3ra-1564/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă Iu. Cotruță dosarul nr.3ra-1564/14 DECIZIE 07 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Elena Covalenco Iurie Diaconu, Dumitru Mardari examinând recursul declarat de către Comisia Electorală Centrală, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Partidului Politic Mişcarea Populară Antimafie împotriva Comisiei Electorale Centrale cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 03 noiembrie 2014, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 27 octombrie 2014 Partidul Politic Mişcarea Populară Antimafie a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Comisiei Electorale Centrale cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 24 octombrie 2014 Comisia Electorală Centrală a aprobat Hotărârea nr.2811 privind condiţiile de organizare a întrunirilor electorale. Consideră că, hotărîrea în cauză este ilegală ca fiind emisă contrar legii şi urmează a fi anulată din următoarele motive: Temeiurile în baza căror a fost adoptată această hotărîre nu prevăd dreptul Comisiei Electorale Centrale de a emite un astfel de act normativ. Comisia Electorală Centrală a adoptat hotărîrea în cauză în temeiul art. art. 18, 26 alin.(1) lit. „b”, 46 alin. (1), 47 alin. (1,2,6) Cod electoral și al Legii nr. 26 din 22 februarie 2008 privind întrunirile.

Astfel, în art. 18 Cod electoral este prevăzută procedura şedinţelor în care se adoptă hotărîrile Comisiei Electorale Centrale; art. 26 alin. (1) lit. „b” prevede atribuţiile Comisiei Electorale Centrale de supraveghere a executării prevederilor Codului Electoral şi altor legi, care conţin dispoziţii referitoare la desfăşurarea alegerilor; în art. 46 alin. (1) este prevăzut dreptul concurenţelor electorali de participare în campania electorală pe bază de egalitate; art. 47 alin. (1-2) prevede drepturile concurenţilor electorali şi persoanelor de încredere a acestora de a 1 supune discuţiilor libere şi sub toate aspectele programele electorale a concurenţilor electorali, calităţile politice şi profesionale ale candidaţilor, precum şi de a face agitaţie electorală în cadrul întrunirilor cu alegătorii; în art.47 alin. (6) este prevăzută interzicerea folosirii mijloacelor şi bunurilor publice în campaniile electorale; Legea nr. 26 din 22 februarie 2008 privind întrunirile, la care face referinţă Comisia Electorală Centrală în hotărîrea sa, este interpretată greşit şi restricţiile stipulate în această hotărîre contravin prevederilor acestei legi, urmărind scopul de a lipsi dreptul concurenţelor electorali care nu fac parte din partidele aflate la guvernare la întrunirile libere cu alegătorii.

Prin p.l. l al hotărîrii în cauză Comisia Electorală Centrală pune o condiţie concurenţilor electorali de a notifica autorităţile publice locale, printr-o declaraţie prealabilă, despre desfăşurarea evenimentului. Această condiție contravine prevederilor Legii nr.26 din 22 februarie 2008 privind întrunirile, deoarece în mare parte concurenţii, din cauza resurselor financiare limitate nu-și pot pot permite desfăşurări însoţite cu concerte şi îşi crează echipe mobile cu care circulă prin localităţile ţării, unde organizează întruniri spontane cu alegătorii. Art. 5 al legii nominalizate prevede dreptul desfăşurării întrunirilbr în orice loc deschis publicului în afara altor spatii închise accesului liber.

Procedura de notificare prealabilă este prevăzută doar pentru organizatorii care-şi planifică din timp întruniri cu cetăţenii (alegătorii), dar nu şi pentru întruniri spontane. Art. 12 a legii nominalizate prevede admiterea întrunirilor spontane fără respectarea formei scrise, fiind suficientă furnizarea informaţiei cu privire la locul, data, ora, scopul şi organizatorul întrunirii, precum şi cu privire la serviciile solicitate din partea autorităţilor publice locale, iar conform prevederilor art. 21 alin. (3) al acestei legi lipsa declaraţiei prealabile nu constituie temei pentru sistarea întrunirii. Dreptul echipelor mobile de agitaţie electorală, care circulă prin localităţile ţării, este garantat şi prin prevederile art. 27 al Constituţiei Republicii MoIdova, iar conform art. 40 al Constituţiei Republicii Moldova, mitingurile, demonstraţiile, manifestările sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.

Aceste norme fundamentale nu pot fi, interzise sau modificate sub nici o formă. În conformitate cu prevederile art. 54 alin. (1) din Constituţia R.MoIdova „în R.MoIdova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului”. Comisia Electorală Centrală este obligată să se conducă în activitatea sa de Constituţia Republicii Moldova şi de legislaţia în vigoare (art. 16 alin.4 Cod Electoral). La adoptarea Hotărîrii nr.2811 membrii Comisiei Electorale Centrale, care au votat pentru emiterea acestui act ilegal, au ignorat prevederile Constituţiei Republicii MoIdova, a Legii nr.26 din 22 februarie 2008 privind întrunirile şi a Codului electoral.

Prin urmare, solicită Partidul Politic Mişcarea Populară Antimafie anularea hotărîrii Comisiei Electorale Centrale nr. 2811 din 24 octombrie 2014 ca fiind ilegală. 2 Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 03 noiembrie 2014 acţiunea Partidului Politic Mişcarea Populară Antimafie a fost admisă partial şi au fost anulate ca fiind ilegale pct. 1.1., 1.2., 1.3. din hotărîrea Comisiei Electorale Centrale nr.2811 din 24 octombrie 2014 privind condițiile de organizare a întrunirilor electorale. În rest contestația s-a respins ca fiind neîntemeiată. La 05 noiembrie 2014, adică în termenul prevăzut de lege, Comisia Electorală Centrală a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe, pronunțînd o decizie nouă prin care contestația să fie respinsă ca neîntemeiată.

Recurentul Comisia Electorală Centrală în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu hotărîrea primei instanţe deoarece la emiterea hotărîrii instanţa eronat a interpretat prevederile art. 46 alin. (1) şi 47 alin. (1) din Codul electoral, - drepturi egale ale concurenţilor electorali la efectuarea agitaţiei electorale. În opinia instanţei, egalitatea acestor drepturi oferă dreptul la manifestaţii (întruniri) concomitente, -concluzia fiind contrară esenţei drepturilor oferite, or egalitatea prezumă folosirea dreptului de a efectua agitaţia electorală de către orice concurent fără careva impedimente, respectiv contramanifestaţia în acelaşi loc îngrădeşte dreptul celuilalt concurent electoral de a se bucura pe deplin de dreptul constituţional la întruniri, - fiind un exemplu clar al teoriei dreptului cînd drepturile unei persoane sunt limitate de drepturile altei persoane, fiind condiţionate de obligaţii.

Poziţia neadmiterii întrunirilor în acelaşi loc a întrunirilor, pentru a nu leza dreptul la manifestaţie este reflectată şi în legislaţia naţională, şi anume la art. 11 din Legea nr. 26 din 22 februarie 2008 privind întrunirile. Astfel, este clară voinţa legiuitorului de a garanta respectarea dreptului la întrunire, prin neadmiterea restrîngerii acestui drept de către terţi, or egalitatea dreptului presupune dreptul oricărei persoane de a-1 folosi pe deplin şi nicidecum de a-1 diviza. Menţionează recurentul, că poziţia legiuitorului se bazează şi pe practica/normele internaţionale, şi anume a ediţiei anului 2007 a Ghidului privind principiile directoare de desfăşurare a întrunirilor paşnice al OSCE.

Astfel, concluziile instanţei de fond privind egalitatea dreptului la manifestaţie în acelaşi loc şi oră a mai multor concurenţi electorali este una eronată, atît prin prisma normelor naţionale cît şi a celor internaţionale. La 07 noiembrie 2014, Partidul Politic Mişcarea Populară Antimafie a depus referinţă prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărîrii primei instanţe pe care o consideră legală.

Restricțiile adoptate de Comisia Electorală Centrală prin pct.1.1, 1.2, 1.3 din hotărîrea nr. 2811 din 24 octombrie 2014 sunt ilegale, deoarece conform art. 12 alin. (1) al Legii nr. 26 din 22 februarie 2008 cu privire la întruniri, întrunirile spontane se pot organiza fără respectarea notificării scrise către administrația publică locală, fiind suficientă doar furnizarea informației cu privire la locul, ora, data și organizatorul întrunirii, iar conform prevederilor art. 21 alin. (3) al legii menționate, lipsa declarației prealabile nu constituie temei pentru sistarea întrunirii. 3 Astfel, prin adoptarea hotărîrii nr.2811 din 24 octombrie 2014 Comisia Electorală Centrală și-a depășit atribuțiile prevăzute de Constituția Republicii Moldova și de lege.

La 07 noiembrie 2014, Partidul Politic Mişcarea Populară Antimafie a depus demers cu privire la invitarea acestora în şedinţa de judecată în instanţa de recurs, motivînd prin depunerea de probe suplimentare. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Completul din 5 judecători poate decide invitarea unor participanţi sau reprezentanţi ai acestora pentru a se pronunţa supra problemelor de legalitate invocate în cererea de recurs. În temeiul articolului 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

Reieşind din prevederile legale enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. De asemenea, se mai reţine că completul din 5 judecători poate decide invitarea unor participanţi sau reprezentanţi ai acestora la examinarea recursului în cazul în care consideră necesar, însă, în cazul dat, instanţa de recurs consideră că nu este necesară invitarea recurentului la examinarea recursului. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii din următoarele considerente.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Verificînd legalitatea hotărîrii recurate prin prisma argumentelor invocate de către recurent şi în raport cu probele administrate de instanţă şi normele de drept aplicabile în speţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că hotărîrea atacată este emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Din materialele dosarului rezultă că la 27 octombrie 2014, Partidul Politic Mişcarea Populară Antimafie a contestat legalitatea hotărîrii Comisiei Electorale Centrale nr.2811 din 24 octombrie 2014 privind condițiile de organizare a întrunirilor electorale în instanţa de contencios administrativ a Curţii de Apel Chişinău.

Prima instanţă a dispus admiterea acţiunii, motivîndu-şi concluzia prin faptul că hotărîrea Comisiei Electorale Centrale nr. 2811 din 24 octombrie 2014 a fost emisă contrar prevederilor legii şi cu încălcarea competenţei, iar acţiunile concurentului electoral Partidul Politic Mişcarea Populară Antimafie nu constituie o încălcare a prevederilor art. 46 alin. (1) şi art. 47 alin. (1) şi (2) Codul electoral, dar reprezintă o realizare a drepturilor prevăzute de aceste norme. 4 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră concluziile primei instanţe neîntemeiate şi ilegale, bazate pe interpretarea eronată a normelor de drept material şi aceasta constituie temei pentru casarea hotărîrii.

Conform art.46 alin.(1) din Codul electoral, concurenţii electorali participă, pe bază de egalitate, la campania electorală, beneficiază de drepturi egale în folosirea mijloacelor de informare în masă, inclusiv a radioului şi televiziunii, finanţate de la buget. Conform art.47 alin.(1) din Codul electoral, cetăţenilor Republicii Moldova, partidelor şi altor organizaţii social-politice candidaţilor şi persoanelor de încredere ale candidaţilor li se oferă dreptul de a supune discuţiilor libere şi sub toate aspectele programele electorale ale concurenţilor electorali, calităţile politice, profesionale şi personale ale acestora, precum şi de a face agitaţie în favoarea sau în defavoarea candidaţilor în cadrul adunărilor, mitingurilor, întîlnirilor cu alegătorii, prin intermediul mijloacelor de informare în masă sau altor forme de comunicare ce exclud încălcarea ordinii publice şi normelor etice.

Astfel, Codul electoral admite agitaţia electorală în defavoarea unui concurent electoral, impunînd restricţii doar în ce priveşte respectarea ordinii publice şi normelor etice. De asemenea, conform art.47 alin. (2) din Codul electoral, exerciţiul acestui drept poate fi supus unor formalităţi, condiţii, restricţii sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, ocrotirea sănătăţii sau protecţia moralei, protecţia reputaţiei, apărarea drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.

Alte restricţii în ce priveşte agitaţia electorală nu sînt prevăzute de lege. Conform art.54 alin.(2) şi alin.(4) din Constituţia Republicii Moldova, exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. Restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.

Prevederi similare se conţin şi în pct.60 al „Raportului explicativ” din Codul bunelor practici în materie electorală, adoptat de Comisia de la Veneţia în cadrul celei de-a 52 Sesiuni Plenare (Veneţia, 18-19 octombrie 2002), conform cărora limitarea acestor drepturi fundamentale trebuie să corespundă prevederilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi, în mod mai general, exigenţei conform căreia aceste limitări trebuie să aibă o bază legală şi corespund interesului general şi respectă principiul proporţionalităţii. De asemenea, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 26 din 22 februarie 2008 privind întrunirile stipulează că orice persoană care intenţionează să desfăşoare o întrunire 5 notifică în scris, printr-o declaraţie prealabilă, autoritatea administraţiei publice locale din unitatea administrativ-teritorială respectivă cu cel puţin 5 zile înainte de data desfăşurării întrunirii.

În cadrul examinării pricinii s-a mai stabilit că, necesitatea adoptării hotărîrii contestate a apărut ca urmare a desfășurării de către concurenți electorali a unei campanii electorale active ce prezintă întîlniri cu alegătorii atît în ael liber cît și în incinta instituțiilor publice. În același timp la Comisia Electorală Centrală au fost depuse 2 contestații față de concurentul electoral-Partidul politic Mișcarea Populară Antimafie, în care se menționează că reprezentanții acestuia participă la fiecare eveniment, întîlnire publică cu alegătorii organizate și desfășurate de concurenții electorali PDM (or. Cantemir, or. Nisporeni, or.Călărași și or. Anenii Noi) și PLDM (or. Cahul) încercînd să împiedice organizarea și pericilitînd desfășurarea acestor întîlniri cu alegătorii creînd situații de conflict.

Asupra acestui fapt, Comisia Electorală Centrală a fost sesizată și de către Inspectoratul general de Poliție că, în cadrul întîlnirilor electorale a concurenților electorali PDM și PLDM cu alegătorii au intervenit reprezentanții concurentului electoral Partidul Politic Mişcarea Populară Antimafie care au generat situații conflictuale. Confom art. 123 alin. (2) Codul de procedură civilă, faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sînt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane.

Prin Decizia Curții Supreme de Justiție din 06 noiembrie 2014 acţiunea Partidului Politic Mişcarea Populară Antimafie împotriva Comisiei Electorale Centrale cu privire la contestarea actului administrativ a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La adoptarea soluției, Curtea a constatat:” încălcarea legislaţiei electorale de către Partidul Politic Mişcarea Populară Antimafie şi în conformitate cu art. 69 alin.(2) şi (3) din Codul electoral Comisia Electorală Centrală temeinic şi legal a aplicat sancţiune sub formă de avertisment prin hotărîrea contestată nr. 2815 din 24 octombrie 2014…, iar acţiunile Partidului Politic Mişcarea Populară Antimafie (or. Cantemir, Nisporeni, Călăraşi, Anenii Noi şi Cahul) nu reprezintă altceva decît o contramanifestaţie”.

Reieşind din situaţia de fapt expusă, instanţa de recurs consideră că instanţa de fond eronat a aplicat prevederile art. 46 alin. (1) şi 47 alin. (1) din Codul electoral care prevede drepturi egale ale concurenţilor electorali la efectuarea agitaţiei electorale. Poziţia neadmiterii în acelaşi loc a întrunirilor, pentru a nu leza dreptul la manifestaţie este reflectată şi în legislaţia naţională, şi anume la art. 11 din Legea nr. 26 din 22 februarie 2008 privind întrunirile, dacă mai mulţi solicitanţi au depus declaraţii prealabile cu privire la organizarea unor întruniri în acelaşi loc şi în acelaşi timp, organul abilitat al autorităţii administraţiei publice locale organizează o şedinţă, cu participarea tuturor solicitanţilor, pentru a găsi soluţia potrivită privind desfăşurarea tuturor întrunirilor simultane.

Dacă, ţinînd cont de locul desfăşurării şi de numărul preconizat de participanţi la întrunire, participanţii la şedinţă ajung la concluzia că este posibilă 6 desfăşurarea tuturor întrunirilor simultane, se vor da recomandări organizatorilor cu privire la repartizarea spaţiului din locul de organizare a întrunirilor, precum şi indicaţii organelor de poliţie privind menţinerea ordinii publice. În cazul în care, în urma discuţiilor dintre organul abilitat şi organizatorii întrunirilor, se ajunge la concluzia că nu este posibilă desfăşurarea tuturor întrunirilor simultane declarate în locul solicitat şi cu numărul preconizat de participanţi, organul în cauză propune organizatorilor modificarea orei, a locului sau a formei de desfăşurare a întrunirilor.

Această propunere se face oral în cadrul şedinţei pentru organizatorii prezenţi şi se trimite în scris, în cel mult 24 de ore de la încheierea şedinţei, celor care nu au participat la ea. În cazul în care, în urma discuţiilor menţionate la alin.(3), nici unul dintre solicitanţi nu acceptă să modifice ora, locul sau forma de desfăşurare a întrunirii, prioritate la desfăşurarea întrunirii are organizatorul care a depus primul declaraţia prealabilă. Astfel, este clară voinţa legiuitorului de a garanta respectarea dreptului la întrunire, prin neadmiterea restrîngerii acestui drept de către terţi, or egalitatea dreptului presupune dreptul oricărei persoane de a-1 folosi pe deplin şi nicidecum de a-1 diviza.

Instanţa de recurs mai reţine poziţia legiuitorului, care se bazează şi pe practica şi normele internaţionale, şi anume conform ediţiei 2007 a Ghidului privind principiile directoare de desfăşurare a întrunirilor paşnice al OSCE în pct. 101 şi 106 se menţionează că după cum se precizează în mod clar în decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului în Platforma „Medicii pentru viaţă” împotriva Austriei (1988), „dreptul la contramanifestaţie nu poate să se extindă asupra acţiunilor care împiedică realizarea dreptului la manifestaţie”. ”Prin urmare, din moment ce fiecare persoană sau grup de persoane are dreptul să-şi exprime punctul de vedere, fără amestecul altor persoane, contramanifestanţii nu trebuie să întrerupă acţiunile celor care nu împărtăşesc opiniile lor.

Trebuie să se ia în considerare în mod special faptul că, în cazul întrunirii în semn de dezacord cu cealaltă întrunire, statul este obligat să nu admită întreruperea/zădărnicirea întrunirii principale. Totodată, se pune întrebarea: există dovezi că organizatorii contramanifestaţiei intenţionează să pericliteze desfăşurarea celeilalte întruniri, adică să încalce, de fapt, drepturile celorlalte persoane. Dacă se răspunde afirmativ, în acest caz se aplică dispoziţiile articolului 5 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi ale articolului 17 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, şi astfel rezultă că astfel de întruniri/reuniuni în dezacord cu alte adunări sînt private de dreptul la protecţia prevăzută în ceea ce priveşte dreptul la întrunire paşnică”.

Conform ediţiei a II-a (2010) a Ghidului privind principiile directoare de desfăşurare a întrunirilor paşnice al OSCE în pct. 4.4 stabileşte că contramanifestaţia este o formă a întrunirii simultane. Participanţii la contramanifestaţie doresc să-şi exprime dezacordul faţă de ideile exprimate în cadrul celeilalte întruniri. Dreptul la contramanifestaţie nu poate fi utilizat împotriva dreptului celorlalte persoane de a-şi desfăşura întrunirea. Demonstranţii trebuie să respecte dreptul celorlalţi demonstranţi de a-şi desfăşura manifestaţia. Aici accentul principal se pune pe obligaţia/responsabilităţile autorităţilor statului 7 de a asigura desfăşurarea şi protecţia fiecărei manifestaţii în cazul în care se organizează sau apare spontan o întrunire /adunare cu scopul de exprimare a dezacordului cu cealaltă întrunire.

Autorităţile statului trebuie să atragă suficiente forţe în vederea asigurării ordinii publice, pentru a susţine, în măsura în care e posibil, desfăşurarea unor astfel de întruniri simultane, legate între ele, la o depărtare una de alta în limita vizibilităţii şi audibilităţii reciproce a manifestanţilor”. Curtea Europenă a Drepturilor Omului prin decizia din 17 octombrie 1985 în cauza Platforma Arzte fur das Leben împotriva Austriei a apreciat că, ”participanţii la o manifestaţie trebuie să o poată desfăşura fără a se teme de violenţă fizică din partea adversarilor lor, celor care se opun ideilor lor, altminteri vor fi împiedicaţi de la exprimarea deschisă a propriilor opinii. Într-o democraţie, dreptul la contramanifestaţie nu se poate extinde pînă la afectarea exercitării dreptului de a demonstra, manifesta”.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost constatate de prima instanţă, însă normele de drept material au fost aplicate eronat de către prima instanţă şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre, prin care acţiunea Partidului Politic Mişcarea Populară Antimafie împotriva Comisiei Electorale Centrale cu privire la contestarea actului administrativ de respins ca neîntemeiată. În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Comisia Electorală Centrală.

Se casează partial hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 03 noiembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Partidului Politic Mişcarea Populară Antimafie împotriva Comisiei Electorale Centrale cu privire la contestarea actului administrativ şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se respinge acţiunea Partidului Politic Mişcarea Populară Antimafie împotriva Comisiei Electorale Centrale cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova judecătorul Judecătorii Iurie Bejenaru Elena Covalenco Iurie Diaconu Dumitru Mardari 8