile art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept şi din care circumstanţe aceasta rezultă.

Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către reprezentantul Primarului general al mun. Chişinău – Cazacu Ana, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de către reprezentantul Primarului general al mun.

Chişinău – Cazacu Ana împotriva deciziei din data de 16 iulie 2014 a Curții de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală