2rac-559/14 — Ridicarea sechestrului.

Prima instanță: Judecătoria Centru Dosarul nr. 2rac-559/14 Judecător: Ş. Niţă Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: M. Ciugureanu, B. Bîrca, S. Arnăut ÎNCHEIERE 06 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de DFPP „Cenar” SRL, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de DFPP „Cenar” SRL către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, intervenient accesoriu SRL „Mavarcon”, privind ridicarea sechestrului, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 11 iunie 2014, prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 05 martie 2014, fiind emisă hotărîre nouă, c o n s t a t ă : La 25 ianuarie 2013, DFPP „Cenar” SRL s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, intervenient accesoriu SRL „Mavarcon”, solicitînd anularea sechestrului aplicat în baza actului de sechestru al Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău nr. AS0001437 din 17.08.2012 pe grîul în cantitate de 50 tone, aflat la păstrare în depozitul SRL „Mavarcon” din s. Scorţeni raionul Teleneşti. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, sechestrul a fost aplicat întru executarea silită a obligaţiei fiscale a contribuabilului SRL „Mavarcon” conform hotărîrii Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău nr. 0108698 din 17.08.2012. Menţionează reclamantul, că Inspectoratul Fiscal incorect a aplicat sechestrul pe grîul care aparţine DFPP „Cenar" SRL şi se păstra în depozitul SRL „Mavarcon” fiind dobîndit în contul datoriei acestei societăţi conform contractului de vînzare-cumpărare a selitrei de amiac nr 15-M/11 din 15.02.2011. Mai indică reclamantul că aplicarea sechestrului prejudiciază grav dreptul de proprietatea DFPP „Cenar” SRL, drept garantat prin art. 316 CC RM şi art. 1, Protocolul 1 la CEDO. Solicită, reclamantul DFPP „Cenar” SRL anularea sechestrului aplicat în baza actului de sechestru al Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău nr. AS0001437 din 17.08.2012 pe grîul în cantitate de 50 tone, aflat la păstrare în depozitul SRL „Mavarcon” din s. Scorţeni raionul Teleneşti.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 05 martie 2013 s-a dispus anularea sechestrului aplicat în baza actului de sechestru al Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău nr. AS0001437 din 17.08.2012 pe grîul în cantitate de 50 tone, aflat la păstrare în depozitul SRL „Mavarcon” din s. Scorţeni raionul Teleneşti. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014 a fost admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 05 martie 2013 şi emisă o nouă hotărîre prin care s-a respins acţiunea. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 08 septembrie 2014, reprezentantul DFPP „Cenar” SRL – Labliuc Serghei (în baza procurii) a declarat recurs, solicitînd casarea integrală a deciziei instanței de apel cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere integral a acţiunii.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că instanța de apel a încălcat normele dreptului material prin neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată şi aplicarea aceleia care nu trebuia să fie aplicată. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 20.06.2014 (f.d. 126), cît şi faptul că la materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia, recursul se consideră declarat în termen. La 09 octombrie 2014, Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău DAF Centru a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia. Examinînd argumentele din cererea de recurs în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de DFPP „Cenar” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a actului judecătoresc contestat. Colegiul menționează că recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de DFPP „Cenar” SRL ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de DFPP „Cenar” SRL se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă